Japonia pregătește o sondă interplanetară pentru satelitul marțian Phobos

​Misiunea americano-europeană Mars Sample Return (MSR) va aduce pe Pământ primele eșantioane de sol marțian, cel mai probabil în 2033, după una din cele mai complexe misiuni interplanetare din istorie, iar viitoarea misiune marțiană chineză Tianwen-3 vrea să facă același lucru la scurt timp după MSR. Japonia a găsit însă o scurtătură și vrea să aducă eșantioane de sol din jurul lui Marte peste doar 6 ani, adică în 2029!

Japonia ar putea reuși acest lucru pentru că sonda niponă Martian Moons eXploration (MMX) nu va fi trimisă chiar pe Marte, ci undeva în vecinătatea ei, adică pe unul dintre cei doi sateliți naturali marțieni, Phobos. Până acum, nici o sondă nu a reușit să aterizeze pe suprafața lui Phobos: cea mai recentă tentativă a fost cea a misiunii rusești Fobos-Grunt, lansată în 8 noiembrie 2011, însă o problemă tehnică a rachetei purtătoare a făcut ca sonda să rămână doar pe orbita joasă a Pământului, iar după câteva săptămâni să se prăbușească necontrolat în Oceanul Pacific, în 15 ianuarie 2012.

Planificarea misiunii Martian Moons eXploration a început în 2015 și lansarea sondei este așteptată să aibă loc în septembrie 2024. Asta dacă noua rachetă niponă H3 nu va suferi prea multe amânări: lansarea inaugurală a rachetei s-a încheiat cu un eșec (și cu pierderea unui satelit de peste 250 milioane de dolari), iar acum zborurile noii rachete sunt suspendate, până la finalizarea investigației asupra cauzei eșecului.

După lansare, sonda Martian Moons eXploration va porni spre Marte, înscriindu-se inițial pe orbita planetei, după care se va muta pe un fel de orbită în jurul lui Phobos. Spun un fel de orbită, pentru că dimensiunile lui Phobos nu sunt foarte mari și sonda va fi nevoită să execute o serie de manevre de corecție, care să o mențină în jurul satelitului marțian. Ulterior, sonda va ateriza o dată sau de două ori pe Phobos, colectând cel puțin 10 grame de sol de la aproximativ 2 cm adâncime, pe care îl va aduce pe Pământ în 2029.

Însă nu înainte de a survola și celălalt satelit marțian, Deimos (acesta este însă mai mic decât Phobos, așa că sonda nu va încerca o aterizare și pe acesta). Mai mult, un rover european, construit de agențiile spațiale din Franța și Germania, va petrece câteva săptămâni pe suprafața lui Phobos, după ce va fi transportat acolo de sonda niponă MMX. Pentru că sonda nu trebuie să coboare spre și dinspre suprafața marțiană, consumul de combustibil va fi redus și astfel complexitatea misiunii, deși una ridicată, rămâne sub cea a misiunii Mars Sample Return.

Sonda va fi dotată cu nu mai puțin de 7 instrumente științifice, care sperăm că vor furniza datele necesare pentru a stabili dacă cei doi sateliți marțieni sunt corpuri capturate de Marte în trecutul geologic al planetei, sau sunt rezultați prin coliziunea dintre Marte și alte corpuri străine (adevărul e că încă nu știm exact care este natura sateliților marțieni).

Două camere optice și un dispozitiv LIDAR pentru studiul suprafeței sateliților, un spectrometru în infraroșu și altul cu raze gama și neutroni pentru studii geologice și un spectrometru de masă pentru studiul ionilor din jurul planetei Marte. Alături de aceste instrumente științifice, sonda va fi dotată și cu camere foto de înaltă rezoluție (8K), așa că ne așteptăm să vedem planeta Marte, împreună cu sateliții săi naturali, așa cum nu am mai văzut-o până acum.

Așadar, dacă se va dovedi că Phobos este de fapt un corp desprins din planeta Marte, laboratoarele nipone ar putea fi primele din lume care să aibă eșantioane de sol marțian, cu 5 ani înainte de misiunea Mars Sample Return.

JAXA, agenția spațială japoneză, are experiență în acest tip de misiuni: în 2005, sonda Hayabusa ateriza pe asteroidul Itokawa, de unde a prelevat eșantioane de sol pe care le-a adus pe Pământ (în ciuda unei defecțiuni a sondei), iar în 2018, misiunea Hayabusa2 ateriza pe asteroidul Ryugu, de unde a prelevat de asemenea probe, și unde a lăsat mai multe rovere (inclusiv MASCOT, un rover european).

Phobos are un diametru de aproximativ 25 km (Luna are, spre exemplu, aproape 3500 km) și este satelitul mai apropiat de suprafața marțiană (9300 km), în timp ce Deimos are un diametru de 12 km și se rotește în jurul lui Marte la o altitudine de peste 23000 km.

Dați Follow paginii noastre de Facebook, HotNews Science, pentru a putea primi direct, în timp real, cele mai noi informații și curiozități din lumea științei!

Sursa foto: profimediaimages.ro