INTERVIU Ioan Ladosi, presedintele Asociatiei Producatorilor de Carne de Porc, despre negocierile UE - SUA pentru acordul de liber schimb: Agricultura e cuiul lui Pepelea in negocieri, efectele asupra fermierilor europeni vor fi dramatice. Marii retaileri vor pune presiuni sa se respecte standardele europene

Standardele de bunastare a animalelor (asa-numita fericire a animalelor), precum si utilizarea unor furaje acceptate in SUA si respinse de UE vor fi principalele puncte de discutie intre cele doua mari blocuri economice in negocierile privind instituirea acordui de liber schimb (TTIP), spune intr-un interviu pentru HotNews.ro presedintele Asociatiei Producatorilor de Carne de Porc, Ioan Ladosi. Seful asociatiei fermierilor romani spune ca efectele acestui acord asupra fermierilor europeni vor fi dramatice, pentru ca in producatorii americani de carne de porc au costuri mult mai mici decit omologii europeni, ceea ce ar putea duce la dezechilibrarea pietei daca barierele tarifare si cele netarifare (standarde ale industriilor respective) vor fi ridicate. Ladosi mai spune ca pina acum Asociatia sa nu a fost consultata de autoritatile romane pentru discutii despre acest acord de liber schimb.

Vezi ce spune Ioan Ladosi despre diferentele dintre piata romaneasca a carnii de porc, despre capacitatea fermierilor romani de a exporta in China si care sint principalii jucatori interni

Carte de vizita Ioan Ladosi

Director Regional pentru Europa de Est al companiei PIC, parte din grupul Genus (biotehnologie)
Presedintele Asociatiei Producatorilor de Carne de Porc din Romania
Doctor în biotehnologii de reproductie suina
Absolvent al Facultatii de Zootehnie din Cluj-Napoca în anul 1989. A fost manager al unei ferme cu 1100 vaci de lapte, dupa care si-a continuat cariera, timp de 11 ani, în mediul universitar, la catedra de Reproductie a animalelor domestice.
Din 1999 a început sa lucreze cu PIC Romania, ca reprezentant vânzari în partea de nord si vest a României. În perioada iulie 2002 – octombrie 2005 a ocupat functia de Manager Tehnic, iar din noiembrie 2005 – Manager Operatiuni.
Specializarile în cadrul unor universitati din Marea Britanie (Bristol University, University of York
Cursuri de management al afacerilor la Belmont University (Tennessee, SUA) si Ashridge University (Marea Britanie)

TTIP: Agricultura e cuiul lui Pepelea in negocierile UE-SUA

Reporter: Departamentul de Comerţ Exterior a lansat în primăvară o dezbatere publică pe tema Acordului de liber-schimb SUA-UE, cerând puncte de vedere, opinii de la industriile, de la jucătorii interesaţi. Aţi participat la această dezbatere, aţi trimis un punct de vedere, aţi fost informaţi că există această disponibilitate?

Ioan Ladosi: Sincer să vă spun, eu am aflat de subiect din presă, undeva prin iunie. S-a discutat cu vizita lui Obama, în care au început nişte negocieri pe subiect – cred că am reţinut corect.

Nu-mi aduc aminte să fi avut vreo discuţie cu oficialităţile române pe acest subiect, sau să ne-ntrebe „Dom’le, dar pe voi cum v-ar afecta, cum vedeţi voi treaba asta?”. Nu ţin minte. Să-mi fi scăpat, mi-e greu să cred, pentru că e o chestiune foarte importantă pentru agricultură în general – pentru că e, din ceea ce am văzut şi eu – Cuiul lui Pepelea e agricultura în tot acest tratat. Şi va fi în continuare. Am discutat cu colegii mei din Statele Unite, tocmai ca să văd care e punctul de vedere al fermierilor, producătorilor din SUA, şi ei sunt extrem de interesaţi de acest acord.

Reporter: Deci acolo e un subiect care e la ordinea zilei în interiorul industriei.

Ioan Ladosi: Da, pentru că, la ce se întâmplă acum, la ora actuală, practic, ei ai spus „măi, pentru noi, ca americani, UE – care are 20 şi ceva la sută din producţia de porc din lume şi este un mare consumator de carne de porc, practic Statele Unite, la ora actuală exportă vreo 5 mii de tone. Deci infim. Nimic. Absolut nimic”.

Reporter: Dar asta din ce motiv? Pentru că producţia în UE e suficientă? Sau pentru că barierele în calea comerţului sunt prea mari?

Ioan Ladosi: Sunt barierele, în primul rând. Tarifare şi netarifare. Şi din cauza asta. Asta-i principala. Şi asta vor americanii, ca aceste bariere să fie eliminate.

Reporter: Din acel moment, din iunie, de când aţi aflat de subiect şi până acum, a exista vreo discuţie cu oficialii români, provocată de dumneavoastră sau provocată de oficialităţi guvernamentale?

Ioan Ladosi: Sigur, trebuie să recunosc că noi nu am provocat discuţia asta şi vă spun şi de ce. Pentru că am considerat că subiectul este atât de complex, pe partea de agricultură, încât va mai dura, negocierea o bucată de timp destul de mare. Este clar că efectele, cel puţin dacă ne referim la carnea de porc, asupra fermierilor europeni vor fi dramatice.

Reporter: În ce sens? Faptul că va putea fi importată carne de porc din Statele Unite şi-n momentul ăsta există o diferenţă de preţ atât de mare încât ar pune presiune pe piaţa europeană, sau de ce?

Ioan Ladosi: Este, în primul rând, o diferenţă foarte mare de cost. Ca şi cost de producţie, americanii sunt pe unul din primele locuri în lume.

Reporter: Asta din cauza preţului la cereale?

Ioan Ladosi: Şi. Evident. Din cauza preţului la soia, din cauza faptului că ei au producţii uriaşe la cereale şi soia care-i modificată genetic. Nu mă înţelegeţi că am eu ceva împotriva subiectului, că nu am. Sunt de profesie din agricultură şi ştiu ce vorbesc. Şi, ca atare, ceea ce-i în spatele acestui cost de producţie e diferit.

Structura costului e diferită. Deci, dacă ar fi să mă gândesc aşa, probabil că-n ultimii zece ani, întotdeauna, diferenţa şi de preţ, dar şi de cost, a fost de cel puţin 20%, costurile in SUA sunt mai mici.

Reporter: Dacă s-ar elimina complet barierele netarifare şi tarifare prin acest acord UE-SUA, ar fi o ameninţare pentru piaţa de carne de porc din România? O ameninţare reală, ca importurile din America să scoată din piaţă producători români?

Ioan Ladosi: Da, absolut da. Absolut da. Eu, prin natura jobului pe care-l fac de 15 ani, mă-ntâlnesc anual cu fermierii americani din creşterea porcului. Pe de-o parte trebuie să facem o comparaţie din punctul de vedere al volumelor: in Europa o fermă de scroafe probabil că are o dimensiune medie de vreo 300 de scroafe, iar media fermelor comerciale din Statele Unite este cam de 3 ori mai mare. Ca să nu vorbesc că chiar şi alea care sunt de trei ori mai mari, de regulă fac parte din grupuri uriaşe. Grupuri de 10, 20, 30, 50, 100, 200 de mii de scroafe. Deci populaţia de scroafe a României într-o companie.

Reporter: Asociaţia pe care o conduceţi dumneavoastră este membră într-o asociaţie europeană a producătorilor de carne de porc?

Ioan Ladosi: Nu. Nu suntem. Avem o relaţie punctuală cu mai multe asociaţii. Dar suntem prinsi la nivel de Bruxelles prin Pro Agro (Federatie a organizatiilor patronale din agricultura – n.red.) la Copa Cogeca (cea mai mare asociatie a fermierilor din UE – n.red.).

Reporter: La nivelul industriei europene de sector a fost definita o poziţie pe subiectul pieţei carnii de porc in vederea negocierilor UE-SUA?

Ioan Ladosi: Prin intermediul federaţiei din care facem parte, Copa-Cogeca, acolo mă aştept ca acolo să fie discuţiile mai aprinse decât strict la nivel naţional.

Cred că va fi în continuare, cel puţin pe partea asta de carne de porc, o negociere extrem de lungă şi de dură, pentru că sunt câteva lucruri pe care, cel puţin americanii, ei nu doresc, cel puţin porcarii americani nu sunt dispuşi să accepte aceste bariere netarifare – de exemplu standardele de bunăstare ale animalelor.

Fermierii americani nu sunt foarte încântaţi pentru ca, de exemplu, ei folosesc pe scară largă ractopamina ca aditiv furajer, care nu este permis în Uniunea Europeană (vezi aici mai multe detalii despre ractopamina). Ei spun că „n-aţi reuşit voi, europenii, să ne dovediţi în niciun fel, n-aveţi nici un suport ştiinţific prin care să ne dovediţi că această ractopamină face rău cuiva. E un aditiv furajer. Nu reuşiţi să ne dovediţi sub nici un fel că aşa-numitele standarde ale voastre de etichetare de carne, de trasabilitate, sunt superioare nouă, nu reuşiţi să ne dovediţi că v-am putea noi îmbolnăvi porcii din Europa. Nu aveţi dovezi ştiinţifice credibile”. Asta este concluzia lor.

Şi ei spun: „Atâta vreme cât voi (europenii – n. red.) o ţineţi sus şi tare pe-asta fără să aveţi dovezi, să ne fi adus dovezi ştiinţifice, noi nu avem ce discuta. Nu acceptăm aceste bariere netarifare”.

Reporter: Adica dacă ar accepta regulile europene în privinta bunastarii animalelor, ar însemna o creştere de costuri pentru fermierii americani?

Ioan Ladosi: Absolut! Sigur că da. Vă dau şi exemple, dacă vreţi, de-astea anecdotice. De genul: legislaţia europeană prevede după sacrificare incizia cordului porcului, legat de faptul că o anumită boală dă nişte semnale exact la nivelul intern al cordului. Şi, vezi Doamne, că aşa ai verifica, ai face o verificare a prezenţei acelei boli. Americanii susţin că incidenţa acelei boli este atât de mică, unu la nu-ştiu-câte zeci de milioane, că nu merită efortul.

Reporter: Efortul însemnând timp pierdut pentru înţepătura…

Ioan Ladosi: Exact. Pe linie! Sau alt exemplu, la fel, pe care ei nu-l înţeleg sub nicio formă, zic: europenii ne cer la toţi porcii să facem examen trichineloscopic. Fermierii americani vin cu date statistice şi spun, „la noi, trichinella, in privinta productiei de carne de porc in abatoare, vorbim de un caz la nu-ştiu-câte milioane. Şi-atunci nu se justifică să ne cereţi controlul ăsta nouă, pentru că e un cost în plus”.

Fermierii americani fac controalele la nivel de fermă, ca să zicem aşa, şi ei spun că fac un soi de prevenţie. Pentru că până la urmă, trichinella este vehiculată de şobolani, şi ei zic, „noi ţinem sub control partea aceasta, populaţia de şobolani. Şi din eşantioanele noastre s-a dovedit statistic că nu e o problemă. Dar voi o ţineţi în continuare că vă trebuie asta”.

Reporter: Ceea ce înseamnă costuri suplimentare.

Ioan Ladosi: Exact. Deci ăsta e genul de discuţii care se poartă. Dar poate cele mai dure sunt legate de ractopamină, de acel aditiv furajer, pe care nu-l acceptă nici Rusia.

Reporter: Dar cât de mare e impactul acestui aditiv in costul final al carnii de porc? Până la urmă, de e o problemă atât de mare?

Ioan Ladosi: Păi haideţi să o luăm în felul următor: în producţia de carne de porc, impactul în cost al furajului în sine este undeva între 55 şi 70%. Uriaş. Ei zic că, prin utilizarea acestui aditiv furajer se reduce cam cu două procente costul ăla. E un avantaj competitiv mare.

Reporter: Dar din ce se obţine acest aditiv?

Ioan Ladosi: E un produs, din ce am înţeles eu, e un produs pe care nimeni, nici EFSA (Autoritatea Europeana pentru Siguranta Alimentara – n.red.), nu a reuşit să vină cu o justificare temeinică prin care să spună ca e toxic. E doar o chestiune de percepţie. Şi studiile americane spun ca ractopamina n-are nicio treabă cu omul şi cu efecte asupra omului.

Dar asta ne duce, în continuare, la partea cu organismele modificate genetic. Aici o să fie simplu. Pentru că, la urma-urmelor, porcii din Europa mănâncă tot soia modificată genetic. Deci nu acolo sunt discuţiile majore. Discuţiile majore sunt pe elementele pe care vi le-am descris.

Apoi, din punct de vedere sanitar-veterinar – aici sunt, probabil, cele mai complicate lucruri.

Reporter: Care ar fi acestea?

Ioan Ladosi: Din punctul de vedere al faptului că există o serie de boli endemice în Statele Unite la porc, care nu sunt identice cu cele ale noastre din Europa. Chiar dacă-i vorba de aceeaşi boală, sunt tulpini diferite. Tulpini diferite, care-n Statele Unite sunt extrem de virulente şi provoacă pagube foarte mari, pe când tulpina din Europa e mult mai blândă. Chiar la ora actuală, în Statele Unite e o mare-mare problemă. Este o epidemie majoră de PED. Porcine Epidemic Disease (vezi aici mai multe amanunte) – e o diaree provocată de un coronavirus, la purceii mici, cu pierderi de până la sută la sută.

Reporter: Şi-atunci trebuie puse în acord standardele?

Ioan Ladosi: Cum aduci, că zici că aduci carne, n-aduci purcei, dar e un virus. Un animal virusat e un animal virusat care poartă în continuare viruşi. Cum asiguri tu că nu transmiţi boala respectivă?

Reporter: Practic, aici vedeţi cele mai mari dificultăţi în negociere?

Ioan Ladosi: Da. Aici, la acceptarea standardelor de bunăstare. În Europa sunt extrem de înalte. Fermierii americani au început să se adapteze, mai ales grupurile mari. Se adaptează. Si la ei există o presiune pe partea de bunăstare, dar diferenţele sunt încă foarte mari.

Bunăstarea costă.

Reporter: Cam cât timp vă aşteptaţi să dureze aceste negocieri până va fi un acord final?

Ioan Ladosi: N-aş putea să mă aventurez să fac pe analistul economic la nivelul respectiv, dar sunt lucruri care vor bloca, pentru perioade mai mari sau mai scurte de timp negocierile pe carnea de porc în mod cert.

Adică, până la urmă, haideţi s-o luăm p-aia dreaptă: cine va dicta şi cine dictează piaţa? Sunt marii retaileri, şi-n Europa. Marii retaileri sunt împinşi de la spate de publicul consumator, mai ales din ţările foarte bogate, înspre bunăstarea animalelor, înspre calitate, înspre porci fericiţi. Or, ei nu or să aibă ce face decât să meargă pe drumul ăsta şi să ne impună nouă standardele respective, pentru că ei dictează.

Reporter: Staţi puţin, că eu, din câte ştiam comportamentul retailerilor, cel puţin în România, este acela de a împinge preţurile cât mai jos, nu calitatea cât mai sus. Sau gresesc?

Ioan Ladosi: Păi da, dar staţi puţin. Ei împing preţurile cât mai jos la noi, dar cerând calitate mai bună.

Reporter: Şi-atunci credeţi că va exista o presiune din partea acestor mari lanţuri de retail, o rezistenţă la intrarea pe piaţa europeană a unei cărni de porc care nu îndeplineşte standardele de care ati vorbit?

Ioan Ladosi: Absolut. Vorbim despre lucruri care se discută la ora actuală – şi am avut reprezentanţi la grupul de lucru săptămâna trecută la Copa-Cogeca, e vorba de castrare. UE vrea, de la 1 ianuarie 2018, să stopeze castrarea masculilor, purceilor, în toată Europa – care e o practică generală – mai puţin Marea Britanie. Americanii castrează. Cum or să accepte europenii, lanţurile de magazine mari, când toată Europa vuieşte, consumatorul zice „nu mai castraţi, că chinuiţi animalele” şi să zică „da, dar v-aducem din America d-ăia castraţi”. Deci sunt complicate…

Reporter: E posibil, din câte-mi dau seama, să existe inclusiv rezistenţă internă în state membre UE care sunt mari jucătoare pe piaţa asta. Îmi dădeaţi mai devreme exemplul Germaniei sau al Danemarcei sau al Olandei.

Ioan Ladosi: Da, costurile sunt mari. Deci nici nu ne comparăm ca şi costuri. Suntem mult deasupra americanilor.

Reporter: Şi-atunci va fi presiunea asta să nu se deschidă complet piaţa, să nu se îndepărteze toate barierele in calea comertului UE – SUA?

Ioan Ladosi: Se pierde logica. Se pierde logica unei pieţe europene care mizează pe o carne ce pleacă de la un animal crescut în condiţii cât mai bune ş.a.m.d., fericire maximă la porcii respectivi, şi tu zici „păi bine-bine. Eu respect, în Europa, în ideea că aşa e, ăsta-i mersul lucrurilor, că asta vrea cetăţeanul european, şi de mâine, tu-mi aduci animale dintr-o ţară care, din punctul ăsta de vedere, e mult în urma Europei”.

Despre piata interna a carnii de porc: care sint cei mai mari jucatori, care sint deficientele pietei si cum ar putea fermierii romani sa exporte in China

Reporter: Care sunt cei mai mari jucători din piaţa autohtona a carnii de porc?

Ioan Ladosi: În asociaţia noastră, la ora actuală, avem în jur de 124 de membri, din care cam 110 sunt producători efectivi – cei care au ferme. Avem şi membri pe care i-am acceptat alături de noi din industria input-urilor, tocmai pentru ca oamenii să ştie cu cine merg, să existe o încredere. Dacă ne referim la dimensiunea productivă a membrilor, evident că cel mai mare, cel mai puternic membru al nostru este Smithfield Shuanghui. Noul Shuanghui. Care, dacă e să ne luăm după statisticile noastre, ale asociaţiei, probabil că e undeva cam 40% din tot ceea ce produc membrii asociaţiei, aş zice chiar România.

Reporter: Iar din companiile cu capital românesc?

Ioan Ladosi: Da, din companiile cu capital românesc, cea mai mare este Grupul Vegetal, de la Brăila. Grupul Vegetal Trading, este un grup foarte puternic, care are – puteţi găsi şi ca informaţii publice – activităţi şi-n partea de procesare, inclusiv cu partea de biodisel, sunt mari producători de orez – probabil pe locul doi în România, unu sau doi în România la orez – dânşii ar fi cei mai mari cu capital autohton.

Reporter: Spuneaţi că e greu de făcut o estimare realistă a pieţei interne, din motive care ţin de acurateţea statisticilor. Din câte ştiţi dvs, cât reprezintă importurile – cel puţin cele declarate – în momentul acesta, faţă de piaţa internă?

Ioan Ladosi: Dacă luăm în calcul că anul trecut, pe tot anul, s-au sacrificat cam 3 milioane jumătate – hai să luăm o cifră rotundă – 3 milioane şi jumătate de porci la o greutate medie de 100 de kilograme, să-l luăm, deci cam asta ar fi ceea ce e producţie parţial – nu sută la sută românească – dar partea finală, cel puţin, a producţiei este în fermele româneşti. Iar ca importuri, cam 180 de mii de tone de carcasă am adus anul trecut.

Reporter: Ceea ce reprezintă, din piaţă, în procente…

Ioan Ladosi: Undeva 50-60 la sută. Dar asta este ce e vizibil. Ce e vizibil, pentru că vă tot spuneam, nu ştim cât anume – nu aş putea da un procent, mulţi s-au aruncat să spună procente de 30, de 40 la sută – eu personal nu am cifrele astea – dar asta e cifra care se vehiculează, de fraudă fiscală – undeva la 30-40% din piaţă.

Reporter: Spuneati ca piata romaneasca e la 40% din potentialul ei. Care sunt motivele pentru care suntem atât de jos faţă de potenţialul pieţei?

Ioan Ladosi: Unul dintre motive a fost că, vă spuneam, partea de ferme de finisare s-a dezvoltat foarte mult, dezechilibrat, fata de producţia de purcei. Ca atare, noi anul trecut am importat un milion şapte sute de mii de purcei în România. Dacă iau aşa, o cifră grosieră, asta înseamnă că noi nu am făcut altceva decât să susţinem financiar extrem de puternic fermierii olandezi şi germani şi danezi – furnizorii de purcei – cam cu 150 de milioane de euro, care s-au dus la ei.

Reporter: Dar de ce nu există în România producători de purcei, dacă există o piaţă atât de mare pentru purcei?

Ioan Ladosi: Pe de o parte, pentru că, în programele de investiţii europene întotdeauna au fost nişte plafonări de sume, da? Tu, chiar dacă vrei să te dezvolţi, plafonul maxim de investiţie a fost de două milioane de euro. Două milioane de euro este, din punctul de vedere al unei ferme integrate, o sumă foarte mică. Foarte mică. Peste tot în Europa, fermele cresc ca dimensiuni. Or, noi am blocat tocmai chestiunea asta. Am zis două milioane. Prag de două milioane. Două milioane, din punctul meu de vedere, înseamnă 500 de scroafe. O investiţie de 500 de scroafe.

Reporter: Acesta e un prag pus prin decizie internă?

Ioan Ladosi: Eu cred că e. Nu cunosc detaliile, dar eu cred că este internă. Pentru că – s-ar putea să fie şi-o componentă de Bruxelles, s-ar putea, dar noi, în general, din ce-am văzut eu pe-aceste programe, s-a mers pe ideea – ştiţi dumneavoastră, cum era pe vremuri, când erau cozile – daţi numai câte una ca să ajungă la toată lumea. Deci cam asta e. Şi-atunci…

Reporter: Ceea ce întreţine fărâmiţarea fermelor şi lipsa lor de competitivitate?

Ioan Ladosi: Exact! Pe de-o parte. Avem sute de proiecte mărunte, care ajung să fie eligibile, ajung să zică „am câştigat proiectul” şi el n-are cofinanţare. Partea lui n-o are, e prea slab. E prea mic, banca nu-i dă banii. N-are putere. Pentru că, trebuie să fim – nu-s eu cel care am inventat vorba asta – proiectele pe fonduri europene nu-s pentru oameni săraci – asta trebuie să o înţeleagă toată lumea. Sunt pentru oameni care pot să vină cu jumătatea cealaltă.

Reporter: Deci acesta e unul dintre motive: lipsa fermelor de purcei, da? Lipsa furnizorilor de purcei…

Ioan Ladosi: Exact. Acum, din perspectiva promisiunilor Ministerului Agriculturii, dânşii ne-au spus, au declarat public, că pentru ei reprezintă un sector prioritar tocmai aceste ferme de reproducţie. Trebuie să vedem în ce măsură acest lucru se va şi concretiza.

Reporter: Un alt motiv pentru subdezvoltarea pieţei?

Ioan Ladosi: Un alt motiv este frauda fiscală. Adică să te apuci să plăteşti milioane şi milioane şi după aceea să ai concurenţă neloială dură de tot, care vine şi-ţi vinde pe sub nas carnea în ţară şi procesatorii sau abatoarele, cei care cumpără carnea, să zică „bă, nu mă interesează, că aduc de la ăla aşa”. Şi-atunci nu e încurajat, din punctul ăsta de vedere.

Reporter: În contextul fraudei fiscale, vorbeaţi de problema care va fi de la 1 ianuarie 2014 cu Ungaria, şi anume, scăderea TVA-ului la carne, de la 27 la 5%. Ce se va întâmpla? Care va fi mecanismul prin care piaţa românească, de la noi, va fi afectată?

Ioan Ladosi: Păi acelaşi care se întâmplă, cum vă spuneam, şi la piaţa de legume. Întotdeauna frauda migrează către locurile unde taxarea e cea mai mare. E acelaşi mecanism, băieţii deştepţi îl cunosc la perfecţie, şi-o să-l practice fără niciun fel de doar şi poate.

Reporter: Ceea ce înseamnă că pe piaţa românească va veni şi mai multă carne nefiscalizată?Ioan Ladosi: Exact! Da. Deci mai multă concurenţă neloială. Mult mai multă.

Reporter: Există şi exportatori romani?

Ioan Ladosi: După cum probabil că aţi aflat din partea autorităţilor sanitar-veterinare, trebuie să spunem că s-au făcut paşi mari înainte. Dacă acum un an eram în situaţia aşa-numitului sistem canalizat, un sistem extrem de dur, din punctul de vedere al controlului, la ora actuală, din septembrie încoace, după mai multe vizite ale oficialităţilor, veterinarilor Bruxelles-ului – cu care ne-am întâlnit şi noi, ca asociaţie – cred că am reuşit să-i convingem că, din punctul de vedere al riscurilor pentru consumatorul european, riscurile acestea nu au cum să vină din fermele româneşti, datorită faptului că noi avem o legislaţie dură şi o respectăm, din punctul de vedere al bio-securităţii (pentru că totul era legat, după cum bine ştiţi, de pesta porcină clasică.

Noi cred că am avut şi noi o contribuţie, mai ales să le demonstrăm că respectăm standardele, mai mult – suflăm şi-n iaurt, cum se spune – pentru că le-am spus foarte clar: „Domnilor, problema noastră sau emoţia noastră, vă daţi seama: noi avem mii sau zeci de mii de animale într-un loc. Noi avem tot interesul din lume să ne protejăm ca-n lagăr. Pentru că dacă intră boala la noi în fermă, ni se duce dracului afacerea. Deci, de la noi din ferme n-o să aveţi probleme prin exportul cărnii, pentru că noi ne protejăm afacerea.” Şi, ca atare, în urma acestor vizite-întâlniri, s-a reuşit un pas, zic eu, important, şi anume acela ca Bruxelles-ul să fie de acord ca toate fermele comerciale autorizate sanitar-veterinar şi aflate sub controlul permanent al Autorităţii Sanitar-Veterinare să poată face export de carne.

Acum, sunt o parte dintre membrii asociaţiei noastre care sunt companii integrate şi care, ca atare, au şi abatoare. Ideea e următoarea: noi avem voie să exportăm, să exportam carne in UE. Carne şi preparate din carne. Dar ăsta e un pas. Nu e pasul final. Noi mai avem o problemă. Noi nu putem vinde porci vii. Deci încă nu am primit aprobarea pe porci vii, care este ultimul pas ca să fim egali cu ceilalţi jucători de pe piaţa europeană. Să avem aceleaşi drepturi.

Reporter: Cu toate aceste bariere ridicate, are sens economic, pentru un producător de carne de porc din România să încerce să-şi găsească o piaţă în UE? Costurile pe care le are el, acest producător, îl fac pe el competitiv pe pieţele externe?

Ioan Ladosi: Eu cunosc toată piaţa europeană. Răspund, la compania la care lucrez, de Europa Centrală şi de Est. Avem fermieri foarte buni, avem fermieri care pot să concureze oricând, la cost, cu oricare dintre fermierii din UE, şi ca atare, din punctul de vedere al costurilor, nu ar fi o problemă de concurat. Din partea unora. Sunt convins că o parte dintre ei vor face faţă fără probleme acestei concurenţe.

Reporter: Există interes din partea producătorilor români să exporte pe piaţa europeană?

Ioan Ladosi: Da. Piaţa internă e extrem de volatilă, din păcate, din motivele pe care vi le-am spus.

Reporter: În contextul deschiderii pieţii europene pentru producătorii din România, a venit şi vestea deschiderii pieţii din China. Poate producătorii din România să intre pe acea piaţă?

Ioan Ladosi: Eu am participat acolo în calitate de preşedinte al Asociaţiei şi am avut şi o prezentare în faţa delegaţiei chineze pe acest subiect. China este o piaţă imensă. China este jumătatea porcilor din lume. 50% din porcii din lume sunt în China. Evident că prin strategia naţională, dânşii îşi urmăresc securitatea alimentară a propriului popor. Faptul că ei au venit şi au zis “noi am vrea să luăm de la voi cam trei milioane de porci pe an”, da, e foarte frumos. Asta e ce au cerut ei, da. Dar, practic, asta e producţia României.

Reporter: Vorbeaţi mai devreme de producători care privesc la piaţa europeană, pentru că au costuri competitive, au marje cu care pot jongla. Pot ei să meargă şi pe piaţa chineză? Sau volumele de productie ale producătorilor români sunt insuficiente pentru piaţa chineză?

Ioan Ladosi: Părerea mea că e ca volumele de productie sunt insuficiente şi că doar Smithfield Shuanghui va putea să satisfacă nişte comenzi pe piaţa respectivă. Dar în acelaşi timp există şi posibilitatea coagulării mai multor producători care să adune împreună suficientă marfă încât să onoreze nişte comenzi.

Reporter: Dar este aceea o piaţă atrăgătoare din punctul de vedere al preţurilor?

Ioan Ladosi: Da, este.

Reporter: Chiar dacă punem la socoteală costurile cu transportul, logistica?

Ioan Ladosi: Am absoluta convingere, fără să vă pot da detalii sau cifre, că da.