Dragobete, fratele geaman al lui Valentin

An de an, sfarsitul lunii februarie aduce in prim plan o disputa veche, dar amicala: Sf. Valentin sau Dragobete? Sa asimilam intru totul conceptul occidental in care dragostea este sarbatorita cu inimioare roz si bomboane de ciocolata sau sa pastram traditia, asa cum este ea transmisa peste timp de lumea satului si amplificata timid de un etnolog idealist sau muzee pastratoare ale istoriei si traditiilor unui neam?

Astazi, ne-am propus sa readucem in atentie sarbatoarea prilejuita de fiul Dochiei, Dragobetele, un Cupidon si in acelasi timp un mesager al inceputului de primavara in spatiul danubiano-pontic. Semnificatia sarbatorii din 24 februarie ne-a fost dezvaluita de conf. dr. Paula Popoiu, director general al Muzeului National al Satului „Dimitrie Gusti”.

Dragobetele deschide seria sarbatorilor de primavara din traditia populara romaneasca, sarbatori care se vor incheia in apropierea sarbatorii pascale.

Expertii Muzeului National al Satului „Dimitrie Gusti” vor fi, in urmatoarele saptamani ghizi invizibili prin istoria culturii si traditiilor romanesti, pierdute adesea din vedere, in ciuda complexitatii lor, doar pentru ca sunt speficic romanesti.

Il concureaza Valentin pe Dragobete?

Sarbatorit la 24 februarie, zi care in vechime semnifica nu numai Ziua indragostitilor, dar era denumita si Cap de primavara, „Dragobetele este un barbat chipes si navalnic, un zburator cu plete negre care bantuie visele celor indragostiti la inceput de primavara. Entitate mitologica asemanatoare lui Cupidon, Dragobete era si protector al animalelor, dar si al iubirii celor care se intalnesc si se logodesc, asa cum si pasarile se logodesc in aceasta zi. De Dragobete, in satele romanesti se practicau multe credinte legate de dragoste si fertilitate, dar si de vindecare si renastere prin puterea naturii si a plantelor. Se spunea, de exemplu, ca cine participa la aceasta sarbatoare avea sa fie ferit de bolile anului, si mai ales de febra, si ca Dragobetele ii ajuta pe gospodari sa aiba un an imbelsugat”, explica directorul general al Muzeului Satului Dimitrie Gusti, conf. dr. Paula Popoiu.

„Valentin este un sfant crestin care a trait in secolul al treilea si a fost martirizat in timpul persecutiilor din vremea imparatului roman Claudius al-II-lea, tocmai pentru ca a aparat familia crestina si a incurajat casatoria religioasa crestina”, adauga conf. dr. Paula Popoiu.

Incursiune in istorie

De Dragobete nu se lucra si nu se sacrificau animale, se sarbatorea, spune directorul Muzeului National al Satului „Dimitrie Gusti”. „Inca de dimineata tinerii, imbracati in haine de sarbatoare, se intalneau in centrul satului sau in fata bisericii si, daca timpul era favorabil, porneau cantand in grupuri catre padure sau prin lunci in cautarea ghioceilor si a altor plante miraculoase. Fetele strangeau viorele si tamaioasa, pe care le pastrau la icoane, fiind folosite apoi in diverse farmece de dragoste”.

Obiceiurile de Dragobete aveau particularitati in functie de regiune. Astfel, in sudul tarii, fetele se intorceau in sat alergand, obicei numit zburatorit, urmarite de cate un baiat caruia vreuna dintre ele ii cazuse draga. Daca baiatul era iute de picior si o ajungea, iar fata il placea, il saruta in vazul tuturor, ca o acceptare tacita a logodnei. Fetele mari strangeau de cu seara ultimile ramasite de zapada, numita zapada zanelor, iar apa topita din omat era folosita pe parcursul anului pentru infrumusetare si pentru diferite descantece de dragoste, mai adauga specialistul Muzeului Satului.

Dragobete era si patron al bunei dispozitii dar si un fel de „nas cosmic” al pasarilor de padure, din moment ce se credea ca acestea incepeau sa se imperecheze si sa-si cladeasca cuibul in ziua de Dragobete.

Intra pe paginaMuzeul Satuluisi paginaAlpha Bank Romania pentru mai multe detalii.