Sari direct la conținut

Homeopatia: și cu slănina-n pod, și cu varza unsă

Contributors.ro

Dacă vrem să numim remediile homeopate „medicamente”, atunci să le testăm clinic, exact ca pe medicamentele obișnuite. Altminteri, să le numim suplimente alimentare. Sau ritualuri alimentare.

Până în prezent, remediile homeopate au beneficiat de o confuzie uimitoare. Ele sunt numite „medicamente”, stau pe aceleași rafturi în farmacii, dar urmează o „procedură specială de autorizare simplificată” care este la fel cu cea a medicamentelor obișnuite… „cu excepția dovedirii eficacității terapeutice” (L95/2006, art. 715). Acesta este un fapt, nu o glumă – fiind sesizat de USR cu ocazia proiectului de lege privind etichetarea medicamentelor homeopate [1].

Nu găsim aghiasmă pe rafturile de medicamente – deoarece nu acolo este locul apei sfințite. Organizația producătoare nu a trecut-o prin teste clinice, așadar aparține unei alte logici de însănătoșire, unui alt spațiu și ritual de administrare.

Companiile producătoare de remedii homeopate și terapeuții doresc să fie și cu slănina-n pod, și cu varza unsă. Așadar, ni se spune, remediile homeopate să rămână „medicament”, dar să fie autorizate pe vorbe și promisiuni, fără a măsura eficiența terapeutică și efectele adverse ale fiecărui produs. De ce?

Aflăm că remediile homeopate nu ar putea avea efecte adverse, ci numai efecte pozitive. Foarte convenabil. De unde această fascinantă asimetrie? Să fie oare pentru că ingredientele active sunt diluate până la dispariție? Dar atunci cum de sunt posibile efectele benefice? Dacă acceptăm forța terapeutică specifică a remediilor homeopate (mergând dincolo de auto-vindecare prin placebo), urmează logic și posibilitatea unor efecte nedorite, a unor interacțiuni neanticipate cu alte substanțe și condiții. Acestea trebuie să fie măsurate și comunicate publicului.

De altfel, chiar terapeuții homeopați susțin posibilitatea unor efecte negative. „Agravarea homeopatică” a simptomelor bolii este parte din reacțiile așteptate ale intervențiilor homeopate, fiind considerată, cum altfel, un „semn bun”. De exemplu, apropo de bolile cronice de piele: „Când încep un tratament homeopat, primul efect la care te aștepți este de agravare a simptomelor, de reapariție a erupției pe piele, așa cum a fost înainte de începerea tratamentului sau chiar puțin mai puternic” [2]. Așadar, remediile homeopate trebuie studiate pentru a determina amploarea și frecvența acestor agravări pentru diferite tipuri de pacienți.

Mai mult, câteva sinteze alte literaturii științifice au detectat posibilitatea anumitor efecte adverse ale remediilor homeopate administrate în lumea reală, chiar în afara agravării homeopatice [3]–[6]. Aceste efecte adverse sunt de regulă mici și incerte, datorită calității și comparabilității slabe a rapoartelor analizate ca materie primă – o trăsătură frecventă a studiilor privind homeopatia. Acestea fiind zise, avem motive atât teoretice cât și empirice pentru a suspecta fiecare remediu homeopat de o diversitate de efecte adverse posibile – unele datorită erorilor de fabricație, altele datorită… forțelor misterioase pe care substanța activă diluată la infinit le pune în mișcare.

Apărătorii homeopatiei propun analogii care să clarifice cum Oscillococcinum, sau un ficat de rață diluat într-un ocean [7], ar putea să vindece gripa, sau cum o substanță, dizolvată de sute de ori până la dispariția oricărei molecule, ar putea avea vreun efect oarecare. De exemplu, poate că „informațiile” conținute în ficatul de rață, mercur (Mercurius solubilis) sau arsenic (Arsenicum album) sunt transferate apei prin procesul de diluare (sau „potentizare”), apoi fiind preluate de organism. Dar să ducem analogia până la capăt: cum rămâne cu riscul dez-informării? În viața reală, informațiile pot fi și toxice. Orice analogie am folosi, estenecesară evaluarea eficienței clinice și efectelor adverse ale fiecărui remediu homeopat autorizat, ca și în cazul medicamentelor biomedicale obișnuite. Pentru punerea pe piață nu sunt suficiente analogiile sau justificările generice prin evaluări ale terapiilor homeopate publicate de diferiți cercetători.

Altminteri, să scrie pe prospect că remediile homeopate suntsuplimente alimentare, fără atestare medicală. Dacă vrem să le folosim, vom înțelege că responsabilitatea informării și intensitatea speranței ne aparțin.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe contributors.ro

ARHIVĂ COMENTARII
INTERVIURILE HotNews.ro