Someri germani cosmetizati in statistici

Mass-media germana bubuie stirea scaderii somajului in Germania la un nivel nemaintalnit de 20 de ani. Vai de capul tau Spanie, Portugalie, Grecie si alte tari ale UE care nu tin pasul, nici la someri, cu locomotiva nemteasca. Ceea ce insa n-au aceste tari e o minune legislativa care se numeste popular Hartz IV. In spiritul ei, statisticile ocuparii fortei de munca pot fi frumos cosmetizate. Si astfel, sute de mii de someri nu mai sunt declarati ca asistati sociali. Unii au peste 58 de ani si sunt „exceptati de la lege”. Altii se plimba indelung pe la cursuri de reconversie profesionala, sau din post in post, temporar si prost platit, intermediat de „negutatorii de sclavi”.

Marti, Agentia Federala de Munca din Nurnberg (Bundesagentur fur Arbeit – BA) a comunicat cifra somerilor din Germania, pentru anul 2011: o medie de 2.976 de milioane. Mai putini au fost doar in 1991, acum 20 de ani. „Piata germana a muncii a evoluat pozitiv si la sfarsitul anului 2011”, a spus seful BA Nürnberg, Frank-Jurgen Weise. Si financiar, BA a lucrat pe profit: in locul unui deficit anticipat la 5,4 miliarde de euro, BA a avut un „usor plus”, de 100 de milioane. Astfel, brava agentie nu va trebui, probabil, sa ia bani cu imprumut de la stat.

Lifting pentru varstnici

Bine si frumos, daca ar fi in totalitate adevarat. Una dintre minciunile cu care a fost prinsa BA este cea sesizata de Partidul Verzilor, care a somat punerea unor cifre statistice pe masa. La comunicarea acestora, Verzii au atacat Guvernul, reprosandu-i ca „se masluieste numarul somerilor proveniti din randul persoanelor mai in varsta, chiar inainte de introducerea aplicarii legii pensiei, incepand cu 67 de ani”. La 1 ianuarie, pensionarea la 67 de ani in Germania a devenit realitate.

Aplicarea ei e progresiva, afecteaza o masa larga de populatie. Chiar daca tot al patrulea cetatean din Germania ar opta mai nou, dupa cum s-a relatat in presa, pentru pensionarea anticipata, tot raman multi, care au ramas someri si varsta de pensie inca n-o au. Cum nu au nici sanse, decat minime, pe o piata a muncii tot mai dura, tot mai neprietenoasa cu angajatul, in care salariul mic si flexibilitatea incepatorului sunt atu-uri la angajare, in timp ce experienta acumulata e mai degraba un handicap.

Bernd e lacatus, are 56 de ani, a lucrat o vreme la Agentie. Acum, el face o scoala de recalificare, ca asistent social. In statisticile Agentiei de Munca, el nu figureaza ca somer. Bernd s-a orientat, caci BA urmeaza sa restructureze 17.000 de posturi proprii, in urmatorii patru ani. Nici chiar angajatii Agentiei nu sunt capatuiti pe viata, majoritatea noilor contracte de munca fiind pe termen limitat.

C. e un roman de 57 de ani, cu grad sporit de handicap. De aproape trei ani, face o scoala de reconversie profesionala, bani primeste si prin asigurarea de pensie. La terminarea scolii, sansele lui de reintegrare pe piata muncii sunt minime. Agentia l-a rezolvat insa, provizoriu, si l-a scos din statisticile cu asistati sociali. Sunt cazuri concrete, de oameni in carne si oase, pe care i-am intalnit si cu care am vorbit.

In noiembrie 2011 erau inregistrati la BA cca 514.500 de oameni cu varste intre 55 si 64 de ani. Ceva mai mult de jumatate dintre acestia primea „subventia pentru existenta de baza”, asa-numitul Hartz IV. In anul 2008, Marea Coalitie de stanga-dreapta aflata la guvernare a introdus o regula speciala la Legea asistentei sociale: persoanele care au peste 58 de ani si sunt de peste un an fara ocupatie nu mai figureaza in statistici, ca someri sau asistati sociali.

In situatia asta ar fi fost 105.000 de persoane, in luna noiembrie 2011, scrie Sueddeutsche Zeitung, pe baza unui raspuns primit de la Ministerul Federal al Muncii. Ministerul a respins reprosurile Verzilor cu privire la cosmetizarea statisticii ocuparii fortei de munca in Germania, precizand ca, nici mai demult, persoanele peste 58 de ani n-au fost cuprinse in evidenta. La inceputul anului 2008, „un numar de 620.000 de persoane” n-a fost inregistrat in statistica la rubrica de someri, scrie Sueddeutsche Zeitung in editia online.

Masaj de intretinere pentru 1-euro jobberi si lucratori temporari

Guvernului condus de Angela Merkel nu poate decat sa-i convina recordul unui minim de someri. Acesta indica o economie sanatoasa, bunastare si pace sociala. Din pacate, dupa cum s-a scris in repetate randuri in presa germana, foarfeca diferentelor sociale s-a deschis tot mai mult. Liberalizarea pietii muncii a dus la flexibilizarea fara precedent a contractelor de angajare, la o mult mai mica protectie a angajatului oferita prin lege, la salarii tot mai mici, mai ales in domeniul muncii necalificate. Contractele de munca temporare au devenit mai degraba regula.

Intermedierea unui loc de munca prin firme private, specializate in plasarea de angajati ieftini si putin pretentiosi, a insemnat promovarea unei politici de dumping al pretului pe cap de angajat. Pentru o astfel de intermediere si un contract de sase luni, intermediarul primeste bani nu doar de la patronul firmei beneficiare, ci si de la Agentia Federala de Munca, un cec de 2.000 de euro. Astfel, „negutatorii de sclavi” s-au inmultit ca ciupercile dupa ploaie si au acaparat aproape in intregime piata muncii, in care un somer cu greu mai gaseste un loc de munca direct de la firma.

Desi lucreaza pe posturi similare cu cele ale angajatilor permanenti, Zeitarbeiter-ii (n.r. lucratori temporari) sunt dezavantajati la salariu, siguranta postului si identitatea de angajat. Nu arareori, ei sunt considerati chiar de colegi drept “angajati de mana a doua”, cu loc incert in firma si „fara drept la pretentii”.

Tot in relativa deradere cad asa-numitii 1 euro-jobberi, obligati sa presteze munci in folosul comunitatii, pe cca 1 euro/ora, pe langa ajutorul social primit de la stat. Opozitia a reprosat Guvernului ca, prin stimularea acestui model de ocupare al somerilor de cursa lunga, se duc pe rapa nenumarate locuri de munca.

Oficial, jobberii de 1 euro ar trebui sa efectueze munci pe care nu le face nimeni: sa curete zapada, frunzele din parc, sa ajute educatoarele la gradinita sau personalul medical din azilurile de batrani. Dar am intalnit si o secretara de directoare de muzeu, tot pe 1 Euro job. Si nu numai eu cunosc astfel de cazuri.

”Un raport efectuat in urma unui control al Ministerului Federal al Muncii arata ca aceste job-uri inlocuiesc adesea o ocupare reglementara a fortei de munca”, scrie Sueddeutsche Zeitung, intr-un articol din 2 decembrie 2011.

Cu un milion de someri si asistati sociali „rezolvati” in 2011, se lauda BA. Asa sa fie, ii credem pe cuvant. Doar ca omisiunea celor de 58+ ani, slalomul ocupatiilor temporare, fortarea la micro-job-uri si recalificari fara finalitate sunt tot atatea aspecte, ce nu ne lasa sa consideram plasamentul pe piata muncii germane, chiar asa de „roz”.