Protestul expertilor – economisti din spatiul german cheama la rezistenta fata de dictatul de salvare de la Bruxelles

„Stabilitatea financiara a Germaniei e amenintata”. Cuvintele aproape apocaliptice ii apartin lui Hans-Werner Sinn, presedintele Institutului de Informare si Cercetare Economica (Ifo), un thinktank de pe langa Universitatea din München. Impreuna cu alti 171 de experti in finante si economisti de prestigiu, Sinn a lansat saptamana trecuta un apel adresat cetatenilor si politicului german. E un protest public, in care se vorbeste despre efectul Placebo al Euro-pactului fiscal, ca si despre „ingenuncherea“ cancelarului german la recentul summit european de la Bruxelles.

Din strainatate s-au facut asupra Angelei Merkel presiuni la care nici un cancelar german postbelic n-a fost pana acuma supus, crede Sinn. Merkel n-a mai putut opune rezistenta si s-a inclinat. „S-a pus in miscare un malaxor. Pentru a se ajunge la banii nostri, i-au fost reprosate Germaniei aspiratii imperialiste si ni s-a prezis ura popoarelor“ , a spus el intr-un interviu pentru Handelsblatt.

Sinn crede ca nici Europactul fiscal nu va fi pavaza impotriva pierderii averilor. „Pactul e luat in serios doar in Germania. Pactul este un Placebo – ca, la vremea lui, pactul de crestere si stabilitate [n.r. al UE]. Tarilor a caror piata de capital nu prezinta incredere nu e nevoie sa li se puna limite de indatorare politice. Daca se vrea limitarea creditelor acestora, ajunge sa li se dea mai putin credit public“ a spus economistul german.

Europactul fiscal a fost adoptat in Parlamentul Germaniei si se afla acum in revizie la Curtea Constitutionala de la Karlsruhe. Presedintele Germaniei, Joachim Gauck, asteapta decizia de la Karlsruhe, inainte de a semna promulgarea legii.

Referitor la deciziile luate la summit-ul european de la Bruxelles de la finele lunii trecute, presedintele Ifo, Hans-Werner Sinn, spune: „Wall Street, City-ul londonez si bancile pariziene au fost salvate. Noi giram acum plata datoriilor din tarile sud-europene. Statul german e tras tot mai adanc in criza sud-europeana, iar investitorii din toata lumea, care s-au fentat in speculatiile lor financiare, pot sa se salveze linistiti, in ultima secunda, din vartej“.

Deciziile adoptate la Bruxelles se refera, pe scurt, la: 1) posibilitatea recapitalizarii directe a bancilor prin fondul european de salvare (ESM) – conditie fiind infiintarea unui mecanism de control, cu sprijinul Bancii Centrale Europene. 2) aprobarea cat mai rapida a programului de salvare a bancilor spaniole 3) accesul mai facil la fondurile europene de salvare, al tarilor care respecta planurile de reforme si economii stabilite de Bruxelles 4) dezvoltarea UE pe trei paliere -prin constructia unei uniuni bancare, a unei uniuni fiscale si a unei uniuni politice.

In scrisoarea deschisa a economistilor adresata cetatenilor si politicului german se scrie:

„Dragi concetateni

Deciziile la care a fost fortat cancelarul la summit-ul tarilor UE au fost false. Noi, economisti si economiste din tarile vorbitoare de limba germana, privim cu ingrijorare pasul inspre Uniunea Bancara, care inseamna o responsabilitate colectiva pentru datoriile bancilor din Euro-sistem. Datoriile bancilor sunt de trei ori mai mari decat cele ale statelor si ele se ridica, in cele cinci tari aflate in criza, la nivelul mai multor mii de miliarde de euro.

Platitorii de impozit, pensionarii si cei care au economii, din tarile inca solide ale Europei, nu pot fi pusi sa gireze aceste datorii, mai ales ca se intrevad pierderi uriase din finantarea bulelor economice inflationiste din tarile sudice. Bancile trebuie sa poata esua. Cand datornicii nu mai pot restitui banii, exista doar cineva care trebuie si poate sa traga ponosul: creditorul insusi, pentru ca acesta a facut investitia cunoscand riscurile si doar el are banii necesari.

Poate ca politicienii spera sa poata limita sumele cu care gireaza si sa impiedice delapidarea lor, printr-un organism comun de control al bancilor. Aceasta insa nu le va prea reusi, cata vreme tarile datornice dispun de majoritatea structurala din zona Euro. Daca tarile solide aproba in principiu socializarea responsabilitatii pentru datoriile bancilor, ele vor fi supuse permanent presiunilor de a spori sumele garantate, sau de a relaxa conditiile de garantare.

Cearta si suspiciunile intre vecini se intrevad deja. Nici Euro, nici gandul european in sine nu va fi salvat prin largirea garantarii bancilor; in schimb, vor fi ajutate Wall Street si City of London -ca si unii investitori din Germania, sau o serie de banci muribunde, autohtone sau straine, care acum isi pot continua afacerile in paguba cetatenilor altor tari, cu care n-au, de fapt, nici in clin, nici in maneca.

Socializarea datoriilor nu rezolva pe termen lung problemele actuale; ea conduce la faptul ca, sub mantia solidaritatii, unele grupuri de creditori sunt avantajate, in detrimentul deciziilor investitionale centrale de facut in interesul populatiei“.

Scrisoarea se incheie cu apelul ca aceste temeri sa fie transmise alesilor la nivel local si reprezentatilor politici. Acestia trebuie sa ia cunostinta de „pericolele care ne pandesc economia“. Urmeaza 172 de semnaturi. „Protestului expertilor“, indreptat impotriva politicii lui Merkel, i s-a opus ulterior un anti-protest.

Tot mai multe voci se fac auzite in Germania impotriva salvarii monedei Euro prin uriase pachete de salvare care gireaza doar esecurile unor banci. Germania, care s-a salvat exemplar – cel putin la nivel financiar si economic- din criza, se simte acum amenintata sa fie trasa in abisul altora.

Pe langa protestul numit si alte aparitii in mass-media, au fost publicate si carti ale unor specialisti din diverse domenii, care analizeaza greselile constructiei uniunii monetare europene si prezinta solutii individuale sau colective, de iesire din criza Euro. Una dintre ele este „Dati-ne marca noastra germana inapoi“, de Bandulet, Hankel, Ramb, Schachschneider si Ulfkotte („Gebt uns unsere D-Mark zurück“, ed. Kopp, mai 2012). La aceasta carte ma voi referi mai pe larg, intr-un articol viitor.