Geta Brătescu a murit. A murit artistul care, un timp, a desenat cu ochii închiși 

Săptămâna trecută a murit într-o tăcere absolut românească Geta Brătescu.La 92 de ani. Ultima oară și, aș spune, și prima oară când s-a auzit cum trebuie în România de Geta Brătescu a fost cu ocazia Bienalei de la Veneția. În 2017, pavilionul românesc a fost reprezentat de Geta. Cinici cum vă știu, puteați băga și voi un RIP pe facebook, un cinic “sincere regrete eterne”. N-ați băgat pentru că nu prea știți ce-i cu Geta Brătescu.

Afând vestea morții, primul lucru care mi-a trecut prin minte a fost “Geta și Aretha”. M-am lăsat sedus de asocierea întremuzica Arethei Franklin (dispărută în august, click pentru amănunte)și Geta Brătescu. Și m-am gândit la “Hooked on your love”. Uite cântecul:

Geta Brătescu cam așa a fost. Prinsă în propria pasiune. A deschis ochii asupra artei în anii 1940, s-a născut într-un fel cu toate ideile de avangardă în cap. Și a rămas-trăit “în artă” până acum câteva zile.

Cum este să trăiești cu pasiunea ta, un pic narcisist, nu? Păi, Getei Brătescu îi era simplu. Interpreta la nesfârșit lumea banală din jurul ei. “Vedea” semnificații. Uite aici „magneți” în plin oraș. Vezi bine ce atrag ei?

Uite, aici o vedem pe Geta povestind despre mâini. A studiat mâinile celor din jur. Apoi, s-a privit pe sine. Cu mâna sa dreaptă își desena mâna stângă. Știi, tu, mâna apucă obiectele. Ori, la Geta Brătescu mâna devine demnă de privit, obiect de artă.

Mi-am amintit apoi de-o vorbă a Getei Brătescu, arucată în treacăt în filmul acesta: cum desenez eu pe hârtie, așa desena/dansa chaplin cu propriul lui corp.

Uite-l pe Chaplin:

Dansul, jocul “te prind”, fac ca pasiunea să nu fie tortură.

“Atelier” este un film-performance gândit de Geta Brătescu în 1978. Geta Brătescu trezește obiectele din jur, le dă viață. Priviți-i trupul, Geta dansează. Vedeți filmul, Geta se joacă.

Mâinile? Atelierul? Iată Cercul. A descoperit cercul, o formă geometrică simplă, și s-a lăsat sedusă de ideea: ce fac eu cu un cerc?

Geta Brătescu și-a desenat propria capcană, seducție. Și a mai făcut ceva, tot privind în ochi capcana asta, a spus simplu: hai să închid ochii, cum o fi? E tot un joc, nu? Cu creionul pe hârtie, cum este să desenezi cu ochii închiși? “N-ai cenzura ochiului”, cum spune Geta Brătescu.

Acesta a fost, aproape, ultimul ei joc artistic. Și moartea i-a întins apoi marea ei capcană.

Reproduceri Hauser & Wirth, Ivan Gallery