Litania celor peste 100.000 de euro

Textul de fata se doreste a fi o reactie la „angoasa” dedublarii ca deponent a unui relevant confrate din presa, care scrie intr-un foarte important cotidian financiar de la noi. Fostul coleg de breasla se intreba retoric, in data de 8 aprilie, „La ce banca sa-mi depun banii ca sa-mi fie in siguranta”? Am, cred, marele avantaj de a fi fost format profesional intr-o specie a mass-media care s-a dorit intotdeauna echidistanta; aceea a agentiilor de presa straine. In plus, am avut privilegiul de a fi putut relata multi ani stiri de la mine de-acasa, insa mai ales pentru ochii strainatatii.

Am si un soi de “nevinovatie” in ceea ce priveste si mai noua mea functiune, aceea de consilier la Banca Nationala a Romaniei, dat fiind timpul extrem de scurt de cand am inceput sa lucrez cu aceasta institutie. Nu cred deci ca pot fi suspectat de subiectivism, cu atat mai mult cu cat n-as da credibilitatea construita intr-o viata pe vreo parere impusa sau indusa in cateva zile.

In mod normal, probabil ca m-as fi rezumat la a-mi spune parerile intr-un cadru mai restrans, insa dinamica interpretarilor din ultimele zile relativ la cazul Bank of Cyprus nu face parte din tipul de publicizare la care ne putem permite sa nu reactionam. Si asta cu atat mai mult cu cat iata, par surprinsi in opiniile dansilor chiar scriitori cu pretentii intru informarea publicului mai mult sau mai putin specializat…

Lucrurile au decurs aproape normal din punct de vedere al intelegerii mecanismului plafoanelor de garantare a depozitelor bancare panala momentul cand fostul confrate din presa romana si-a exprimat aproape suav surprinderea cu privire la unele dintre posibilele consecinte ale ultimelor evenimente privind sucursala din Romania a Bank of Cyprus. Dansul a lansat niste intrebari si a formulat cateva pareri iar eu imi fac datoria sa-i spun in limbajul nostru, al scriitorilor de stiri pentru cei multi, ce-am inteles si ce cred eu.

Fostul coleg afirma ca „dintr-o data” aparitia crizei in Cipru a scos la iveala si in Romania lucruri de care pana acum „nimeni nu vorbea”.

Oare? Eu cred ca ar trebui sa ne amintim faptul ca inainte de criza bancara din Cipru nici acolo nu vorbea nimeni despre asemenea situatii, referitoare la cat de garantate erau depozitele. La fel cum nici in SUA nimeni nu accepta ca ar fi putut sa cada Lehman Brothers acum cativa ani. in ciuda diferitelor scenarii, un lucru insa a fost destul de repede clarificat atat in Cipru cat si la nivelul intregului sistem bancar al tarilor Uniunii Europene: depozitele de pana la 100 000 euro sunt garantate.

Mai scrie fostul coleg de breasla ca “doar daca citeai legislatia pana la ultima virgula” intelegeai diferentele dintre statutul ca deponent la o sucursala bancara si cele la o banca cu personalitate juridica romana. Si mai spune ca pana la episodul Bank of Cyprus niciun oficial BNR n-a spus ca deponentii sunt „pe cont propriu”, adica neprotejati peste limita de 100 000 euro sau echivalent. Si mai afirma ca si depozitele de peste 100 000 euro ar trebui sa fie implicit in siguranta atat timp cat BNR spune ca sistemul bancar romanesc e solid.

Cu toata curtoazia, numa pot abtine sa nu observ superficialitatea (voita oare?) interpretarii.

Mie unul mi se pare extrem de interesant (ca sa fiu politicos) cat de „loviti” suntem in Romania de aceasta realitate. A aparut o asa de mare discutie, incat pare ca majoritatea populatiei tarii plus toti nerezidentii de pe la noi au depozite de peste 100 000 euro si sunt in pericol sa le piarda. Ce bine ar fi sa fie asa!

In al doilea rand insa trebuie sa ne amintim ca in Romania, pana la nivelul anului 2011, Fondul de Garantare al Depozitelor Bancare (FGDB) garanta doar depozitele de pana in

50 000 euro, pe cand in multe alte tari UE erau garantate deja la 100 000 euro inca din 2009. Multi deponenti de la noi care aveau mai mult de 50 000 euro la acel moment alergau pe la sucursalele din Romania ale altor banci din UE ca sa se asigure ca le vor fi garantate depozitele mai mari de 50 000 de euro. Deci e clar ca stiau foarte bine povestea cu plafoanele de garantare. De fapt, la acel moment si din aceasta cauza, sucursalele bancilor care implementasera deja schema de garantare maximala a UE erau avantajate, putand sa atraga clienti cu depuneri mai mari. Curand insa, plafonul maxim de garantare a fost ridicat la 100 000 euro si de catre FGDB din Romania, insa banci printre care si cele cipriote au continuat sa atraga si sa-si pastreze deponentii prin practicarea unora dintre cele mai mari dobanzi la depozite din piata. Ar trebui probabil sa ne amintim aici ca nu o singura data oficialii BNR si-au manifestat public mirarea si chiar stupefactia privind acele niveluri de dobanda anuala chiar de peste 5% la euro pe care le practicau unele banci, relevand ca e greu de inteles unde vor putea sa plaseze banii deponentilor in plina criza financiara globala.

Si tot aici as reaminti evidenta clara a precizarilor de pe contractele standard ale Bank of Cyprus, in care sucursala explica in clar clientilor sai ca depozitele acestora sunt garantate de fondul de garantare din Cipru, supunandu-se deci reglementarilor de acolo. Nu de la noi!

In ceea ce priveste afirmatia cum ca si depozitele peste 100 000 euro ar trebui sa fie in siguranta deoarece BNR a afirmat ca sistemul bancar romanesc e solid, ea poate fi adevarata atat timp cat indicatorii de solvabilitate raportati de catre bancile din sistem catre BNR sustin acest lucru. Cu o singura conditie: ca banca la care se afla sa faca parte din sistemul bancar romanesc (sa fie persoana juridica romana). Or, din cate stiu, sucursalele bancilor straine in Romania fac parte din sistemele bancare ale altor tari, conformandu-se mai ales regulilor stabilite de bancile centrale din acele tari (in cazul in speta Banca Centrala a Ciprului) si deci nu raporteaza astfel de indicatori de solvabilitate catre BNR la fel ca celelalte institutii de credit cu personalitate juridica romana.

Pana una alta, atat timp cat si BNR si bancile spun deponentilor ca toate depozitele de pana in 100 000 euro sau echivalent sunt garantate in moneda tarii unde sunt constituite, exista o singura concluzie logica pentru oricine: ca depozitele de peste 100 000 euro NU sunt si nu pot fi garantate potrivit legilor in vigoare, iar acest lucru il stie absolut orice deponent.

A afirma ca deponentii s-ar putea sa nu fi fost in totala cunostinta de cauza e egal cu a-i acuza de superficialitate in plasarea propriilor economii, iar un asemenea exercitiu e cu atat mai periculos.

Si mai e un lucru important de retinut, ca tot vorbim de Banca Nationala a Romaniei, insa doar in ceea ce priveste contextul supravegherii si cat de departe poate merge BNR in privinta sucursalelor bancilor straine din Romania. Si anume, chiar daca BNR nu poate sa garanteze depozitele in aceste sucursale, poate totusi sa spere ca isi poate indeplini rolul sau de supraveghere bunaoara in situatia cand o alta institutie de credit cu personalitate juridica romana, adica parte a sistemului bancar romanesc, ar prelua o sucursala din Romania a unei banci straine, cum ar fi cazul Bank of Cyprus. In acel moment, BNR va trebui sa determine care ar fi impactul preluarii asupra indicatorilor bancii cumparatoare, pentru a preveni inrautatirea indicatorilor bancii cumparatoare si eventuale dezechilibre in sistemul bancar romanesc. Pe cale de consecinta, e normal ca nu-i va fi indiferent BNR cine cumpara Bank of Cyprus, in acelasi timp insa aflandu-se in imposibilitate de a interveni, in orice fel, in procesul derularii tranzactiei comerciale, fiindca legea nu-i permite acest lucru!

Relativ la afirmatia cum ca procesul de educare a deponentilor ar trebui sa-l faca BNR, sau ca bancile ar trebui sa publice mai des anumiti indicatori care sa le ateste solvabilitatea, am urmatoarele lucruri a spune…

Nu pot sa ma prefac ca nu observ afirmatia de tip ‘standard dublu’. Pai daca saracul client nu ar avea, potrivit spuselor colegului, un minim necesar de atentie si responsabilitate pentru a citi contractul la depunere, fara a mai vorbi de o minima educatie financiara, cum se asteapta dansul sa poata deslusi indicatorii de performanta daca ar fi publicati la ghiseul bancilor?

Trecand insa peste aceasta nuanta, in tarile clubului UE la care am aderat, bancile centrale nu impun asa ceva. Nu mai putin adevarat insa e faptul ca in alte tari bancile comerciale insele, sau asociatiile bancare, publica asemenea indicatori de solvabilitate pentru atragerea clientilor si/sau dovada de transparenta. La randul sau, BNR, a facut si face in continuare apeluri catre asociatiile profesionale care pot avea un asemenea rol, bunaoara la Asociatia Romana a Bancilor – ARB, sa propuna bancilor comerciale membre asemenea practici si sa ne comunice si noua rezulatele initiativei dansilor.

Pentru buna intelegere, BNR, prin lege, nu poate exercita atributii de protectie individuala a clientilor bancilor, ci poate doar supraveghea bancile din sistemul bancar romanesc. In primul rand, publicarea de catre BNR a unor asemenea indicatori pentru fiecare banca contravine legilor. in rest, atributiile privind protectia clientilor revin, pe cale de consecinta, organismelor care se ocupa cu protectia consumatorilor sau, in cazul lezarii drepturilor consumatorilor urmare a unor posibile fraude, revin justitiei.

Nota: Bogdan Preda este consilier de comunicare in BNR