Prima declarație de impozit pe profit din 2018 surprinde companiile fără cadrul legal complet și clar
Deși termenul de raportare a impozitului pe profit pentru primul trimestru din 2018 este mîine, 25 aprilie, contribuabilii se găsesc din nou într-o stare de incertitudine din cauza cadrului legal. Motivul este că regulile referitoare la costurile de îndatorare, modificate anul trecut prin ordonanța de urgență 79, nu au fost încă adoptate prin lege și nu au norme de aplicare publicate.
În acest context, plătitorii de impozit pe profit se confruntă cu două necunoscute. Pe de o parte trebuie să aplice prevederile ordonanței, dar fără a avea siguranța că ceea ce scrie în proiectul de norme va rămâne neschimbat în forma care va fi publicată oficial. Pe de altă parte, există posibilitatea ca legea de adoptare a ordonanței să cuprindă reglementări diferite, atât timp cât prima camera sesizată a parlamentului a votat o serie de amendamente.
Cum s-au modificat regulile la calculul impozitului pe profit
Ordonanța 79/2017 transpune parțial Directiva Europeană 2016/1164, cunoscută ca „Anti-Tax Avoidance Directive” sau prin acronimul ATAD. În momentul când au fost introduse, modificările au primit puțină atenție întrucât impactul urma să fie resimțit abia în 2018, la primul termen de depunere a declarației de impozit pe profit, respectiv pe 25 aprilie.
ATAD aduce reguli noi, am putea spune revolutionare, în privința deducerii cheltuielilor cu dobânzile, iar România a fost primul stat membru UE care a decis implementarea rapidă a directivei (în condițiile în care termenul limită prevăzut este 2024).
România nu doar s-a grăbit să preia directiva, dar a considerat că trebuie să fie semnificativ mai strictă cu privire la limitările stabilite de Comisia Europeană:
– în loc de 3 milioane euro limită până la care costurile excedentare ale îndatorării sunt deductibile de facto, a impus 200.000 euro;
– în loc de 30% din EBITDA fiscal test de deducere a costurilor ce depășesc limita de mai sus, a ales 10%.
Restricțiile impuse de România se adaugă celor aflate în ATAD. Dacă până în 2017 se supuneau limitării doar dobânzile aferente împrumuturilor de la alte instituții decât cele financiare, acum sunt supuse limitării costurile excedentare ale îndatorării aferente oricăror tipuri de împrumuturi atâta timp cât contribuabilul este parte a unui grup.
Discuțiile au fost aprinse, în principal asupra limitei de 200.000 euro. Ajunsă în Senat pentru adoptare, ordonanța a fost amendată, fiind preluate limitările din ATAD (30% din EBITDA fiscal și limită de 3 milioane euro).
Însă proiectul de lege ajuns în Camera Deputaților pe 4 decembrie 2017 nu a primit până în acest moment toate avizele comisiilor de specialitate. Prin urmare prevederile finale ale legii se lasă așteptate.
Pe 19 aprilie, Ministerul Finanțelor a publicat proiectul de Norme Metodologice (fără de care, în marea majoritate a cazurilor, prevederile Codului fiscal nu pot fi aplicate). La articolele care transpun ATAD, normele iau în considerare varianta OUG 79/2017 (10% din EBITDA fiscal și limită de 200.000 euro). Șansele ca acest proiect să fie adoptat până la termenul de depunere a declarației sunt, totuși, improbabile ceea ce accentuează incertitudinea legislativă.
Ce ar putea să înțeleagă contribuabilii?
Mulți contribuabili au considerat că amendamentele din Senat transmit mesajul că forma finală a legii va conține modificările cu limitările mai favorabile pentru companii.
În cazul în care Camera Deputaților va adopta varianta Senatului, este evident că legea va fi în vigoare în cel mai bun caz începând cu trimestrul al doilea din 2018. Indiferent care va fi decizia finală, va fi preferabilă stării de incertitudine actuale. Contribuabilii au nevoie de previziuni, de bugete pentru a putea funcționa la eficiență maximă.
În cazul de față, nu discutăm despre un simplu cost fiscal, ci despre o parte din legislația fiscală care are potențialul de a influența semnificativ tranzacții majore efectuate de contribuabili, dezvoltări de activitate etc.
Majoritatea companiilor care încearcă să deruleze tranzacții în piață, care decid dezvoltarea de linii noi de producție recurg la finanțări externe fie de la bănci, fie de la părți afiliate. De regulă, aceste societăți fac parte din grupuri, nu sunt independente și, prin urmare, vor intra sub incidența acestor reguli privind deducerea dobânzilor. Restricțiile impuse de România vor crește semnificativ costurile fiscale asociate acestor finanțări și pot descuraja desfășurarea unor tranzacții sau a unor activități pe care contribuabilii le realizează în marjă.
În prezent, tranzacțiile sunt lăsate în așteptare, iar bugetele vor fi rectificate ulterior (ceea ce în mediul privat se întâmplă cu titlu de excepție). Din aceste motive, adoptarea legii de către Parlament (indiferent în ce formă) este necesară pentru că va aduce mai multă claritate și stabilitate.
Un articol scris de Daniel Grigore, consultant senior Deloitte România