Reteta hit-ului in muzica vine de la Florin Dumitrescu, Textierul. De ce romanul suspina cand aude "Violeta duce galeata la gunoi" si "Tara te vrea prost". VIDEOinterviu partea intai
Este Textierul. De la Sarmalele Reci, Directia a V-a, Pasarea Rock. Cine n-a fredonat? “Violeta”, Tara te vrea prost”, “Telefonul nu mai suna”, “super Star”, “Dac-ai sti”. Adolescent in Cartierul Titan a trecut prin toate cautarile post-revolutie, care i-au inspirat textele. Si ironia postmoderna a lui Cartarescu, Iaru, i-a fost colega de generatie. In interviul de fata ne devaluie cum face versurile hiturilor cunoscute. Si cum acestea raspund nevoii romanului de a-si cauta fericirea. Un refren iti poate da fericirea aceea. Il cauti mereu si cand il cauti, se potriveste starii tale interioare, spui: aha! asta e! Si refrenul iti da de gandit.
Inspiratia? Lecturi
Reporter: Poezia. Când ai ales-o?
Florin Dumitrescu: Făceam și eu poezie. Sunt din generația aceea care se făcea băiatul, inginer, fata, economista. Poezia aceea? Mi-e rușine de ce scriam atunci. Scriam slab, epigonic.
Reporter: Care ți-erau lecturile atunci?
Florin Dumitrescu: Eminescu, Arghezi. Dinescu, era perioada lui. Îi descoperisem pe optzeciști. Făcuseră scandal în ziarul “Săptămâna” de atunci și erau deodată în centrul atenției. Erau cool.
si Mistocareala
Reporter: Ce-aveau optzeciștii?
Florin Dumitrescu: Îmi plăcea miștocăreala. Îmi plăcea o anume revoltă. Era perioada textualismului. Disimulare antisistem. Tot ceea ce-mi făcea bine mie ca tânăr atunci.
Reporter: Poezia ta de atunci?
Florin Dumitrescu: Dragoste frustrată de adolescent.
Prietenia cu Artan, de la Timpuri Noi
Reporter: Ce-a urmat?
Florin Dumitrescu: Eu eram prieten cu Artan, cel de la Timpuri Noi. Stătea în Titan, ca mine. Timpuri Noi era magnet pentru noi. Mergeam la concerte, vorbeam cu el la colțul blocului. I-am spus: scriu versuri. S-a uitat și a zis: nu vrei să scrii texte de muzică. Cât să mă iau eu în serios ca poet, a venit oferta asta de texte pentru muzică. Prin 1987-1988. Treceam prin pățănii, gen Club A. Nu puteai intra în Club, dacă nu erai student arhitect. Dar Timpuri Noi intra și-i spuneam, bagă-mă, bă, Artane și pe mine la Club A. Așa intram.
Intai iti intra doar un vers: Totul e minunaaaaaat!
Reporter: Ce-ai scris pentru Timpuri noi?
Florin Dumitrescu: Oho, să nu ne grăbim! Am dat la perete mult timp. Am băgat un vers la “Perfect”. Artan cânta “o iarnă greaaaaa” cu vocea aia a lui de bariton. Am zis: “totul e minunaaaaat!”. Ca să fie mai groasă ironia aia. În anii 1980 nimic nu era minunat, dar am zis: bag-o pe asta. Primul meu vers. A fost o șmecherie:
Dar primele rezultate s-au văzut abia în 1992. Emigrant SUA e al meu:
și am contribuit la Tanța:
Minte exacta, de Mecanica Fina
Reporter: Ești la facultate, la Politehnică.
Florin Dumitrescu: Da, la Mecanică Fină. Dar abia în ultimii ani începuse să-mi placă. Îmi plăcea zona cu sens. Cum funcționează un fax, un pick-up. Analiza matematică, alea grele, deodată se concretizau. Niciun profesor nu-ți spunea: bă, asta se folosește mai departe la calculele aripii de avion. Nu ne-au spus simplu: nu-s aiureli prin care să vă chinuim. Erau plictisiți, își spuneau poezia. Minunat era să se lege practic toată învățătura asta. Ori, nu se lega. Găseam mai mult în zona literaturii un sens.
Reporter: Ce lecturi aveai?
Florin Dumitrescu: Oho, o groază. Eram abonat la Institutul Francez, luam autori de secol XX. Am trecut prin Camus.darpreferatul meu era Alain Robbe Grillet. Era foarte cinematografic și avea multe descrieri. Mergeam la Cinematecă. El avea descrieri ca de film, labirintice, dublate de o limbă franceză poetică, frumoasă. Un romancier barosan.
Bine, am trecutprin toată moda sud-americană Garcia Marquez,Vargas Llosa. Tot ce era la modă, ce se împrumuta.
Prietenia cu Mihai Iordache
Reporter: Ce muzici ascultai?
Florin Dumitrescu: O, tot asa. Dar marele meu prieten e Mihai Iordache. El m-a initiat in jazz. Rockul era din când în când pe scenă. Dar jazz-ul, săptămânal.
Tavitian si Stroe m-au isterizat. Venea la concerte si Andries, care venea cu partea mai indrazneata a vremurilor:
lucrurile micuțe sunt cele mai drăguțe
Reporter: Cum compuneai poezie, texte de muzică?
Florin Dumitrescu: Nu, nu aveam tabieturi. Pe vremea aia eram foarte influențabil. De stiluri, stimuli, impresii. Nu filtram prea mult. Scriam inspirat. Lovit. Mi s-a întâmplat să scriu și versuri de dragoste, dar timid fiind, nu vroiam să fie serioase. Scriam pe genul grațios, ironic. Făceam de astea pentru mărțișoare, de genul lucrurile micuțe sunt cele mai drăguțe. Pentru vreo fată minionă. Genul ăsta, nu pe stilul suferă și suspină.
Cum s-au incalzit „Sarmalele reci”
Reporter: După 1989? “Sarmalele reci”.
Florin Dumitrescu: Da, cu Mihai Iordache s-a legat. Eram mereu cu Timpuri Noi. Mihai dădea cu saxofonul la Mistretul galben. Si noi aveam multe idei: bă, artane!, bă Iliescule! Faceti bă, asa. Si ei ziceau: pleaca bă pustiule de aici! Aveam idei multe, multe. Iordache canta jazz cu Zoltan si Romanescu si-l cunosteau pe Viciu. Faceau scoala de improvizatie a lui Marius Pop. Era o scoala de jazz, facuta de ei ca sa invete si pe scena cum merge treaba. Si asta a fost trupa. Zoltan era cu pianul. Eram la club, la Preoteasa si era si Artan si i-a zis lui zoltan: băi, ai voce foarte buna! De ce nu canti! Artan e generos, are intuitie buna. Peste ani tot imi zice; bai, de ce s-a apucat Zoltan de cantat? Si-i spun: pai, tu i-ai bagat in cap. Nu-si mai aminteste!
Pe vremea aceea nu era industria de acum. Stateai si un an-doi pana iesea un album. Aveai timp sa testezi cantecele, să le rafinezi, le testai la public.
Reporter: Ce era intai muzica sau versul?
Florin Dumitrescu: Era muzica intai. Faceam versuri dupa lalala. S-a intamplat si invers, dar rar. Scriam pe muzica. Unul din albume, “Tara te vrea prost” a fost o selectie a ceea ce cantam din 1993 până în 1996, când a apărut.
Insist pe perioada asta de germinare. Uriașă. În fapt, am avut două albume aici. 2 albume cântate apoi scoase în Țara te vrea prost și Aurolac. Mulți spun ăăă, e mai bun unul decât celălalt. O fi, zic, dar toate cântecele le-ați auzit în perioada aia, fără discriminări de genul ăsta. Și vă plăceau!
N-aveam marketing, nu drămuiam nimic. Aurolac este la fel de valoros, poate mai meditativ, dar era rupt din aceași perioadă de creație:
Reporter: Mama, ce dansam “Violeta”! Ce arome, ce senzații olfactive. Grația femeii și gunoiul.
Florin Dumitrescu: Da, Iordache imi dădea bossanove. De acolo am învățat treaba cu ritmul și versificația aici. Stii reteta bossanovei, fata frumoasa, plaja. Acum incepe! Să nu uităm cum arăta cartierul Titan și dusul gunoiului. Fetele duceau găleata la gunoi, jos în spatele blocului. Erau tomberoanele puse într-o construcție melc. Acolo la melc era viată. Fete si baieti ne adunam. Stateam ca mustele la gunoi. E comprimata o intreaga adolescenta. Am zis intai “Gabiela duce galeata la gunoi”. Sa fie g-ul in evidenta. Si Mihai Iordache a zis: Violeta trebuie! Si am zis: Violeta.
Mie mi-a placut insa pentru ca Violeta e si viola, instrument, si violeta, floare. Era paradox gunoi-floare. Violeta Stroe, uite-o cum vine:
Citeste maine pe hotnews.ro/muzica partea a doua a interviului cu textierul. Florin Dumitrescu ne va spune reteta hit-urilor de succes Sarmalele reci, Directia a V-a, Pasarea Rock.
FILMARE REALIZATA LA FOTOCABINET, LIPSCANI 41.Multumim Eugen Coican
Cine este Florin Dumitrescu
A scris si scrie cantece pentru: Timpuri Noi Sarmalelor Reci Directia a V-a Pasarea Rock RIT
Volumele de versuri Florin Dumitrescu: Megaviziuni (grupaj) în Marfă (volum colectiv, alături de D.M. Cipariu, Sorin Gherguț, Dan Pleșa, B.O. Popescu), Ed. Salut, București, 1996; Ana are mere, Cartea Românească, București, 1997 Umbra lui Basho peste Lacul Titan în Mică antologie a poeziei române, D.S. Boerescu, Ed. Regală, București, 1998; ÎNcîntece, Vinea, București, 2010 Grupaj în Cele mai frumoase poeme din 2010 (selecție de C. Komartin și R. Vancu), Tracus Arte, București, 2011; „Furat la cîntare” (grupaj) în Marfă reîncărcată (volum colectiv, alături de D.M. Cipariu, Sorin Gherguț, Dan Pleșa, B.O. Popescu), Brumar, Timișoara, 2012 „Bucătarul Ben” (poveste în versuri) în Ce poți face cu două cuvinte, Art, București, 2012. Dodii, Vorpal/Nemira, 2016
Florin Dumitrescu Antropolog Bâlciul Universității. Descoperind spiritul târgoveț în Bucureștiul postsocialist. (ebook), Ed. Humanitas, București, 2013 „The Frivolous Revolution. Fair/Carnival Elements of Mărțișor in University Square Before and After 1990” (în engl. de F.C. Pîtea) în Brie, M.; Chirodea, F.; Țoca, C.V., European Public Policies. Instruments, Models and Behaviour in the Public Space, Editura Universității din Oradea, 2013 Florin Dumitrescu, Tradiții la superofertă. Între socoteala din agenție și cea de la raft, Ed. Cartier, Chișinău, 2015.
CITESTE si a doua parte a interviului
INTERVIURILE HotNews.ro