Ultimul tren

– Te numesti?… Hai, curaj!

– Alex, salut! Chipul i s-a luminat, dupa un prim moment in care paruse contrariat. Venea spre mine, intins, cu un pas elastic de barbat ce face cu regularitate sport si cu mana intinsa.

– Ce-ti mai face nevasta, copii?… Sunt bine, OK ? Am spus asta cu un zambet absolut fermecator, cel mai fermecator dintre zambetele mele. I-am intins mana si m-am abtinut cu greu sa nu rad de mina lui incurcata. L-am vazut cum incerca sa gaseasca un sprijin la cei din jurul nostru. Cauta o privire, un gest, orice l-ar fi putut ajuta sa inteleaga. Era evident descumpanit, simtea ca ceva nu e in regula.