Parada modei traditionale internationale, un incantator eveniment de concediu, la Festivalul Ambasadelor de la Bucuresti

La un colt cu Calea Victoriei, oarecum ignorata de trecatorii grabiti intr-o zi de lucru a saptamanii, am avut, in concediu, privilegiul sa asist la o neobisnuita parada a modei. Daca va ganditi la defilarea unor super-modele imbracate de designeri contemporani de marca, trebuie sa va spun ca nu e asa. Fascinantele costumatii pe manechine – care, in varietatea lor de creatie si cromatica au egalat cele mai pretentioase inovatii in moda – au reprezentat una dintre atractiile unui eveniment cultural si promotor al multiculturalismului, mai putin obisnuit: Festivalul Ambasadelor, care s-a incheiat in 10 septembrie.

Festivalul Ambasadelor este un eveniment marca Asociatia Escu, debutand in 2015 cu tema „Around the world in one city”. Evenimentul este la cea de-a treia editie si promoveaza cultura si arta diferitelor tari si minoritati care sunt reprezentate in Romania prin misiuni diplomatice, institute, asociatii culturale si organizatii internationale.

Editia prezenta, intitulata „ONE WORLD”, a avut loc intre 7-10 septembrie la Grand Hotel du Boulevard, Cinema Pro si Parcul Titan.

Peste 50 de tari de pe cinci continente au fost prezente, intr-o forma culturala sau alta, la eveniment. Pe langa expozitiile de vestimentatie, arta si manufactura traditionala, s-au prezentat filme, aspecte legate de traditii, ceremonii si obiceiuri, au fost organizate ateliere de mestesuguri.

Din Africa de Sud, trecand prin tot continentul negru, America de Sud, India, China, Orientul indepartat si cel apropiat, pana in Rusia, Moldova, Romania si alte cateva tari europene, cultura si traditiile semenilor nostri din lume s-au prezentat in ce au au ele mai bun. Am intrebat ghizii de expozitie despre Germania, Franta si SUA. Din pacate, mi s-a raspuns, aceste tari nu au participat cu exponate sau actiuni la eveniment.

Trebuie sa spun ca nu ma dau in vant dupa portul popular. Este posibil sa fi avut un contact insuficient cu traditia rurala, atat in muzica ei, cat si in obiceiurile si vestimentatia traditionala. Vizitand insa expozitia recenta de la Bucuresti, am inceput sa imi revizuiesc si sa imi intregesc perceptia estetica cu privirea la definitia vestimentara a unei natiuni sau a unui grup etnic. Atata culoare, atat bun gust, atata semnificatie nu am crezut sa gasesc in parada modei mondiale, pe niste manechine.

Am plecat incantata si decisa sa recomand si altora din experienta mea culturala de la Bucuresti. In plus, mi-am dat seama, inca o data, ca multiculturalismul autentic, deschiderea si toleranta fata de „celalalt”, traitor altfel, in alte zone de pe mapamond, nu sunt notiuni goale, notiuni-slogan.