Sari direct la conținut

Decizie CJUE cu potențial impact pentru companii din diverse industrii: Datorează TVA pentru "compensațiile" plătite de clienții care reziliază anticipat contractele

Deloitte Romania
Raluca Baldea, Victoria Dobre, Foto: Deloitte Romania
Raluca Baldea, Victoria Dobre, Foto: Deloitte Romania

Sumele percepute clienților de către companii sub formă de compensație pentru rezilierea contractelor înainte de termen sunt supuse TVA, a decis recent Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) în cauza C295/17 MEO privind o companie telecom din Portugalia.

Hotărârea în cauza menționată a fost așteptată cu real interes încă de la transmiterea întrebărilor preliminare către Curte întrucât, odată cu apariția acestui caz, sporește riscul ca sumele facturate de societăți pentru rezilierea prematură a acestor tipuri de contracte să fie considerate subiect de TVA.

Principalul motiv al preocupării față de această decizie este aplicabilitatea sa directă nu doar pentru furnizorii de servicii telecom, ci și pentru companii din alte industrii, precum Horeca, energie și utilități sau automotive care au încheiat contracte cu clauze similare. Implicațiile deciziei ar trebui analizate, în acest context, de fiecare societate asupra căreia ar putea exista un impact financiar din perspectiva tratamentului de TVA în astfel de situații.

Despre cauza analizată de CJUE

În cauză, CJUE a analizat tratamentul de TVA pentru sumele percepute clienților în cazul în care serviciile au fost sistate din culpa acestora. Scopul a fost să constate dacă aceste sume se califică drept penalități contractuale și sunt fără TVA sau drept servicii, situație în care sunt cu TVA.

Societatea portugheză din cauză, MEO, care are ca principală activitate prestarea de servicii în domeniul telecomunicațiilor, a încheiat contracte de prestări servicii cu clauze avantajoase pentru clienți săi condiționate de o perioadă minimă obligatorie de contractare. Din acest motiv, contractele conțin și clauze care prevăd că, în cazul rezilierii din motive imputabile clientului, înainte de expirarea perioadei minime obligatorii, MEO este îndreptățită să primească o despăgubire corespunzătoare contravalorii serviciilor rămase de prestat până la data expirării perioadei minime contractate.

Sumele imputate au fost considerate de MEO în afara sferei de aplicare a TVA, astfel că societatea nu a plătit TVA aferentă acestora. În cadrul unui control, autoritățile fiscale au considerat că MEO nu a suferit niciun prejudiciu ca urmare a rezilierii anticipate și, astfel, i-au impus acesteia obligații fiscale suplimentare pentru sumele respective.

Argumentele și decizia CJUE

Pentru a putea analiza din punct de vedere al TVA plățile efectuate cu titlu de compensație, daune interese sau despăgubiri, CJUE a analizat, în primul rând de ce și pentru ce au fost plătite respectivele sume, respectiv existența unei legături directe între serviciul prestat și contravaloarea plătită.

Curtea a concluzionat că această legătură este creată de dreptul clientului de a beneficia de executarea obligațiilor care decurg din contract, indiferent dacă pune în aplicare acest drept sau nu și, mai mult, că în esență existența legăturii directe nu este afectată de alegerea clientului de a nu face uz de dreptul menționat. În al doilea rând, hotărârea subliniază importanța realității economice și comerciale ce reprezintă criterii esențiale la momentul calificării unei operațiuni în sfera de aplicare a TVA.

Având în vedere că sumele de achitat reprezintă valoarea abonamentului înmulțită cu numărul de luni rămase de prestat până la finalul perioadei minime obligatorii, MEO obține, în principiu, aceleași venituri ca și în cazul în care clientul său nu ar fi reziliat contractul prematur.

În acest context, rezilierea prematură a contractului nu modifică realitatea economică a relației dintre MEO și clientul său.

Pe baza acestor argumente, CJUE concluzionează că plata efectuată de client este pentru dreptul său de a beneficia de executarea de către MEO a obligațiilor care decurg din contract, chiar și în cazul în care clientul nu dorește să pună în aplicare acest drept, pentru un motiv care îi este imputabil.

Pe cale de consecință, sumele datorate pentru nerespectarea perioadei minime de contractare remunerează prestațiile furnizate de MEO, indiferent dacă clientul pune sau nu pune în aplicare dreptul de a beneficia de serviciile acestuia.

Un articol semnat de Raluca Bâldea, Director Impozite Indirecte – Deloitte România și Victoria Dobre, Manager TVA – Deloitte România

ARHIVĂ COMENTARII