VIDEO Ziariști exilați au făcut la București radiografia unui dezastru: Cum a distrus Erdogan presa turcă / "Trebuie să lupți pentru libertatea ta în fiecare zi"

O mamă și-a luat copiii aflați la vârsta grădiniței, le-a spus că vor pleca în aventură nocturnă, asemenea Eroilor în Pijama de pe Disney Junior. Le-a spus că la capătul aventurii vor primi un premiu. Au străbătut un drum periculos și au trecut un râu ce traversa un câmp: au ieșit astfel ilegal din Turcia, ajungând în Grecia. Premiul era tatăl, unul dintre ziariștii turci care luase calea exilului, pe același drum și prin același râu, cu ceva timp în urmă. Povestea a fost spusă de acesta la o conferință organizată vineri în București, despre starea disperată a presei în Turcia, țară unde, au spus vorbitorii, sunt închiși mai mulți ziariști decât în tot restul lumii la un loc.

„Erau de multă vreme probleme [cu libertatea de exprimare în Turcia], dar nu ne-am gândit că se va ajunge aici. Considerasem că libertatea este garantată (…) Dacă dai înapoi un singur centimetru, renunți la ceva… Trebuie să lupți pentru libertatea ta în fiecare zi”, a spus, la conferința menționată, unul dintre ziariștii turci prezenți, Abdullah Bozkurt.

Altfel, avertizează el, situația poate escalada rapid: Erdogan merge după media independente deoarece, fără vocea acestora, va putea merge după absolut oricine.

Abdullah Bozkurt – wanted

Foto: Stockholm Center for Freedom

„Când libertatea presei e abolită nu mai există alte libertăți, nu mai există libertatea sistemului judiciar de exemplu. Libertatea presei e crucială”, insistă Bozkurt, arătând că, deși cazul Turciei este unic în lume, multe dintre tendințele din această țară se fac simțite în tot mai multe țări din regiune.

Bozkurt a fost, în Turcia, șeful biroului din Ankara al ziarului Today’s Zaman. Acesta a fost confiscat de guvern. Apoi a trecut la o agenție de știri, Muhabir, care, arată el, a fost de asemenea închisă de autorități. În Suedia s-a mutat în 2016, anul loviturii de stat eșuate împotriva lui Recep Erdogan, ce a declanșat valul de măsuri de forță luate de regimul acesta împotriva presei, sistemului judiciar, educațional, militar etc. În țara-gazdă, Bozkurt conduce rețeaua Nordic Monitor și este președinte al ONG-ului Centrul de Libertate din Stockholm, ce monitorizează încălcările drepturilor omului în Turcia.

La conferința de la București, intitulată „Cât mai valorează astăzi libertatea presei?” și organizată fără mare tam tam pentru a nu atrage atenția autorităților turce, Bozkurt a împărțit masa cu Levent Kenez.

Acesta a fost redactorul-șef al ziarului Meydan, confiscat de către guvernul turc și închis. A ales calea exilului, după puciul eșuat, trecând ilegal frontiera cu Grecia printr-un câmp. Acum aproximativ jumătate de an, după mai bine de doi ani de la fuga sa, se întorcea în câmpul respectiv pentru a-și ajuta soția și copiii – cei îndemnați de mamă să se joace de-a supereroii în pijama – să fugă și ei din țară.

Ziarul Meydan a fost închis în pofida faptului că s-a exprimat clar împotriva tentativei de lovitură de stat, dar a „greșit” întrebându-se de ce autoritățile nu au făcut nimic pentru a preveni acele evenimente, iar în prealabil a publicat texte precum preluarea unor informații dintr-un interviu Deutsche Welle cu un lider kurd.

De ce această teamă?

Potrivit datelor furnizate la conferință, în ultimii câțiva ani, până în mai 2019, în Turcia fuseseră închiși 188 de ziariști. Dintre aceștia, 97 au fost condamnați, 91 arestați.

Turcia are mai mulți ziariști închiși decât tot restul lumii, au spus ei, oferind cifre pentru alte țări cunoscute pentru recorduri negative în materie de libertatea presei: 47 de jurnaliști închiși în China, 25 în Egipt, 16 în Vietnam…

Ce se întâmplă când un ziarist ajunge să fie arestat în Turcia?

Cazul ziaristului Ibrahim Karayegen de la Zaman, arestat preventiv și rămas 25 de luni în arest, din care 6 luni singur într-o celulă:

Ce acuzații sunt aduse jurnaliștilor, ca justificare pentru arestarea lor, potrivit participanților la conferința de la București:

presupusa apartenență la organizații teroriste
răspândirea de propagandă teroristă
tentativă de răsturnare a guvernului
spionaj

Levent Kenez la conferinta de la Bucuresti

Foto: Hotnews

Ce dovezi sunt aduse împotriva lor? Exemple:

O ziaristă condamnată la 7 ani și șase luni de închisoare: avea un cont de Twitter urmărit de un avertizor de integritate anonim
Un ziarist condamnat la 6 ani și trei luni închisoare: a intervievat un ofițer demis, și a publicat mai multe tweet-uri, fapt pentru care a fost acuzat de apartenență la o mișcare teroristă
posesia de cărți precum cele semnate de Abdullah Gulen, întemeietorul mișcării guleniste acuzate de Erdogan de tentativă de răsturnare a ordinii din Turcia
articole de „propagandă”, în fapt articole de investigații despre corupția din Guvern

Cât de mare este dezastrul produs astfel la nivelul presei și în alte domenii, conform jurnaliștilor prezenți la conferința de la București:

187 de instituții media închise
93% dintre jurnaliștii au fost închiși după tentativa eșuată de lovitură de stat
839 de jurnaliști puși în total sub acuzare
889 de press cards anulate (în Turcia, acestea sunt impuse de autorități și necesare pentru a practica meseria de jurnalist)
înghețarea bunurilor deținute de 54 de jurnaliști
167 de jurnaliști căutați de autorități
30% dintre avocați și judecători ar fi fost somați să demisioneze, demiși sau arestați
aproape 30% dintre angajații aparatului diplomatic – la fel
jumătate dintre generalii celei de-a doua mare armată NATO au fost demiși sau închiși în urma tentativei de lovitură de stat, la fel mii de militari de alte grade
același lucru s-a întâmplat cu zeci de mii de profesori, oameni de cultură și cercetători

Mai există ziariști critici la adresa puterii, în Turcia de azi?

Levent Kenez: Da, dar audiența lor e minimă și sunt folosiți ca exemplu că există și voci critice

În cadrul conferinței a intervenit, prin videocall, și jurnalistul Kamil Demirkaya, pe care regimul Erdogan l-a vrut extrădat din România, cerere respinsă de judecătorii români. Decizia instanței nu l-a făcut pe acesta să se simtă pe deplin in siguranță, iar acum el este în America, la fiica sa, unde se ocupă și de joburi part-time, din domeniul cateringului.

Kamil Demirkaya, la conferința de azi: „În cazul meu a avut un rol important și media din România, pentru că au făcut public cazul meu. (…) Sunt convins că ce se întâmplă în Turcia se va termina, căci toate au un început și un sfârșit”