Eurovision, un monument al culturii gay in Europa de Vest

Cand reprezentanta Finlandei la Eurovision, cantareata Krista Siegfrids, si-a sarutat cu pasiune una dintre dansatoarele sale, in cadrul unei repetitii la Malmo (Suedia), putini dintre spectatori s-au incruntat.

Concursul este un monument al culturii gay de mai multe decenii in Europa de Vest, unde evenimentul este in fiecare an bucuria barurilor homo, scrie AFP.

Dar, in Europa de Est, un sarut lesbian ar putea pune intr-o pozitie delicata televiziunile publice.

Homosexualitatea ramane greu tolerata aici. In Rusia, care a castigat Eurovision 2008, Gay Pride a fost interzisa timp de opt ani consecutivi. In Serbia, parada din 2012 a fost organizata intr-o sala unde s-a deplasat ministrul suedez al Afacerilor Europene, Birgitta Ohlsson. In Ucraina, se discuta un proiect de lege care sa pedepseasca „propaganda pro-homosexuala”.

Krista Siegfrids este pregatita sa-si asume riscul. Ea conteaza pe votul gay pentru melodia sa disco „Marry Me”, care a generat deja o parodie homosexuala.

Ea spera ca tara sa va legaliza casatoriile homosexuale „imediat ce este posibil”, in conditiile in care sute de mii de oameni au lansat dezbaterea printr-o petitie.

Orasul Malmo, care gazduieste Eurovision, a inclus comunitatea lesbiana, gay, bisexuala si trans (LGBT) in promovarea evenimentului. Suntem departe de polemicile din 2012, cand Azerbaidjanul a fost acuzat de vecinul sau iranian, care a dat crezare zvonurilor potrivit carora ar urma sa fie organizata o parada gay cu ocazia concursului.

Un responsabil azer i-a raspuns ca in tara sa nu exista un cuvant pentru paradele gay, spre deosebire de farsi.

Originea acestei turnuri nu este foarte bine cunoscuta.

„A devenit o Cupa mondiala pentru tipii gay” si „nu este o chestiune de strasuri si glamour”, spune unul dintre ei, Daniel Pohlmann, inrolat ca „fan” intr-o conferinta universitara despre Eurovision, joi, la Malmo.

Acest suedez in varsta de 31 de ani, student si translator, a plonjat in lumea Eurovision dupa ce s-a alaturat unui grup pe Facebook in 2009. Circa 20 dintre membrii sai voteaza la Eurovision in fiecare an.

„Daca va duceti la Euroclub (sarbatoarea oficiala a Eurovision), presupuneti ca un tip este homo atat timp cat nu spune contrariul”, subliniaza el.

Ronny Larsson, ziarist si blogger specializat in Eurovision pentru revista homosexuala QX, are o teorie pentru inclinarea gay a concursului.

„Multor alti oameni le este rusine sa asculte acest gen de muzica. Dar homosexualii si-au asumat deja asta. A fost nevoie sa ne aparam pentru ceea ce suntem si ceea ce ne place”, explica el.

Potrivit acestuia, „chiar daca este un pic jenant (sa-ti placa Eurovision), asta devine o problema foarte mica pentru noi”.

„Ceea ce gasesc greu de acceptat sunt acele teorii potrivit carora datorita strasurilor si a glamour-ului (ne place), atat de mult a devenit un cliseu si nu a a fost niciodata acesta motivul de interes pentru mine sau pentru prietenii mei”, adauga el.

De altfel, o parte a comunitatii spune ca nu ii place Eurovision si Melodifestivalen, emisiunea care permite selectarea candidatului suedez.

Acesta este cazul lui Joakim Nilsson, managerul marelui club gay din Malmo, Wonk. „Nu ascult acest gen de muzica. Prefer muzica house”, precizeaza el.

Acest lucru nu-l impiedica sa exploateze evenimentul. A rezervat unai dintre cele mai mari sali ape orasului, Amiralen, pentru victoria suedezei Loreen.

„O saptamana, cinci sarbatori”, promite Wonk. Pe afis, trei cantarete care au castigat Eurovision: Loreen, Charlotte Perrelli (sub numele Nilsson ien 1999) si Carola (1991).

Romania este reprezentata la Eurovision de Cezar Ouatu, cu melodia It’s my life.