Cometa Ison nu a supravietuit intalnirii cu Soarele

O serie de observatii au starnit speranta ca Ison ar fi putut supravietui intalnirii cu Soarele, dar oamenii de stiinta sunt acum siguri: acest vizitator celestu, obiectul unei imense curiozitati stiintifice, a a incetat sa existe, scrie AFP.

Ison, o cometa de gheata si roci, s-a apropiat de suprafata soarelui la circa 1,17 milioane de kilometri, joi, in jurul orei 18,30 GMT, suferind temperaturi de 2.700 grade si pierzand trei milioane de tone pe secunda.

„Desi momentul precis al sfarsitului lui Ison ramane nesigur, se pare ca nu mai exista”, a transat marti Alex Young, responsabil adjunct pentru stiinta al diviziei de fizica solara a centrului Goddard al NASA.

„Tot ce ramane din cometa este un nor de ramasite fara nucleu”, a precizat Alex Young, notand ca exista „dezacorduri legate de cronologia preciza” a ultimelor momente ale cometei.

Imaginile satelitilor de observatie solara americani si europeni au aratat ca luminozitatea cometei a crescut atunci cand se apropia de soare, atingand o luminozitate maxima cu circa doua ore inainte de a trece prin punctul cel mai apropiat de suprafata solara, periheliul.

Dupa aceea, explica astronomul, luminozitatea lui Ison s-a redus rapid in urmatoarele doua ore.

„Oamenii de stiinta considera ca Ison a incetat sa mai produca praf cu circa trei ore inainte de periheliu, ceea ce a corespuns fragmentarii nucleului sau”, explica Alex Young.

„Acela pare sa fi fost momentul in care cometa a fost distrusa de intensitatea radiatiilor si de gravitatia solara. Cea mai mare parte a ghetii, care tinea impreuna elementele nucleului, s-a topit. Fragmentarea a inceput probabil in momentul in care luminozitatea lui Ison era la maxim”.

Astronomii credeau totusi ca o „foarte mica bucata din nucleu ar fi putut supravietui periheliului”, asa cum indicau joi observatiile.

Dar, incepand cu 30 noiembrie, in jurul orei 14,00 GMT, „nu a mai existat niciun semn vizibil de nucleu, doar un nor difuz de praf prin care se puteau zari stelele”, subliniaza Alex Young.

Majoritatea astronomilor a prezis ca Ison nu va supravietui acestei apropieri de Soare.

„Aceasta cometa nu era prea solida, ea era formata din 50% sau poate 30% gheata”, iar marimea nucleului, 1,2 km maxim, era mica in raport cu media cometelor observate pana in prezent, a explicat Carey Lisse, expert in comete la laboratorul de fizica aplicata Johns Hopkins.

ISON a mobilizat comunitatea astronomica dupa descoperirea sa in septembrie 2012 de astronomi rusi. Cometa isi are originile, vechi 4,5 miliarde de ani, in sistemul solar. Ea a scapat, de fapt, in urma cu cateva milioane de ani din Norul Oort, un fel de „parcare” de comete in sistemul solar, situata la jumatatea distantei dintre Soare si urmatoarea stea.

„Este o relicva a formarii sistemului solar”, a arata dr. Carey Lisse, subliniind ca planetele s-au format cu ajutorul cometelor care au adus apa, substanta deosebit de importanta pentru corpurile ceresti.

Catalogata ca C/2012 S1, cometa ISON a fost descoperita de cativa astronomi amatori in septembrie 2012. A fost denumita astfel in onoarea telescopului International Scientific Optical Network, cu care a fost observata.

Calatoria unei comete prin sistemul solar este periculoasa si violenta. Coada sa ar putea fi dezintegrata de o ejectie puternica de masa coronala. Inca inainte sa ajunga in apropiere de Marte, radiatiile emise de Soare ar putea sa provoace fierberea apei de pe cometa, primul pas spre dezintegrarea obiectului cosmic, iar daca totusi supravietuieste acestei etape, trebuie sa faca fata radiatiilor intense si presiunii resimtite tot mai puternic pe masura ce se apropie de Soare, explica NASA. Aceasta este si calatoria pe care a facut-o Cometa ISON.

Cometa ISON si-a inceput calatoria in regiunea norului Oort din sistemul nostru solar.

ISON face parte din categoria cometelor care „zgarie” Soarele – comete „sungrazing” cum le numesc astronomii americani. Aceste comete se apropie foarte mult de Soare in momentul in care trec pe langa el. Multe dintre ele nu supravietuiesc calatoriei in jurul Soarelui – desi nu se lovesc direct de suprafata solara, sunt distruse de radiatii.

ISON se afla la prima calatorie in jurul Soarelui, ceea ce inseamna ca era inca alcatuita din materia primara din primele zile ale formarii sistemului solar, pentru ca straturile de suprafata nu au fost pierdute in urma apropierii de astru.