ANALIZĂ Insultă pe banii noștri: Cele mai slabe programe românești de fonduri UE

​PSD-ista Corina Crețu, comisarul european pentru politică regională, a uimit, la începutul săptămânii care tocmai s-a încheiat, prin duritatea criticilor aduse guvernării PSD în privința fondurilor europene: „Anunț public că nu mai accept insultele din partea Guvernului României față de munca pe care o fac”. Pornind de la această declarație publică, făcută de Crețu la Bruxelles, HotNews a strâns câteva cifre și alte informații privind absorbția fondurilor UE de către România.

Corina Crețu are motive de frustrare când vede că mai are 1 an din cei 5 ai mandatului de comisar european pentru politică regională și, la ea în țară, guvernarea condusă de partidul din care ea provine, PSD, a ajuns la 14,79%, rata de absorbție, cu tot cu avansurile oferite (din oficiu) de Comisia Europeană, din fondurile UE de la Politica regională. Astfel, România se plasează în jumătatea de jos pe lista statelor UE: a 10-a din coadă, din totalul celor 28 de țări UE.

Mult mai bine ca noi stau, de exemplu, vecinii noștri Bulgaria (20%) și Ungaria (23,21%) sau o țară comparabilă cu noi ca suprafață, Polonia (22,4%). Grecia, o țară afectată de criza economică, are 26,78%, rată de absorbție pe Politica regională, iar o fostă republică sub ocupație sovietică, Estonia, este pe primul loc, cu 27,56%.

Ultima în clasamentul absorbției de fonduri UE din Politica regională este Croația (10,64%), cea mai recentă membră a UE. Alte țări clasate sub noi ca rate de absorbție (procente) sunt în general state dezvoltate, net contribuabile la bugetul UE, care oricum sunt puse la punct cu drumurile, căile ferate, sau cu rețelele de apă și canalizare și cu alte investiții de acest gen, care sunt finanțate din fondurile UE de pe Politica regională. Vorbim aici de țări ca Italia (11,26%), Austria (11,64%), Olanda (11,68%), Irlanda (13,1%), Belgia (14,09%), Spania (14,1%), state care nu depind de banii din Politica regională a UE în măsura în care depinde o țară subdezvoltată ca România (în care două treimi din populația rurală mai merge și acum în fundul curții la toaletă).

În bani, România a încasat de la UE, pe Politica regională, din 2014 până acum, 2,6 miliarde de euro, din care numai 1,5 miliarde de euro reprezintă deconturi primite de la CE în baza cheltuielilor efectuate în proiectele europene din țară. Restul sunt avansuri inițiale și prefinanțări anuale acordate de UE.

Situația pe ministere

România trage cei 18 miliarde de euro puși la dispoziție din Politica regională a UE, de Comisia Europeană în perioada de programare 2014-2020 (adică până în anul 2023), prin 6 programe operaționale românești.

Dintre acestea unele se confruntă cu probleme vizibile.

Cei mai mulți bani, 9,2 miliarde de euro, sunt în Programul Operațional Infrastructură Mare, adică mai ales transporturi (autostrăzi, căi ferate, metrou, aeroporturi) dar și mediu (gropi de gunoi mai ales). POIM este gestionat de Ministerul Fondurilor Europene (unde ministru este Rovana Plumb) ca autoritate de management, însă principalul beneficiar este Ministerul Transporturilor, care trebuie să tragă efectiv banii prin proiecte derulate de Compania de autostrăzi și prin Căile Ferate, aflate în subordinea sa.

Cel care a stârnit nemulțumirea lui Crețu este ministrul Transporturilor, Lucian Șova. „Pentru perioada 2014 – 2020 facem eforturi supraomenești să evităm dezangajările de fonduri”, a avertizat din nou Corina Crețu, care a cerut „proiecte noi, mature” în transporturi.

În perioada 2014-septembrie 2018, POIM avea o rată de absorbție efectivă de 11,77%, adică 1,67 miliarde de euro decontați de la CE în baza cheltuielilor efectuate în proiecte. Acești bani sunt fonduri provenind din proiecte vechi, de pe perioada 2007-2013, care nu au putut fi terminate până la data limită de 31 decembrie 2015 și pe care Comisia Europeană ne-a permis să le re-etapizăm pentru a le încheia cu banii europeni 2014-2020. Acestea sunt așa-numitele proiecte fazate, un artificiu care, deși legal, nu este unul obișnuit. „Am fazat foarte multe proiecte, în valoare de 3 miliarde de euro, practic am degrevat bugetul național de 3 miliarde de euro, bani care ar fi fost pierduți. S-au pierdut 2 miliarde de euro, din păcate în domeniul cel mai vulnerabil și cel mai necesar pentru România, cel al transporturilor”, a mai spus, la Bruxelles, Crețu, care s-a ocupat, din poziția de comisar european, de fazarea proiectelor neterminate ale României și ale altor țări care mai erau în situația aceasta (Slovacia, de exemplu).

Dacă un stat membru nu cheltuie fondurile europene puse la dispoziție într-un segment al perioadei de programare – n+3, acum, adică 2015-2018, țara pierde banii prin dezangajare.

Datorită proiectelor vechi, la transporturi nu sunt riscuri de pierdere a banilor europeni pe anul 2018, dar din 2019 riscul de dezangajare a fondurilor UE pentru România crește, în lipsa unor proiecte noi serioase, care să aibă maturitatea necesară cheltuirii banilor.

În prezent există în analiza Comisiei „un singur proiect major, proiectul de metrou Otopeni – Gara de Nord”. „În rest așteptăm Craiova – Pitești, Târgu Mureș – Iași, Podul de la Brăila. Autoritățile române sunt cele care au solicitat schimbarea programului de infrastructură mare, dânșii ne-au dat niște deadline-uri care au fost deja depășite cu mult, la metrou s-au angajat sub semnătură că vor depune în decembrie acest proiect de metrou, ne aflăm în noiembrie 2018 și nu-l avem depus la finanțare”, și-a continuat comisarul european acuzațiile la adresa guvernului de la București.

Aceasta nu a fost prima dată când Corina Crețu l-a criticat pe Șova de la Transporturi. ”În ciuda răspunsului verbal al domnului ministru, care spunea că am greșit destinatarul și există un grad de 200% de contractare, noi, la Comisia Europeană, nu am primit alte proiecte”, spunea Crețu în septembrie, cu ocazia unei vizite în România.

Într-un interviu acordat HotNews, în septembrie, Crețu a criticat Guvernul și pentru că a decis ca, în locul fondurilor europene, să înceapă construcția unei autostrăzi Iași-Târgu Mureș în controversatul sistem al parteneriatului public privat (PPP).

„Într-o ședință de guvern s-a anunțat ideea” ca o viitoare autostradă Iași-Târgu Mureș „să fie finanțată pe formula parteneriatului public-privat (PPP)”. „Noi la Comisie nu suntem confortabili cu această abordare, pentru că specialiștii noștri consideră că această decizie înseamnă de fapt o de-prioritizare a acesteia” – a spus Crețu atunci.

Programul regional – risc de dezangajare de 800 de milioane de euro în 2018

Programul Operațional Regional (POR), gestionat de autoritatea de management de la Ministerul Dezvoltării Regionale (unde ministru este vicepremierul Paul Stănescu), este un alt program românesc de fonduri UE care se confruntă cu probleme. În perioada de programare 2014-2020, România a atras prin POR numai 58,5 milioane de euro, sub formă de decontări primite de la CE în baza cheltuielilor efectuate, până la data de 28 septembrie 2018. Aceasta înseamnă o rată efectivă de absorbție de numai 0,87%. În tot anul 2018, autoritățile române au atras prin POR numai 34 de milioane de euro, adică numai 0,5% din totalul de 6,6 miliarde de euro puși la dispoziție de UE pentru România în acest program deosebit de important pentru dezvoltarea țării.

Din informațiile pe care le avem în acest moment, România are un risc de dezangajare a fondurilor europene de 800 de milioane de euro în anul 2018, din POR, pentru că nu a transmis la Bruxelles declarații de cheltuieli pentru acești bani. Comisia a și transmis țării o scrisoare de informare standard, care se transmite automat țărilor care nu au venit cu cereri de decont suficiente pentru a acoperi banii puși la dispoziție în perioada n+3 (2015-2018). Aceste scrisori sunt transmise din timp de CE pentru ca statul membru să aibă răgaz să ia măsuri pentru a nu pierde banii europeni prin dezangajare. De regulă, statele membre strâng deconturile din proiecte și le trimit în ultimele 3 luni la Bruxelles, pentru a primi banii.

Principala cauză a riscului de dezangajare pare să fie legată de lipsa de interes a primarilor și a consiliilor județene pentru fondurile UE din cadrul POR, în condițiile în care aceștia au la dispoziție fonduri din bugetul de stat prin Programul Național de Dezvoltare Locală (PNDL), (creat de șeful PSD Liviu Dragnea), program național de peste 10 miliarde de euro (PNDL 1 + PNDL 2) care „canibalizează” POR 2014-2020. De ce să te chinui să absorbi fonduri europene sub ochiul vigilent al OLAF când poți să iei mai ușor banii de la statul român, fără atâtea verificări?

Conform unor informații de la Bruxelles, Ministerul Dezvoltării Regionale a propus o serie de măsuri pentru evitarea dezangajării a peste 700 de milioane de euro, iar Corina Crețu le-a acceptat de principiu:

• Programul Inițiativa pentru IMM-uri (POIIMM a nu se confunda cu POIM) se transformă în axă prioritară în cadrul POR 2014-2020. Aceasta se înscrie într-o strategie prin care banii europeni sunt mutați de la beneficiarii autorități locale (primării, consilii județene) la firmele mici și mijlocii. În particular, prin POIIMM banii europeni ajung la bănci private, care, mai departe, acordă IMM-urilor credite cu dobânzi mici și alte condiții avantajoase. Până acum, în POIIMM au fost alocați 100 de milioane de euro, iar rata de absorbție este deja la 83%. Avantajul la acest program este că fondurile europene se consideră absorbite odată ce ajung la bănci și ies astfel din riscul de dezangajare. Așa se face că în cadrul POR 2014-2020 se vor lua încă 150 de milioane de euro de la axele pentru primari și consilii județene și se vor muta la această nouă axă rezultată din POIIMM. Așadar, din start se reduce riscul de dezangajare cu 150 de milioane de euro, datorită băncilor private și antreprenorilor IMM.
• Sporirea capacității administrative. Sună pompos și eufemistic, pentru că aici vorbim de fapt despre salarii plătite, parțial cu fonduri UE, funcționărimii din 39 de primării – reședințe de județe.
• Proiecte alternative. Astea sunt de fapt lucrări efectuate mai ales în școli și grădinițe din fonduri naționale și împrumuturi pe care guvernul vrea să le deconteze de la Comisia Europeană. Același procedeu a fost folosit și în perioada 2007-2013, dar atunci se numeau proiecte retrospective. Ca și proiectele „fazate” ( a se citi „întârziate”), proiectele retrospective (sau, mai nou, alternative) sunt un artificiu care, deși legal, este neuzual, dar a fost acceptat, de comisarul UE român Corina Crețu, Guvernului României, și în 2014-2015 și, iată, și în 2018.
• Reînnoirea parcului de ambulanțe în toată țara. Inspectoratul pentru Situații de Urgență (Ministerul de Interne) și Serviciul de Ambulanță (Ministerul Sănătății) vor cumpăra ambulanțe de peste 90 de milioane de euro într-un singur apel. Evident, să cumperi niște ambulanțe e mult mai ușor decât să faci proiecte de spitale, drumuri județene sau școli și grădinițe, de exemplu.

Toate aceste artificii financiare pun la grea încercare atât pe funcționarii români, cât și pe cei din Comisia Europeană, slăbind capacitatea administrativă pentru anul 2019 și creând astfel risc de dezangajare de fonduri UE atunci.

Asta mai ales că în acest program România are rezervați 300 de milioane de euro pentru infrastructura de sănătate, iar autoritățile române bat pasul pe loc. Aici vorbim mai ales de proiectele celor 3 spitale regionale – Iași, Cluj și Craiova. Dacă la Iași și Cluj sunt făcute măcar studiile de fezabilitate, la Craiova nici atât. Acestea ridică și o problemă financiară mare: UE oferă pentru aceste spitale 150 de milioane de euro (50 de milioane de fiecare), iar statul român trebuie să mai vină cu încă pe atât numai pentru spitalele în sine. Problema este că investiția necesară ar trebui să ajungă la 1,5 miliarde de euro în total, iar restul de bani trebuie asigurați de statul român. În banii aceștia vorbim de infrastructură adiacentă (drumuri, căi de acces în zonă), dar și de reformarea întregului sistem de sănătate din zonă, astfel încât spitalele mici din zonă să renunțe la un anumit număr de paturi și să acorde tratament în ambulatoriu. Aceste spitale mici se vor ocupa astfel de cazuri mai ușoare, care nu necesită internare, pentru ca operațiile și alte cazuri care necesită atenție deosebită să fie preluate doar de spitalele regionale.

Tot Programul Operațional Regional 2014-2020 s-a confruntat recent și cu anumite probleme la sistemul de control, potrivit unor informații furnizate de Ministerul Dezvoltării, la solicitarea HotNews.ro. Autoritatea de audit de pe lângă Curtea de Conturi a constatat recent că la Agenția de Dezvoltare Regională (ADR) București – Ilfov„sistemul de management și control funcționează parțial”, și sunt „necesare îmbunătățiri substanțiale”.

La celelalte 7 Agenții de dezvoltare Regională (ADR) concluzia auditului a fost că „sistemul funcționează, dar sunt necesare unele îmbunătățiri”.

ADR-urile sunt foarte importante, pentru că gestionează POR ca organisme intermediare, cu atribuții delegate de Ministerul Dezvoltării, la nivelul celor 8 regiuni de dezvoltare ale țării.

Și pentru Programul Operațional Competitivitate (POC) 2014-2020, de la Ministerul Fondurilor Europene, CE a trimis scrisoare formală privind riscul de dezangajare, însă din datele pe care le avem aici nu sunt riscuri de a pierde banii europeni. Proiectele vechi, ca laserul de la Măgurele (ELI) și rețelele de internet de bandă largă (RO-NET), alături de proiecte noi derulate de firme private în cercetare și IT, generează cheltuieli care vor fi trimise la Bruxelles până la finalul anului, eliminându-se riscul de dezangajare a fondurilor UE.

POCU, programul zero și ceva

Un program cu probleme este Programul Operațional Capital Uman (POCU) 2014-2020, gestionat de autoritatea de management POCU de la Ministerul Fondurilor Europene (Rovana Plumb e ministru aici). Acesta nu face parte din Politica regională a UE, gestionată de Corina Crețu, dar face parte din Politica mai largă de coeziune, prin care țările sărace, ca România, au șansa să mai recupereze din decalajele față de statele bogate din Vest. POCU trage bani din Fondul Social European (ESF), gestionat de comisarul UE pentru afaceri sociale, belgiana Marianne Thyssen.

În perioada 2014- 28 septembrie 2018, România a atras prin POCU fonduri europene de numai 25 de milioane de euro, ca rambursări de cheltuieli efectuate în proiecte. Asta înseamnă o rată de absorbție de numai 0,57% din cei 4,3 miliarde de euro pe care UE ni-i oferă. Acești bani au fost încasați abia anul acesta, pentru că până recent programul avea absorbție efectivă zero. POCU este cel mai slab program operațional al țării, până acum.

Și pentru acest program Comisia Europeană a transmis o scrisoare formală privind riscul de dezangajare pe anul 2018.

„Comisia acordă o importanță deosebită bunei gestiuni financiare și își asumă în mod serios responsabilitatea pentru banii contribuabililor. Ca și în alte state membre, serviciile Comisiei urmăresc îndeaproape dezvoltarea fondurilor ESF în România. O scrisoare de informare standard către toate statele membre cu programe operaționale care nu au depus cereri de plată, inclusiv România, pentru a acoperi nivelul de implementare necesar pentru 2018 a fost trimisă, în timp util, pentru a ajuta autoritățile naționale să ia măsurile necesare până la sfârșitul anului 2018, pentru a evita eventualele dezangajări. Comisia lucrează acum împreună cu autoritățile române pentru a aborda anumite blocaje” – a declarat, pentru HotNews.ro, un oficial al Comisiei Europene.

Cu toate aceste probleme, România rămâne net beneficiară de fonduri de la Uniunea Europeană și în perioada de programare 2014-2020. În această perioadă, UE a investit în România peste 11,3 miliarde de euro, iar țara a contribuit la bugetul UE cu puțin peste 7 miliarde de euro. Rezultă un sold pozitiv de 4,25 miliarde de euro, fonduri UE în favoarea României. Grosul banilor provine din plățile directe la hectar (FEGA) – peste 5 miliarde de euro – acordate de UE agricultorilor, fără să fie nevoie de proiecte, însă rezultate bune are și Programul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR) – aproape 36%, rată efectivă de absorbție, însemnând circa 3 miliarde de euro care s-au cheltuit corect deja în proiecte de dezvoltare a satelor, a unor ferme, fabrici de procesare și în investiții în mici afaceri neagricole la țară.