Interviu cu juratii de la Superscrieri

Dan Duca, Teodor Tita si Vlad Petreanu fac parte din juriul Superscrieri de anul acesta (Dan si Teo pentru a doua oara, iar Vlad este deja la a treia editie, dupa ce in primul an a fost si presedintele juriului). Momentan, juratii asteapta inchiderea inscrierilor pentru a putea trece si ei la treaba. Pana atunci, incurajam toti autorii – consacrati sau nu, din presa sau de pe platforme digitale, jurnalisti sau bloggeri, profesionisti sau amatori – sa participe la Premiile Superscrieri, non-fictiuni care schimba lumea, editia a treia. Inscrierile sunt deschise pana pe 30 septembrie. Toate detaliile despre concurs se gasesc pe www.ffff.ro/superscrieri.

1. Ce va mana in lupta – care e motivul pentru care va regasiti si anul acesta in lista juratilor, pentru o competitie care nu va ofera nicio remuneratie si al carei crez e schimbarea lumii prin puterea cuvintelor?

Dan Duca: Banii se castiga la locul de munca. In juriul de la Superscrieri se citeste. Si se citeste mult si bine. Prezenta in juriul Superscrieri e precum abonamentul la sala de lectura a unei biblioteci. In adolescenta, la Biblioteca Judeteana din Tg. Mures, doamnele bibliotecare obisnuiau sa-mi puna deoparte un anumite gen de carti: autori de secol XX publicati pentru prima data in Romania, clasici etc. Era, intr-un fel, o garantie a accesului la lectura de calitate. La fel e si in juriul de la Superscrieri: certitudinea ca voi avea parte de cateva zeci de texte memorabile.

Teodor Tita: Cred ca e pe undeva un soi de diavol mic care care ma impinge sa fac lucruri de felul asta. Si diavolul asta mic zice asa: cu cat jurnalismul de buna calitate e mai vizibil cu atat mai mult o sa iti placa lumea in care traiesti. Sau macar o sa o intelegi mai bine.

Vlad Petreanu: Pai nu e despre bani, e despre incurajarea unor condeie sa caute adevarul si sa scrie despre el cu atata creativitate incat sa-l faca atractiv pentru mii – sau zeci de mii – de cititori. Cautarea adevarului e o afacere arareori profitabila, dar unii nu se pot abtine. Le datoram foarte mult – si macar acest minim efort al jurizarii pro-bono.

2. Daca e sa reduceti Superscrieri la un esential, ce ii spuneti cuiva care aude prima data de Superscrieri – fie el scriitor sau cititor?

Dan Duca: Povesti care schimba (intr-un fel sau altul) lumea, nu-i asa?

Teodor Tita: Poate organizatorii nu o spun foarte clar, dar cred ca e vorba pur si simplu de o ierarhie a valorii. Valoare declinata in informatie, coerenta, utilizare apta a cuvintelor etc. Nu e totusi usor sa gasesti acel punct de echilibru intre personal si public, intre emotie si luciditate, intre tine si ei (in care ei sunt atat personajele cat si cititorii).

Vlad Petreanu: „Uite, mai exista probe de presa in adevaratul inteles al cuvantului.”

3. Competitia spune ca „este deschisa in mod democratic tuturor autorilor – consacrati sau nu, din presa sau de pe platforme digitale, jurnalisti sau bloggeri, profesionisti sau amatori”. Poate Superscrieri sa creeze astfel o elita, sa influenteze raportul cerere/oferta – cand vorbim despre calitatea a ceea ce se scrie la noi si nivelul la care publicul roman este obisnuit sa consume stiri?

Dan Duca: Nu stiu daca Superscrieri poate sa creeze o elita. Poate sa o coaguleze, sa o aduca in aceeasi „pagina”, in acelasi loc. Poate sa o stimuleze. Din mii de povesti rasfirate in print, tv, online, Superscrieri poate fi un certificate de „bun de tipar”.

Teodor Tita: Poate sa contribuie la crearea acestei elite. Daca vom avea Superscrieri si peste zece, cred ca atunci ne vom putea uita inapoi macar un pic satisfacuti. Superscrierile au deja impact, ramanand consecvente vor avea impact si mai mare. Romania e tara in care mai toate lucrurile bune au termene de valabilitate nesigure si, in general, limitate la perioade scurte. Cine reuseste sa pastreze drumul drept castiga. Incapatanarea e, pana la urma, rasplatita. Asta e una din putinele mele convingeri.

Vlad Petreanu: Nu stiu daca poate, dar e condamnata sa incerce, altfel n-are nici o ratiune de a exista.

4. Care e miza pentru care cineva ar trebui sa se inscrie?

Dan Duca: Superscrieri poate fi o hartie de turnesol pentru un autor care vrea sa afle unde „sta” cu scriitura sa. Cu siguranta nu un barometru infailibil – stim prea bine, doar Papa are harul asta – dar Superscrieri reprezinta un indicator al calitatii textelor selectate. Or, intrarea intr-un asemenea „club” poate fi o miza sau o confirmare pentru oricine.

Teodor Tita: Recunoasterea din partea unei comunitati e primul lucru care imi vine in minte. Insa as insista mai degraba pe un alt detaliu: daca in urma acestui concurs, textul e citit de macar un om in plus fata de cei la care a ajuns deja, e suficient. E o victorie. Totusi, nu oricui i se ofera sansa sa schimbe hearts and minds.

Vlad Petreanu: Confirmarea ca apartine unei elite.

5. Rapundeti la o intrebare pe care v-ati pune-o voi, din postura de jurnalist, pentru ca cititorii sa afle un superlucru despre Superscrieri.

Dan Duca: „Superlucrul” pe care ar trebui sa-l afle unul din cititorii mei este care este adresa unde poate gasi textele selectate in editiile anterioare. O asemenea „biblioteca” e de pastrat in bookmarkuri. Raspunsul e la colegii de la Superscrieri si in minunata imparatie a internetului, acolo unde Google e liderul suprem.

Teodor Tita:

Q: Va e teama ca o sa nedreptatiti pe vreunul dintre concurenti din cauza inevitabilelor idiosincrazii, prejudecati personale, etc?

A: Da. Anul trecut am recitit buna parte din texte dupa acordarea premiilor. Mi-am mentinut opiniile. Dar daca nu le-as fi citit, as fi fost un pic mai putin linistit.

Vlad Petreanu: M-as intreba cine mai face asa ceva in Romania fara un interes ascuns – si as raspunde, uite, Sorin Tranca, echipa lui de organizare si oamenii din juriu.

6. Cateva recomandari personale de reviste si carti de citit (5 reviste la care v-ati abona, all time si 3 carti care v-au impresionat prin tehnica narativa si abordarea de writing.

Dan Duca: Dilema Veche, Der Spiegel, Times Literary Supplement, The Wire si The New Yorker.

Toba de tinichea, de Gunter Grass, Sufocare, de Chuck Palahniuk si Un veac de singuratate, de Gabriel Garcia Marquez.

Teodor Tita:

Reviste:

– The New Yorker (am abonament)

– Aeon Magazine (nu e cu abonament, e la liber pe net, dar ma simt obligat sa o mentionez aici)

– Prospect Magazine

– Wired

– Longform.org (nu e un titlu propriu zis, insa e unul dintre cele mai bune agregatoare de jurnalism longform)

Carti:

Antonio Lobo Antunes – Manualul Inchizitorilor

Sylvia Nassar – A beautiful mind

Michael Cunnigham – O casa la capatul lumii

Premiile Superscrieri este o initiativa a Fundatiei Friends For Friends care promoveaza scrierea creativa si jurnalismul narativ de calitate in Romania. Anul acesta se afla la a treia editie si isi propune sa adune din ce in ce mai multi sustinatori, pentru ca lumea sa devina, prin puterea cuvintelor, un loc mai sanatos in care sa ne crestem ideile.