De ce nu conteaza pastrarea orei de muzica in scoli in clasa a 8-a

De câteva zile, tot umblă pe Facebook o campanie virtuală cu un scop nobil: păstrarea orei de muzică în școli. Prima mea reacție a fost să mă întreb dacă încă mai există așa ceva? Pe bune, există în 2016 oră de muzică în programa școlară gimnazială? Aparent, da, cu toate că habar nu am de ce. Săracii prunci. În fine, apoi m-am interesat de subiect, să văd de ce se plâng oamenii că elevii noștri nu vor putea să studieze despre gama diatonică și alte lecții importante care o să-i ajute în viață.

Institutul de Științe ale Educației a lansat o dezbatere publică cu privire la propunerile pentru planul de învățământ gimnazial. Sunt trei propuneri, cu diferențe mai mult sau mai puțin importante la fiecare. Dar pe noi ne interesează doar o singură materie. În prima variantă, numărul de ore de muzică rămâne neschimbat. O oră pe săptămână. La fel și în varianta numărul trei. Problema, vezi Doamne, e în varianta numărul doi, unde ora de muzică e abandonată complet. În clasa a opta. Numai în clasa a opta. În a cincea, șasea și a șaptea încă se face. Da, toată tevatura asta e din cauza faptului că în a opta nu vor mai avea șansa să repete colinde la școală. Really. Atâta tot. Verifică și tu.

Dar nu ți-ai da seama de asta dacă ai vedea campania lor. Uită-te la bulinele lor roșii. Eu prima oară când le-am văzut am crezut că o scoate definitiv. Apoi vin cu îndemnuri plin de patos, și total aiurea: „fiți alături de noi, pentru ca ora de educație muzicală să existe în continuare pentru toți copiii de gimnaziu din România!”. Man, câtă dramă. În realitate ar trebui să fie „fiți alături de noi, pentru ca ora de educație muzicală să existe în continuare pentru toți copiii din clasa a opta”, dar nu ar mai avea același impact.

Personalități de mare valoare din industria muzicală românească, oameni ca Ducu Bertzi sau Nicu Alifantis, nu s-au sinchisit să citească exact despre ce e vorba și au sărit să sprijine campania. Amândoi au postat mesaje total eronate, ca: „Nu scoateți muzica din programele școalre!”, sau „niște minți luminate, de-acolo de sus, din capu’ trebii, vor să scoată orele de muzică din programa școlară”. Frate, nu, nu e vorba de așa ceva. Citiți variantele.

Dacă ar fi după mine, aș scoate în totalitate ora de muzică din programa gimnazială. Și eu iubesc muzica. E o materie total de prisos, care nu-și justifică locul printre matematică, limba română sau biologie. Am făcut și o listă cu motive pentru care nu ar trebui să o păstrăm în școli. Sper ca asta să dea naștere unei campanii anti-oră de muzică:

Nu te ajută cu nimic în viață

Primul motiv e și cel mai important: la modul general, nu te va ajuta deloc în viață. Trebuie să știi cât face 2+2, cum să scrii, să vorbești o limbă străină sau să știi ce organ te doare dacă dă boala peste tine. Dar ce ai învățat la ora de muzică e la fel de important ca răspunsul la întrebarea „cine a inventat ștergătoarele de parbriz?”. Bravo ție dacă știi, dar niciodată nu o să câștigi bani din asta.

Nu ai nevoie de cheia sol în viață. Nici nu trebuie să știi cum se face cheia sol pe portativ. Poate doar dacă vrei să te faci artist de tatuaje. Atunci trebuie să știi, pentru că o să ai o tonă de cliente care vor dori să-și pună semnul undeva pe corp. Am văzut multe tipe cu cheia sol pe șale.

Acum haterii o să zică „dar Marius, dacă omul va dori să învețe să cânte la un instrument? Are nevoie de îndrumare”. Nu, are nevoie de ore în plus, multe ore în plus, la o școală care se specializează pe așa ceva. Și ajungem la următorul punct:

La ora de muzică nu se învață teorie muzicală, care e grea ca naiba

Teoretic, da, dar nu practic. Teoria muzicală e foarte grea. Nu-ți ajunge o oră pe săptămână pentru așa ceva. Profesorii știu asta, și nici nu vor să chinuie viitorul țării. Elevii au destule pe cap cu Eminescu și fracții sau ce se mai învață în gimnaziu. Așa că predau o chestie superficială, pentru binele tuturor. Dacă vrei să faci teorie muzicală pe bune, îți iei ore în particular și o să vezi repede cât de complicată e toată treaba.

Ora de muzică din gimnaziu e o frectie. E mai ușoară ca religia, unde măcar trebuia să înveți o rugăciune din când în când. Nu vreau să-mi ridic profesorii în cap, sunt sigur că mulți își fac treaba foarte bine, cu toate că, dacă asta ar fi adevărat, atunci am ști cu toții să facem cheia do. Știi să faci cheia do? Exact. Nici eu. Și nici nu trebuie să știi:

Nu trebuie să știi teorie muzicală ca să faci muzică

Ăia care chiar vor să facă muzică, vor face muzică. E simplu. Vrei să cânți la un instrument? Sunt o tonă de tutoriale pe Youtube. Ai cursuri gratuite pe internet. Dacă chiar îți place muzica, o să faci și fără să știi cum se citește o partitură. Eu am întâlnit o groază de oameni care fac muzică. Nu știu o iotă de teorie muzicală. Și fac bani, nu o ard degeaba.

În plus, în gimnaziu nu te învață nimeni să folosești Abeltonul, de exemplu, și mulți tineri merg spre producție, pentru că trăim în 2016. Dacă îl întrebi pe un profesor de muzică ce înseamnă un DAW o să zică că faci pe Homer Simpson. Generații diferite, da, dar măcar să fim în rând cu lumea.

E o șansă pentru proful de muzică, un muzician ratat, să arate elevilor că știe cânta la chitară

Poate am avut eu o experiență nasoală cu profesorii de muzică, dar majoritatea sunt muzicieni care niciodată nu au reușit să make it big în industria muzicală, așa că s-au băgat în învățământ. Fostul meu profesor venea la ore cu chitara, să cânte „Nothing Else Matters” sau alt hit fumat din anii 80 pentru colegele care erau în limbă după el. Fascinant și total educativ.

Când nu-și etala talentele, stătea cu noi la povești despre Counter-Strike și alte banalități. Din când în când mai scriam o partitură în caietul ăla special, dar era literalmente copy-paste din manual sau de pe tablă. În sezonul sărbătorilor de Crăciun, repetam colinde la oră. Era absolut oribil. O fază de genu’ „ultimul om rămas în picioare trebuie să-i îngroape pe restu”. Nici acum nu mi-am revenit.

Nu ne învață cum să ne dezvoltăm o „cultură muzicală”

Salvează ora de muzică sau copiii vor ajunge să asculte rahaturi! Muzică pop sau mai rău, manele! Apocalipsa! Nu vor ști diferența dintre o trompetă și trombon! Anarhie! Oamenii ăștia chiar nu mai au pentru ce să protesteze, dacă cred că la ora de muzică îți faci o „cultură muzicală”.

Pruncii oricum ascultă radio când ajung acasă. Crezi că le deschizi urechile spre Bach și Mozart? Nici vorbă. Asta e ca și cum ai crede că se îndrăgostesc de Blaga, pentru că era atât de deștept. Îs în gimnaziu, nici nu-s copți și tu vii cu muzica asta mega complicată. Și degeaba îi înveți și despre Pink Floyd sau ceva mai „modern”, că tot o să asculte top 40.

Și nici nu e o idee bună să-i înveți ce e „bun”, la modul obiectiv. Nici nu există așa ceva.

Apoi o să se simtă ca naiba dacă nu ascultă muzică „de calitate”. Unele persoane ascultă noise, care e un pic mai puțin suportabil ca sunetul unei furculițe frecate de fundul unei conserve de ton. Treaba lor. Alții înțeleg nebunia lui Salam. Degeaba le zici tu cât de tare e muzica clasică. Nu poți da din șold pe Beethoven.

Ocupă locul unei materii mult mai de folos

O școală din Norvegia a introdus jocurile pe calculator ca materie. Uite un mod de a atrage copiii la școală și să-i și înveți ceva care o să-i facă putred de bogați. Poți să-i înveți și programare sau orice altă meserie care chiar contează în 2016.

De fapt, nici nu trebuie să vii cu o materie nouă. În locul orei de muzică, mai bagi una în plus de română, sau biologie, sau ceva ce se cere la examenul de trecere în liceu. Varianta numărul doi elimină materia în clasa a opta, când chiar ar trebui să-ți stea capul la admitere, nu la do-si-la-sol-fa-mi-re-do.

Dacă era așa când eram în gimnaziu și îmi băga o oră în plus de germană, acum eram de mult plecat în străinătate. În schimb am rămas aici și tot nu am habar cum să scriu o compoziție muzicală instrumentală. Mersi, sistemul de învățământ din România.

Nimănui nu-i pasă de ora de muzică

Singurele persoane care dau din gură despre noul plan de învățământ gimnazial sunt bătrânii compozitori și instrumentiști care au un atașament special față de craft-ul lor. Asta le cam eclipsează gândirea rațională. Și profii de muzică, pentru că rămân fără job, cu toate că, din nou, e doar în clasa a opta. Nu am văzut un om care învață în V-VIII să se plângă de scoaterea orei de muzică din programă. Pentru că nimănui nu-i pasă. Ăsta-i adevărul. Toată lamentarea asta e penibilă. Exact ca o oră de muzică din gimnaziu.