Biserica sarbatoreste sambata, 9 martie, cei 40 de Mucenici si Mosii de iarna

Credinciosii ortodocsi ii cinstesc sambata, 9 martie, pe Mosii de iarna, dar si pe Sfintiii 40 de Mucenici, soldati romani care, pentru credinta lor, au fost omorati in vremea imparatului Licinius, din porunca guvernatorului Agricola, scrie Mediafax.

Sfintii 40 de Mucenici au patimit in orasul Sevastia din Armenia, in vremea lui Licinius (307-323), imparatul roman de Rasarit. Cu prilejul praznicului Sfintilor 40 de Mucenici, se oficiaza Sfanta Liturghie a Sfantului Grigorie Dialogul sau a Darurilor mai inainte sfintite, spune purtatorul de cuvant al Patriarhiei Romane, parintele Constantin Stoica.

Cei 40 de mucenici, originari din Capadocia (Asia Mica), erau ostasi in Legiunea a XII-a Fulminata, stationata la Melitene (Armenia) si condusa de guvernatorul Agricola. Imparatul Licinius, dupa ce in anul 313 a semnat impreuna cu Sfantul Constantin cel Mare, cumnatul sau, Edictul de la Mediolanum (Milano de astazi), prin care se acorda libertate religioasa crestinilor, a pornit o prigoana impotriva crestinilor din partea de rasarit a Imperiului Roman, in urma unui conflict de interese cu augustul Occidentului.

In armata romana exista obiceiul ca principalul cult sa fie adresat imparatului. Cei 40 de ostasi romani din Legiunea a XII-a Fulminata au refuzat sa se jertfeasca imparatului si zeilor, motiv pentru care au fost intemnitati, iar opt zile mai tarziu, au fost judecati. Sfintii mucenici au marturisit pe mantuitorul Hristos cu toata credinta si taria sufleteasca si, de aceea au fost omorati, a adaugat parintele Stoica.

Numele celor 40 de Sfinti Mucenici sunt Chirion, Candid, Domnos, Isihie, Ieraclie, Smaragd, Valent, Vivian, Evnichie, Claudie, Prisc, Teodul, Eutihie, Ioan, Xantie, Ilian, Sisinie, Aghie, Aetie, Flavie, Acachie, Ecdit, Lisimah, Alexandru, Ilie, Leontie, Gorgonie, Teofil, Dometian, Gaie, Atanasie, Chiril, Sacherdon, Nicolae, Valerie, Filoctimon, Severian, Hudion, Meliton si Aglaie.

Soldatii au fost osanditi, in vreme de iarna, sa stea toata noaptea in mijlocul unui lac din apropierea Sevastiei. Pe cand se aflau in mijlocul apei, unul dintre ei, iesind din lac, a fost bagat in apa calda si a murit. Vazand in noapte pe sfinti inconjurati de lumina si cununi, pogorandu-se din cer asupra fiecaruia dintre ei, unul dintre ostasii care erau de paza acolo a intrat laolalta cu sfintii in lac si l-a inlocuit pe cel plecat.

A doua zi, trupurile soldatilor au fost arse, o parte din cenusa fiind aruncata in apa, iar alta, cumparata de crestini de la cei ce i-au ucis. Osemintele lor, cate au mai ramas in cenusa, au fost gasite in prima jumatate a secolului al V-lea de binecredincioasa Pulcheria, sora imparatului Teodosie al II-lea (408-450), intr-o capela in pamant, in afara zidurilor Constantinopolului, unde fusese odinioara casa si gradina unei diaconite cu numele de Eusebia si deasupra carora se construise o biserica mai mare, in cinstea martirului Thyrus.

O parte din aceste moaste se afla in capela familiei Sfantului Vasile cel Mare, din provincia Pont (Asia Mica). In aceasta capela au fost inmormantati Sfintii Vasile cel Mare, Macrina cea Tanara, sora arhiepiscopului Cezareii Capadociei, si Emilia.

Potrivit traditiei, in ziua de 9 martie, gospodinele prepara mucenicii. Acestia pot fi pregatiti ca o prajitura cu miez de nuca si miere sau un aluat in forma cifrei opt, fiert in apa cu mirodenii si nuca.

Mucenicii se impart la rude, vecini, oameni sarmani, pentru pomenirea celor morti, dar si pentru belsugul viitoarelor recolte.

Se mai spune ca, in acesata zi, poarta cerului se deschide si mosii se intorc intre cei din care s-au ridicat. Situarea acestei sarbatori in preajma echinoctiului nu este intamplatoare, pentru ca, in viziunea populara, trecerea intre cele doua lumi se poate face numai urmand drumul Soarelui.

Sarbatoarea mucenicilor trebuie pusa in legatura cu pregatirea pamantului pentru noul an agricol si a uneltelor necesare.

Tot in 9 martie se incheie perioada cunoscuta ca „zilele babelor” si incepe saptamana mosilor.

Praznicul Mosilor de iarna este intotdeauna in sambata ce precede saptamana alba sau a branzei, o etapa pregatitoare pentru inceperea Postului Mare, cand credinciosii au dezlegare sa consume lapte, branza, peste, oua, bucate de culoare alba sau care contin ingrediente de aceeasi culoare.

Odata cu Mosii de iarna, incepe etapa celor sapte sambete dedicate celor raposati intru Domnul, etapa care se incheie cu Sambata lui Lazar, praznuita inainte de Saptamana Mare, Saptamana Patimilor lui Iisus.

La sarbatoarea Mosilor de Iarna se face pomenirea mosilor si stramosilor cei mai indepartati din neam, de la care se stiu multe lucruri privind traditiile si obiceiurile religioase, transmise de ei din generatie in generatie. Incepand cu sambata Mosilor de Iarna si pe parcursul celor care urmeaza, pana la Sambata lui Lazar, chipurile celor dragi comemorati in acest interval revin in viata credinciosilor cu cele mai frumoase amintiri.

„La aceste comemorari, ne intoarcem in timp si retraim momentele placute alaturi de rudele si de prietenii nostri mutati la viata de Dincolo”, spune parintele Constantin Stoica.

Ca la orice praznic de pomenire, cele mai importante de Mosi sunt coliva, un colac, o sticla de vin, pomelnicul si lumanarile. Dupa posibilitati, fiecare credincios poate sa mai duca la biserica, spre pomenire, si alte bucate preferate de cei pe care ii comemoreaza.