Mihnea Maruta propune o conferinta nationala a presei, "pentru a salva ce se mai poate salva". Raspunsul lui Liviu Alexa, un "ziarist local despre starea presei nationale": Nu cred in solutii comune

Ideea organizarii unei conferinte nationale a presei romanesti la care sa participe toti cei care decid in mass-media pentru a salva ce se mai poate salva este o idee inimoasa a lui Mihnea Maruta, dar nu cred ar putea desteleni prejudecatile pe care cei din afara presei le au despre noi, jurnalistii (opinia publica, agentii economici, agentiile de publicitate), scrie ziaristul Liviu Alexa, intr-un editorial publicat de ZiardeCluj.ro.

Mihnea Maruta propusese, in 25 martie, pe blogul lui, organizarea unei conferinte nationale a presei romanesti la care „sa se aseze la aceeasi masa toti cei care decid in mass-media, pentru a salva ce se mai poate salva. S-a ajuns intr-un punct in care atat finantatorii, cat si producatorii informatiei de presa sunt disperati, iar aceasta disperare se repercuteaza asupra intregii tari”.

„O sa incep abrupt si o sa spun ca nu cred in solutii comune”, spune Liviu Alexa, afirmand ca nu isi doreste o polemica „din impolitete, ci plecand de la mintea unui om care, cel putin pentru presa locala, a marcat cateva reusite, dar care are si alte perspective ce lui Mihnea i-au lipsit: cea de patron si cea de om de vanzari de publicitate in presa. Pe langa cea de angajat”.

Iata mai jos cateva din argumentele lui Liviu Alexa, publicate sub titlul „Textul unui ziarist local despre starea presei nationale”:

„Crede Mihnea Maruta ca, intr-o conferinta nationala a presei romanesti, daca ar avea chef sa participe, Dan Voiculescu ar putea intelege vreodata ca e gresit sa alterezi mesajul unui presedinte? Ca e gresit sa distrugi reputatia unui judecator? Putem noi spera ca, dintr-o data, Sebastian Ghita sa renunte la securistii din spatele si din fata sa, pentru a da frau liber jurnalistilor sai sa trateze obiectiv, si nu tabloid, un subiect? Credem noi ca o sa il convingem vreodata pe Adrian Sarbu ca puterea Pro TV trebuie folosita si pentru informarea profunda a populatiei, cu subiecte reale, nu numai cu stiri despre sicrie si copii, despre ursi panda crescuti in gradini zoologice sau despre Gigi Becali?

(…)

Nu poti stabili nicio platforma generala cu un patron de presa care are interese in industria de cai ferate, nici cu unul care isi muta procesele de la Inalta Curte la Tribunal. Poti sa stai in slujba lor sau poti sa pleci, asa cum ai facut-o tu, mereu, Mihneo, fara sa te lasi manjit.

De ce sa compatimim ziarele tiparite care mor? Ele nu mor din cauza strategiei stupide de a pune continutul pe propriile site-uri gratuit, ele mor pentru ca nu au fost construite decat in rare cazuri pentru cititori. Ele mor pentru greselile din anii trecuti, si nu au fost putine. Atata vreme cat patronii ziarelor mari, strategii lor si redactorii lor sefi, au fost de acord sa creasca tirajele cu colectii de carti, fara sa consolideze exercitiul asta de marketing partial cu o serioasa abordare editoriala, cu campanii de presa in folosul publicului si cu campanii de abonamente in teritoriu, iara nu la sediul redactiei, din punctul meu de vedere nu au decat sa moara. Atata vreme cat ei, strategii, au visat la grupuri de produse de print deschizand la gramada glossy-uri, economice, home deco, fara sa se concentreze pe un singur produs si fara sa vizeze adaptarea sa la noua lume a Internetului, nu au decat sa moara.

Trustul Adevarul e in insolventa pentru ca banii aia au fost prost cheltuiti. Pentru ca au avut o abordare grandomana, pentru ca au angajat manageri care stiu sa vorbeasca despre presa, nu oameni care stiu sa faca presa. Pentru ca aveau oameni de vanzari ce nu isi citeau propriul ziar, dar trimiteau oferte de publicitate din fotoliile caldute de la sediu, in loc sa isi miste fundul la client. Pentru ca fpretindeau ca fac presa din Bucuresti pentru Romania cerandu-le reporterilor din intreaga Romanie sa faca subiecte pentru Bucuresti, de la Cluj, nu pentru Cluj, de la Calarasi, nu pentru Calarasi, de la Iasi, nu pentru Iasi”.

Textul integral poate fi citit aici.

Argumentele lui Mihnea Maruta:

Solutia nu poate sa fie decat comuna, iar concurenta sa reinceapa ulterior, dupa un moment T zero, constand in stabilirea obiectivelor generale si a metodelor de salvare. Pentru ca jurnalismul sa mai traiasca, e nevoie de reglementarea si de curatirea pietei. E nevoie de reguli, de pedepse si de arbitraj, pentru a separa onestitatea de inselaciune continua. Numai asa se poate reveni la speranta profitului.

1) Ziarele nu au cum sa reziste in conditiile in care acelasi continut, ba chiar imbogatit, este oferit gratuit pe propriile site-uri, cu o seara inainte de aparitia pe taraba. ‘Jurnalul National’ are un termen de 3 luni pentru a se salva de la disparitia editiei tiparite, timp in care nimeni nu poate sa inventeze o minune. Patronul de la ‘Romania libera’ nu poate plati salariile, cu toate ca este intre cei mai bogati oameni de afaceri. In plus, metoda abonamentelor oferite celor care se asigura la firma sa nu are cum sa tina la nesfarsit pe post de adevar in statisticile de audienta. Trustul ‘Adevarul’ e in insolventa, cu datorii imposibil de achitat, de aproape 100 de milioane de euro, iar ‘Evenimentul zilei’ se chinuieste sa impace capra succesului de odinioara cu varza rusinosului tabloid de azi.

2) Cea mai aberanta situatie este pe online, unde nu castiga sume importante decat site-urile aflate in Top 10, adica acelea care aduna cel putin 150.000 de vizitatori unici pe zi. In cifre lunare, cel putin 2 milioane de oameni acceseaza fiecare dintre aceste site-uri, dar nici asa incasarile din publicitate nu permit existenta unei redactii independente. Condamnati, fara speranta, sunt producatorii de continut medii si mici, care nu obtin venituri nici macar pentru acoperirea salariilor, chiar daca strang zeci de mii de vizitatori zilnic. In aceasta zona, e mult mai grav decat ‘totul sau nimic’. E ceva pentru ‘totul’ si nimic pentru ‘ceva’.

3) Televiziunile de stiri sunt cel mai mare rau care se petrece de o vreme pentru normalitatea convietuirii in Romania. Nu e nevoie sa dezvolt sau sa explic aceasta afirmatie. O simtim cu totii, visceral, si ne iluzionam ca, daca o deconstruim rational, se va rezolva candva. Nu se va rezolva. Ar fi suficient, de pilda, un ordin dat de seful Politiei (‘nu mai anuntati reporterii!’) pentru ca televiziunile de stiri sa intre in vrie, in lipsa de idei. Ar fi suficient ca multinationalele sa nu-si mai faca reclama, sa zicem o saptamana, pentru a desfiinta emisiunile de asa-zise dezbateri care mutileaza bunul simt. Astazi, televiziunile de stiri din Romania sunt atentate la adresa omeniei. Toate.

4) Chiar si marile posturi comerciale ar avea de castigat dintr-o intalnire nationala a presei. Ar putea, astfel, sa adopte o strategie comuna in relatia cu agentiile de publicitate, care, pe de o parte, incaseaza asa-numitul rebate (un soi de ‘taxa’ care li se intoarce din bugetele alocate prestatorului de servicii din media), dar care, pe de alta parte, au renuntat la functia etica regulatoare in relatia dintre companiile cliente si destinatarul final al banilor, care este ziarul, televiziunea, radioul ori site-ul.

Textul integral poate fi citit aici.