Analiza: Argumente pentru denominarea în LEI a tarifelor serviciilor de telecomunicații

La 1 decembrie 2014, Ziarul Financiar ”își asuma trecerea completă la leu”, însemnând ca începând de atunci ”toate articolele din paginile ZF vor indica valori ale cifrelor de afaceri, ale profiturilor, ale tranzactiilor sau ale altor indicatori financiari exprimate in primul rand in lei”. Este o acțiune lăudabilă și normală dat fiind faptul că leul este moneda națională. Dar, ar trebui mai mult decât practica/formalismul de a prezenta cifrele in lei. România, țară a cărei monedă națională încă este leul, ar trebui să aibă toate tarifele, sau prețurile serviciilor, bunurilor denominate numai în lei.

Și exemplific cu telecomunicațiile, unde marii operatori (Orange, Vodafone, Telekom) au tarifele serviciilor denominate în Euro. Excepția este UPC România și partial RCS&RDS, care are tarife denominate in lei (Internet,TV) și în Euro (telefonie). Chiar și ANCOM, autoritatea de reglementări a telecomunicațiilor, denomineaza în Euro tarifele (terminare, etc.), prețurile (licențe, etc.)

De ce sunt denominate tarifele din telecomunicații în Euro atâta vreme cât moneda națională este Leul? Din comoditate sau din neîncredere în moneda națională? Unii operatori motiveaza aceasta prin unele cheltuieli, de capital mai ales, care se fac in Euro, iar fluctuația parității monedei naționale față de euro face imprevizibilă suma în lei a importurilor în Euro. Este o poziție și de comoditate a operatorilor noștri, care transferă astfel riscul lor către cele circa 25 milioane SIMuri existente pe piața noastră. Ca urmare, utilizatorii finali nu știu ce sume au de plătit (lunar) pentru servicii cu tarife denominate în Euro. Mai mult, în perioade de turbulențe ale monedei naționale utilizatorii finali plătesc mai mult pentru același serviciu.

De ce ar trebui revenit la moneda națională și denominate în lei tarifele serviciilor de telecomunicații (telefonie, Tv, Internet) din România? In primul rând, pentru că moneda națională este leul. Ca urmare, marea majoritate a românilor au salariile denominate in lei și nu în Euro, astfel că tarife denominate în Euro devin impredictibile la plată. Marea majoritate a bunurilor, produselor și serviciilor pe care românul le cumpără din salariul denominat și plătit în lei au prețurile denominate in Lei. Ceapa, merele, roşiile, chiar şi cele importate, au preţuri în lei. Apoi, în România contabilitatea companiilor, inclusiv a operatorilor de telecomunicații, se ține în moneda națională, leul. În fine, un ultim argument poate fi și faptul că trecerea la moneda națională Euro nu pare iminentă, pentru a spera prea curând la denominarea în Euro a salariilor.

Câteva argumente macroeconomice pentru liniștirea operatorilor – în ultima vreme leul pare să se fi stabilizat în raport cu Euro (variații mici in intervalul 4,4-4,45 lei pentru un euro), iar inflația a scăzut continuu în ultimii ani, astfel că riscul pare a se diminua. Chiar și în aceste condiții liniștitoare, pentru predictibilitatea cheltuielilor in lei aferente importurile denominate în Euro, operatorii noștrii de telecomunicații au la îndemână hedging-ul pentru minimizarea riscului și a cheltuielilor financiare. Nu și utilizatorii finali!

Telecomunicațiile din România ar trebui să revină la normalitate, la tarife denominate în lei, așa cum era înainte de lansarea pe scară largă a servicilor de telefonie mobilă.

Tonul ar trebui să-l dea autoritățile și în primul rând ANCOM, autoritatea de reglementări, și MSI, ministerul comunicațiilor, care ar trebui să-și denomineze în lei toate tarifele și prețurile cu care lucrează: tarife de interconectare, tarife de închiriere, tarife de utilizare a spectrului, prețurile licențelor, etc. și să ceară operatorilor același lucru.

Apoi, Consilului Concurenței ar trebui să analizeze, poate împreună cu ANCOM, dacă nu sunt create probleme concurențiale pe o piața cu tarife denominate în mai multe monede.

Și nu în ultimul rând, ANPC, care are menirea să protejeze utilizatorii finali având astfel printre atribuții ”să propună Guvernului spre adoptare şi să avizeze proiecte de acte normative în domeniul protecţiei consumatorilor…”, ar trebui să propună guvernului, împreună cu celelate autorități, un proiect de act normativ pentru protejarea consumatorul român de servicii de telecomunicații prevăzând obligativitatea denominării tarifelor în lei, moneda națională a României.

Nu este pentru prima data când solicit public normalitate prin denominarea tarifelor serviciilor de telecomunicații în moneda națională, dar sper să fie ultima, astfel ca anul 2015 să fie unul al intrării în normalitate și în tarifarea în telecomunicațiile românești.