Practica fiscului între formă și fond. Se impune revizuirea legislației și a abordării la controale 

Formalismul excesiv al echipelor de control fiscal în materie de TVA are toate premisele să fie din nou sancționat de o decizie a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) care urmează să se pronunțe într-un caz privind o societate din România, în care avocatul general și-a exprimat deja opinia. Previzibil, dacă luăm în considerare jurisprudența europeană anterioară în care Curtea a tranșat în favoarea prevalenței fondului asupra formei, avocatul general consideră că reglementările naționale care impun prezentarea unor documente specifice vin în contradicție cu prevederile directivei de TVA.

Cazul, pe care îl voi detalia în continuare, este o oglindă pentru practica cvasi generală a inpectorilor fiscali care tind să se concentreze asupra formei, în special asupra documentelor justificative, în detrimentul fondului tranzacțiilor, lipsind contribuabilii de dreptul de scutire a TVA. Aceeași abordare se regăsește și în cazul deducerilor de TVA, îngreunate sau blocate, și a fost contestată constant de către mediul de afaceri, generând numeroase dispute și litigii cu autoritățile fiscale.

Astfel, cu toate că mediul privat a susținut permanent, de la transpunerea directivei de TVA în legislația națională, în urmă cu peste un deceniu, că este necesară revizuirea atât a reglementărilor locale, cât și a practicii la control, situația a rămas relativ neschimbată.

A fost necesară intervenția CJUE prin soluțiile emise în diverse cauze pentru a întrerupe practici neconforme cu directiva TVA. Chiar și așa, în continuare este solicitat un volum mare de documente justificative în special în cazul scutirilor de TVA, pentru justificarea locului impozitării, pentru deduceri etc.

Concentrarea asupra formei este o modalitate facilă de colectare a unor venituri bugetare suplimentare care vine în defavoarea mediului de afaceri pe două căi: o dată pentru că sunt supuși unor taxe pe care substanțial nu le-ar datora, și a doua pentru că adevărații evazioniști rămân în piață și îi concurează neloial.

Consider că decizia CJUE, care cel mai probabil va confirma opinia avocatului general, așa cum se întâmplă de regulă, trebuie să impună o schimbare de viziune atât pentru legiuitorii români, cât și pentru inspecția fiscală. O revizuiere a legislației și a practicii astfel încât taxele să fie colectate conform regulilor europene este necesară pentru a nu afecta negativ contribuabilii onești și pentru a se axa pe combaterea evaziunii fiscale. Ar fi o schimbare care ar veni în sprijinul ambelor părți, mediu de afaceri și autoritățile statului, pentru că un mediu economic prosper aduce automat și mai multe taxe și impozite la buget.

Cazul

Revenind la opinia Avocatului General în cazul C495/17 Cartrans Spedition Srl, prima observație este că principiile enunțate sunt îndeosebi relevante pentru toată piața care realizează tranzacții scutite de TVA, dar așa cum arătam anterior și pentru remedierea unei practici generalizate în cadrul controalelor bazate pe forma tranzacțiilor.

Societatea din acest caz, cu sediul în România, a furnizat servicii legate de transportul de mărfuri în țări nonUE. Autoritățile fiscale au susținut că societatea nu a demonstrat că mărfurile transportate au fost efectiv exportate deoarece nu a prezentat niciunul dintre următoarele documente: un contract de transport încheiat cu beneficiarul serviciului, documente specifice de transport și documente care arată că mărfurile transportate au fost exportate, în conformitate cu normele naționale. Totuși, societatea a prezentat carnete TIR și unele scrisori de trăsură CMR vizate de funcționarii vamali ai țărilor în care transportase bunurile respective.

Avocatul General consideră că o practică națională care impune contribuabilului să dovedească faptul că mărfurile transportate au fost într-adevăr exportate cu documente specifice nu este compatibilă cu legislația UE care permite orice formă de probă. Totodată, el spune că principiul neutralității fiscale impune acordarea scutirii de TVA dacă sunt îndeplinite condițiile de fond, chiar dacă contribuabilul nu a respectat anumite formalități.

Astfel, susține că normele naționale depășesc ceea ce este necesar pentru a asigura colectarea corectă a taxelor și că autoritățile unui stat membru nu pot, în principiu, să refuze acordarea unei scutiri de TVA fără a examina dacă condițiile materiale prevăzute de dispozițiile aplicabile ale dreptului Uniunii au fost îndeplinite doar pentru că respectivul contribuabil nu a furnizat anumite documente care să demonstreze că produsele în cauză au fost efectiv exportate.

Concluzie

Scutirile de TVA generează de obicei discuții cu autoritățile fiscale din două perspective: a documentelor necesare pentru justificarea scutirii de TVA și a elementelor menționate pe acestea. Tendința autorităților de a se concentra asupra condițiilor de formă și de a impune cerințe mai stricte decât ar fi necesar în cazul scutirilor de TVA vizează încasarea unor taxe cât mai usor posibil, indiferent dacă aceste taxe s-ar datora în substanța/spiritul legii.

Este o mare problemă că România are cel mai mare deficit de colectare a TVA – diferența dintre taxa colectată efectiv și cea potențial a fi colectată, dar care, din diverse cauze nu ajunge în buget. Evaziunea fiscală și frauda sunt printre principalele motive, însă și deficiențele în administrarea fiscală au ponderea lor. De aceea măsuri punitive pentru mediul onest de business pentru a spori colectarea nu funcționează, dovadă stând faptul că deficitul de colectare al taxei nu a scăzut în ultimii ani în ciuda diverselor proceduri și măsuri legate de reglementare excesivă (înregistrarea în scopuri de TVA, registrul operatorilor intracomunitari, sistemul TVA la încasare etc). Cred că, până nu se va schimba abordarea autorităților dinspre a colecta de acolo de unde este ușor înspre a colecta de acolo de unde trebuie (a se vedea evaziunea), nici locul neonorabil pe care se plasează România în clasamentul diferenței dintre TVA potențială și cea încasată la buget nu se va modifica substanțial.

Nota autorului: Articolul de față face referire strict la principiile enunțate de Avocatul General în această speță, și nu la situația societății din acest caz, cu a cărei activitate nu sunt la curent.

Un articol semnat de Vlad Boeriu, Partener Deloitte România