Ce-mi mai place să gândesc tricolor – #doartricolor
Ce înseamnă tricolorul pentru tine? Eu am scris. Tu scrii? Hai să colecționăm poveștile Tricolorului. Poveștile sunt jurizate și cele mai interesante 100 dintre ele vor fi răsplătite de ROM într-un mod surprinzător. Colectăm povești până pe 16 noiembrie 2018, pe www.doar-tricolor.ro. Ce se întâmplă cu poveștile? Ajung la Muzeul Tricolorului. Trei artiști și reprezentanții Kandia România vor selecta 100 de povești și le vor face exponate, în cadrul unui muzeu deschis în perioada 01 – 02 decembrie. Trei dintre povești vor prinde viață, în cele mai creative feluri: de la instalații artistice, la live acts.
Dar care e povestea mea cu tricolorul?
În clasa a doua am fost la jocuri populare. Dansam călușul, cu tricolor la băț și la cușmă. Mândru nevoie mare. Ce-mi mai trebuia mie mai mult?
În a șasea-șaptea profa mea de română s-a trezit cu mine citind poezii patriotice. Maimuțăream și eu ce auzeam pe teve și pe la radio. Dar o făceam cu patimă, cu inocentă. Vibram și eram drastic la fiecare cuvânt tricolor, culegeam cuvinte care sunau pur și le turnam în vers și strofă. Tare uimită a rămas profa mea de română. Ce pățisem oare?
În clasa a opta, în pauza de iarnă dintre trimestre, am hotărât cu colegii să facem o mare petrecere-serbare. Urma ca-n prima zi de vacanță la ora 12 punct să ne vedem la școală și să dansăm, eu să spun poezii patriotice, să jucăm Caragiale (îmi învățasem rolul lui Brînzovenescu). Vorbisem să ni se dea tricolorul din dulapul unde era încuiat de dirigintă peste noapte. Țin minte și acum. La costum, la ora fix prânz. Singur pe culoare. Femeile de serviciu făcând curat. Mirosea a petrosin, a oțet. Am așteptat. Eram omul datoriei. Și am râmas așa 3 ore în care m-a strâns solemnul costum. Un singur gând m-a bântuit, ca o consolare. Știți cum se întâmplă? Stai și aștepți te bântuie gânduri peste gânduri. Eu cu gândul la tricolor. L-aș fi eliberat eu din dulap. Ce face tricolorul noaptea în dulap? Dar peste vacanță. Stă singur?
În 1989 nu știam de tricolor. Erau răniți prieteni. Era măcel în jur. Dar începând cu februarie și până prin iulie 1990 eram cu tricolorul pe umeri. Tricolorul, știți voi, cu gaură. Mereu în stradă, mereu în alertă. Când nu ne ieșea ceva, când simțeam că avem un mincinos în fața noastră, îl puteam să jure pe tricolor. Orice ezitare ieșea cu supărare.
Încet-încet m-am pus pe existat. Salariu, casă, rate, mașină. Ce tricolor, frate, când vezi cum cresc prețurile și nu ți-ajung banii de pe o zi pe alta. Ce tricolor? Când acum toți se jură pe tricolor că Unirea din 1918 așa a fost, cum vor ei, și nu așa cum a fost ea. Tricolorul, culmea, rămâne tăcut. Asta-mi place. De asta îmi place să flutur ca tricolorul, să gândesc deloc înțepenit. Să-mi fluture gândurile, ideile. Să le văd fluturând tricolor. Nu de asta e tricolorul? Să te inspire să gândești fluturând, fără prejudecăți și țăcăneli?
Iar acum, nu uita, Colectăm povești până pe 16 noiembrie 2018, pewww.doar-tricolor.ro. Ce se întâmplă cu poveștile? Ajung la Muzeul Tricolorului, iar trei artiști și reprezentanții Kandia România vor selecta 100 de povești și le vor face exponate, în cadrul unui muzeu deschis în perioada 01-02 decembrie. Trei dintre povești vor prinde viață, în cele mai creative feluri: de la instalații artistice, la live acts.
Context
În anul Centenarului, ROM face un gest simbolic și renunță la brandingul de pe ambalaj, devenind astfel batonul care poartă #doartricolor. Inițiativa face parte din campania „Pentru România, doar tricolor”
INTERVIURILE HotNews.ro