Bunicii sunt partea cea mai vizibila din Dumnezeu

Intr-o dimineata, odata cu bunica, a coborat din pod si bomba ca cineva ne-a luat toti sacii de faina. Am revazut-o pe bunica plangand mocnit, duios, ca o fetita smochinita sub un gheb. Bunicul a lansat in deschidere un „inchinarea mamii lor”, si-a inceput sa-si razuiasca spatele de urs de lemnul usii. Ma asteptam sa fie un ritual de incalzire – luptase in razboi cu rusii si mai avea si-o gaura de glont in suncile din spate. Il priveam fix, ca nu cumva sa-l scap cand rupe usa-n doua si fuge dupa hot. Bunicul s-a frecat de usa ca un motanoi, apoi a obosit, pe urma a uitat si s-a pornit alene catre pat.