​Cum si-a pacalit Drogerie Schlecker de 1 aprilie peste 11.000 de angajati

In 20 ianuarie, concernul Schlecker inainta cerere de insolventa. Noi investitori nu gasise, patronatul familial anunta ca nu mai are bani. Doua luni mai tarziu, administratorul de insolventa trimite angajatilor o scrisoare in care ii anunta iminenta concedierii. Daca… Daca nu vor opta pentru preluarea intr-o societate care, la momentul scrisorii, nici nu se stia daca se va infiinta, caci depindea de un credit de 70 de milioane garantat de stat. Statul n-a garantat, societatea nu s-a infiintat. Si chiar daca se infiinta, nu era decat o pacaleala de cateva luni.

Saptamana trecuta au fost pentru ultima oara deschise 2.200 de magazine ale firmei Schlecker. Pe 9.500 de angajate (caci sunt majoritatea femei) le asteapta concedierea imediata. In cursul lunii aprilie isi mai pierd locul de munca 1.700 de angajati, care lucrau in depozitele de marfa. Parcursul acestor someri este prin Agentia de Ocupare a Fortei de munca, ce le da timp de 12 sau 18 luni (in functie de varsta) ajutor de somaj iar apoi, daca nu isi gasesc de lucru, ii retrogradeaza la Hartz IV, ajutorul social. Concediatii au insa dreptul sa actioneze firma in instanta, pentru punerea lor pe liber neconforma cu prevederile din contractul de munca si sa ceara despagubiri.

Pentru a evita valul de procese, administratorul de insolventa si conducerea firmei s-au gandit sa eludeze pretentiile in instanta ale angajatilor, trantindu-le sub nas o concediere cuplata cu o noua angajare la noua societate „de transfer”. Aceasta urma sa se ocupe cu plasarea si scolirea angajatilor disponibilizati de Schlecker, cum sa scrie „aplicatii de job”. Timp de sase luni, maximum un an.

Intre 60 si 80% din vechiul salariu urma sa plateasca societatea, promisiunile n-au fost clare. 60% plateste si Agentia de Ocupare a Fortei de munca in primul an, ca ajutor de somaj. 99 de intalniri de informare a aranjat, rapid, administratorul de insolventa, in consens cu conducerea Schlecker, pe tot teritoriul Germaniei. Timp de gandire nu s-a acordat angajatilor convocati. Semnezi sau nu, oferta era valabila pana in 29 martie.

La data cu pricina, societatea nici nu era infiintata. Banii pentru societate urmau sa fie creditati printr-un institut financiar de stat, KfW, si cu garantii de stat. La nivel federal, guvernul a refuzat sa se implice. La nivel regional, landurile nu s-au inteles. Unele au fost dispuse sa dea, altele nu. Vina politica a fost aruncata in carca liberalilor, caci trei dintre ei s-au opus. Probabil ca pe acestia nu i-au interesat statisticile agentiilor de ocupare a fortei de munca.

Asa ca societatea de transfer nu s-a mai infiintat, insa unii angajati au apucat sa semneze pentru ea si acceptarea fara rezerve a concedierii de la Schlecker. Din punct de vedere juridic, situatia lor e acum incurcata. Cum s-ar spune, de 1 aprile si-au mai luat o pacaleala, de la Schlecker. Caci fostul macelar devenit multimiliardar Anton Schlecker si sotia sa au mai trecut prin instante si tavalugul presei, pentru smecherii in schemele de angajare a personalului, pe salarii de mizerie.

Teoretic, nici patronii n-ar cadea pe moale, caci averea familiei intra in masa de insolventa. Insa celelalte firme ale mostenitorilor Schlecker nu intra la valorificare, cum n-ar intra nici vila nevestei lui Anton Schlecker, Christa, cu care acesta ar fi convenit separare de bunuri. In presa germana s-a scris despre 70.000 de euro care i-ar castiga inca familia, lunar, ca si despre suspiciunea de bani parcati pe conturi in strainatate. Pacaleala Schlecker pare sa continue. Administratorul de insolventa, Arndt Geiwitz, a declarat insa ca are in vedere toate tranzactiile financiare si transferurile de avere facute in familie si firma, in ultimii zece ani.