Curtea de Justitie a UE: Pasagerii unui zbor cu legatura directa, despagubiti daca ajung la destinatia finala mai tarziu

Curtea de Justitie a UE de la Luxemburg a stabilit ca pasagerii unui zbor cu legatura directa trebuie sa fie despagubiti in cazul in care zborul lor ajunge la destinatia finala cu o intarziere egala sau mai mare de trei ore, compensatie ce nu este conditionata de existenta unei intarzieri la plecare, informeaza Mediafax.

Faptul ca intarzierea zborului initial nu a depasit pragurile impuse de dreptul Uniunii nu are incidenta asupra dreptului la compensatie, precizeaza Curtea de Justitie a Uniunii Europene (CJUE).

Regulamentul in materie de compensare si de asistenta a pasagerilor le acorda, in principiu, acestora asistenta in timpul intarzierii zborului lor. Pe de alta parte, in Hotararea Sturgeon Curtea de Justitie a apreciat ca pasagerii al caror zbor a fost intarziat pot de asemenea sa fie despagubiti, chiar daca acest drept nu este acordat expres de regulament decat in cazul in care zborurile sunt anulate, iar pasagerii ajung la destinatia finala dupa trei ore sau mai mult fata de sosirea prevazuta. O astfel de compensatie forfetara, intr-un cuantum cuprins intre 250 de euro si 600 de euro in functie de distanta de zbor, este determinata de ultima destinatie unde pasagerul urmeaza sa soseasca dupa ora prevazuta.

Decizia de marti a CJUE survine unei actiuni a doamna Folkerts, care a avut o rezervare pentru un zbor din Bremen (Germania) la Asuncion (Paraguay), via Paris (Franta) si Sao Paulo (Brazilia).

Zborul din Bremen cu destinatia Paris, efectuat de compania Air France, a avut o intarziere la plecare, iar avionul a decolat cu o intarziere de aproximativ doua ore si jumatate fata de ora de plecare prevazuta. In consecinta, doamna Folkerts a pierdut zborul de legatura la Paris spre Sao Paulo, asigurat tot de Air France, care a transferat astfel aceasta rezervare la un zbor ulterior pentru aceeasi destinatie. Ca urmare a sosirii sale cu intarziere la Sao Paulo, doamna Folkerts a pierdut zborul de legatura spre Asuncion prevazut initial si a ajuns la aceasta destinatie cu o intarziere de 11 ore fata de ora de sosire prevazuta.

Intrucat Air France a fost obligata sa plateasca doamnei Folkerts daune interese, inclusiv, printre altele, o suma de 600 de euro in temeiul regulamentului, aceasta companie a formulat o cale de atac in fata Bundesgerichtshof (Curtea Federala de Justitie germana). Aceasta instanta solicita Curtii de Justitie a UE sa stabileasca daca pasagerul aerian poate fi despagubit in cazul in care zborul sau a avut, la plecare, o intarziere mai mica de trei ore, dar a ajuns la destinatia finala cu o intarziere egala sau mai mare de trei ore fata de ora de sosire prevazuta initial.

In hotararea pronuntata marti, Curtea aminteste mai intai faptul ca regulamentul are ca obiect acordarea unor drepturi minime pasagerilor aerieni atunci cand acestia din urma sunt confruntati cu trei tipuri de situatii distincte: in cazul in care li se refuza imbarcarea impotriva vointei lor, in cazul in care zborul este anulat si, in sfarsit, in cazul in care zborul este intarziat.

In continuare, Curtea face trimitere la jurisprudenta sa potrivit careia pasagerii zborurilor intarziate care sunt afectati de o intarziere prelungita – si anume cu o durata egala sau mai mare de trei ore – dispun de un drept la compensatie, la fel ca pasagerii al caror zbor initial a fost anulat si carora operatorul de transport aerian nu este in masura sa le propuna o redirectionare in conditiile prevazute de regulament, dat fiind ca sunt afectati de o pierdere de timp ireversibila si, prin priveste zborurile intarziate, aceasta neplacere se materializeaza la sosirea la destinatia finala, intarzierea trebuie sa se aprecieze in raport cu ora de sosire prevazuta la aceasta destinatie, si anume destinatia ultimului zbor.

Prin urmare, in cazul unui zbor cu legatura directa, compensatia forfetara trebuie sa fie apreciata in functie de intarzierea constatata in raport cu ora de sosire prevazuta la destinatia finala, inteleasa ca destinatie a ultimului zbor efectuat de pasagerul in cauza.

O solutie contrara ar constitui o diferenta de tratament nejustificata, in masura in care ar presupune ca pasagerii zborurilor care au o intarziere la sosirea la destinatia finala de trei ore sau mai mult fata de ora de sosire prevazuta sa fie tratati diferit dupa cum intarzierea zborului lor in raport cu ora de plecare prevazuta a depasit sau nu a depasit limitele prevazute de regulament, in conditiile in care neplacerea care le-a fost cauzata printr-o pierdere de timp ireversibila este identica.

Curtea precizeaza in aceasta privinta ca compensatia forfetara la care are dreptul pasagerul in temeiul regulamentului, in cazul in care zborul sau ajunge la destinatia finala cu o intarziere egala sau mai mare de trei ore fata de ora de sosire prevazuta, nu este conditionata de respectarea conditiilor care dau nastere dreptului la masuri de asistenta si de deservire, acestea impunandu-se in cazul intarzierii zborului la plecare.

In ceea ce priveste consecintele financiare pentru operatorii de transport aerian, Curtea arata ca astfel de consecinte pot fi atenuate, mai intai, in cazul in care operatorul de transport aerian poate face dovada ca intarzierea prelungita este cauzata de imprejurari exceptionale care nu au putut fi evitate in pofida adoptarii tuturor masurilor posibile, cu alte cuvinte, imprejurari care scapa de sub controlul efectiv al operatorului de transport aerian (Hotararea Wallentin-Hermann). In continuare, obligatiile achitate in temeiul regulamentului nu aduc atingere dreptului operatorilor de transport de a pretinde compensatii de la orice persoana care a cauzat intarzierea, inclusiv de la parti terte (Hotararea Nelson si altii). In sfarsit, cuantumul compensatiei, stabilit la 250 de euro, la 400 de euro si la 600 de euro in functie de distanta zborurilor respective, mai poate fi redus cu 50 %, conform regulamentului, atunci cand intarzierea este, in cazul unui zbor de peste 3.500 de kilometri, mai mica de patru ore. Curtea aminteste de asemenea ca obiectivul de protectie a consumatorilor si, asadar, a pasagerilor aerieni, poate justifica consecinte economice negative, chiar considerabile, pentru anumiti operatori economici.

In consecinta, Curtea raspunde ca pasagerul unui zbor cu legatura directa trebuie despagubit in cazul in care a avut, la plecare, o intarziere inferioara pragurilor stabilite de regulament, dar a ajuns la destinatia finala cu o intarziere egala sau mai mare de trei ore fata de ora de sosire prevazuta. Astfel, aceasta compensatie nu este conditionata de existenta unei intarzieri la plecare.