Lucretiu Patrascanu - singurul intelectual adevarat din conducerea PCR

Om politic, sociolog, economist, jurist, filosof („singurul marxist roman”), cu un doctorat in Germania, sef al delegatiei Romaniei la negocierile pentru semnarea armistitiului de la 23 august 1944 – Lucretiu Patrascanu este omul care „n-a inteles, pana la capatul vietii, in ce partid se afla”. Intr-o vreme in care era un lucru rau sa fii intelectual, Patrascanu a generat adversitatea tuturor comunistilor. Din ordinul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, i s-a inscenat un proces si a fost condamnat la moarte, dar a refuzat sa depuna o cerere de comutare a pedepsei in inchisoare pe viata. Intrebat daca mai are ceva de adaugat inainte de a fi impuscat, ar fi zis: „hai, terminati mai repede ce ati inceput!”

„Lucretiu Patrascanu era un intelectual de reala valoare, cu un doctorat in Germania, contributii doctrinare asupra marxismului romanesc, cu relatii in anturajul Regelui, legaturi cu liderii partidelor istorice, relatii cu lumea intelectuala din Bucuresti, deci un lider destul de diferit de cei care vor urma dupa 1945”, a explicat Liviu Plesa (cercetator la CNSAS), in cadrul discutiei „Dej si luptele de la varful PCR&PMR. Cazurile Lucretiu Patrascanu – Ana Pauker”.

Tema a fost abordata cu ocazia conferintei „Spectrele lui Dej”, saptamana aceasta, la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului (IICCMER).

Lucretiu Patrascanu – sef al delegatiei Romaniei la negocierile pentru semnarea armistitiului de la 23 august

„Activitatea sa politica si intelectuala si relatiile pe care le avea il vor aduce in pozitia ca in vara lui 1944, in momentul in care rusii se apropie, sa fie recunoscut ca partener politic de catre Regele Mihai si de catre clasa politica (PNT si PNL) si sa fie invitat la negocieri pentru rasturnarea lui Antonescu si formarea unui guvern in Romania.

Participa la aceste discutii din partea PCR. Relatiile sale si speranta ca va reusi sa obtina conditii mai bune din partea URSS il vor aduce in postura de a fi numit sef al delegatiei Romaniei la negocierile pentru semnarea armistitiului de la 23 august.

Aceste sperante nu au acoperire in realitate, pentru ca el nu a protestat asupra conditiilor impuse de catre sovietici. Ce se poate afirma despre pozitia lui la Moscova este ca dorea incheierea cat mai rapida a armistitiului, deoarece stia foarte bine ca sovieticii luau prizonieri ofiteri romani”.

Un intelectual cu foarte multi dusmani

„Sovieticii nu l-au placut. Ana Pauker a fost foarte nemultumita ca la Moscova a venit un lider comunist care nu era controlat de catre ei. Lucretiu Patrascanu nu avea relatii bune nici cu ceilalti comunisti (cei din interiorul Romaniei, cei din inchisori).

Patrascanu avea relatii multe, a stat foarte putin in detentie, in perioade scurte: a fost eliberat ba prin tot felul de interventii, ba prin plata unor sume de bani. Asta in timp ce Gheorghiu-Dej si ceilalti lideri comunisti au facut detentie grea.

Ii privea distant pe liderii comunisti din interior, ii considera agramati. La fel si comunistii din interior nu-l priveau cu ochi buni pe Patrascanu, tocmai pentru ca exista aceasta distanta intre ei.

Lucretiu Patrascanu a reusit sa-si atraga adversitatea ambelor tabere ale comunistilor romani din toamna lui 1944: atat a grupului moscovit, cat si a grupului comunistilor din interior.

Lucretiu Patrascu n-a inteles, pana la capatul vietii, in ce partid se afla, desi invoca intotdeauna lunga lui experienta. Dar a avea experienta nu inseamna ca si aderi cu totul la normele grupului din care faci parte sau ca le intelegi, sa le interiorizezi.

Dr. Cristina Diac (INST)

Beneficiind de aureola co-organizarii evenimentului de la 23 august si a faptului ca era primul ministru comunist in guvernul de dupa 23 august, avea o mare popularitate in interiorul tarii. Bun orator, avea o priza la public, era cunoscut oricum dinainte (spre deosebire de Gheorghiu-Dej, care era necunoscut; calitatile organizatorice abia mai tarziu si le va arata Dej). El atraga atentia multor persoane aflate de-o parte si de a alta a spectrului politic. Aceasta nu a convenit celor doua tabere din interiorul PCR.

In momentul in care Ana Pauker va veni in Romania, Lucretiu Patrascanu practic este inlaturat de la conducerea Partidului. Perioada lui de glorie se termina acum. Nu este cooptat in acel grup de conducere informala a PCR. Practic avea putere in stat (era ministru al Justitiei), avea priza la mase, dar nu avea putere in Partid (nu era afiliat nici unei tabere).

Isi indreapta atentia catre tabere de intelectuali, precum ar fi Belu Zilber, Harry Brauner, Nicolae Betea, Anton Ratiu, dar acestia nu pot sa-i asigure un suport politic consistent in PCR.

In toamna lui 1945, la o conferinta nationala a PCR, este ales doar membru (dar nu membru al Biroului Politic)”.

Gafele lui Lucretiu Patrascanu

„Lucretiu Patrascanu a comis mai multe erori ideologice, dar si publice. Printre cele ideologice se remarca cele doua discursuri ale sale de la Cluj, din iunie ’45 – iunie ’46, cu un caracter nationalist (care nu le vor conveni liderilor romani – in opinia lor, trebuia combatut atat nationalismul romanilor, cat si al maghiarilor).

Din punct de vedere politic, in timpul „grevei regale”, se pare ca a incercat sa obtina sa fie el numit prim-ministru in locul lui Petru Groza. Si aceasta actiune a sa ii va atrage antipatia celorlalti lideri din Partid.

In cadrul Plenarei din octombrie 1945, a venit si a spus ca isi da demisia, nemultumit de faptul ca a fost ales doar membru supleant al Comitetului Central. Ana Pauker i-a spus „Tovarasu’, tu esti un capital la dispozitia Partidului, te duci unde te numim noi”.

Dr. Cristina Diac (Institutul National pentru Studiul Totalitarismului): „Patrascanu a ridicat problema Foris, total neinspirat, la conferinta din oct. ’45. A pomenit de acesta si de faptul ca este fractionist. S-a exprimat si consecinta nu a fost foarte buna pentru el, pentru ca, la momentul respectiv, situatia lui Foris nu era clara.

Am senzatia ca Lucretiu Patrascu n-a inteles, pana la capatul vietii, in ce partid se afla, desi invoca intotdeauna lunga lui experienta. Dar a avea experienta nu inseamna ca si aderi cu totul la normele grupului din care faci parte sau ca le intelegi, sa le interiorizezi”.

Dej si inlaturarea politica a lui Patrascanu

Liviu Plesa (cercetator la CNSAS): „Daca la inceput cele doua tabere din PCR actioneaza la unison (se sudasera oarecum in cazul Foris, pe care in ’46 cad de acord sa-l elimine fara nici un fel de scrupule), dupa 1952, Dej doreste sa rezolve cat mai rapid problema cu Patrascanu, dar nu grabeste momentul si asteapta contextul favorabil.

Un moment important in destinul lui Lucretiu Patrascanu o va constitui vizita lui Gheorghiu-Dej la Stalin. Dej a obtinut de la Stalin avizul pentru inlaturarea politica a lui Patrascanu. Acest eveniment din 1947 va avea ca prima consecinta faptul ca din acest moment Patrascanu este doar lider cu numele al PCR.

Pe parcursul procesului, Patrascanu a respins orice fel de acuzatii si a refuzat sa depuna o cerere de comutare a pedepsei cu moartea in inchisoare pe viata.

Si-a pastrat in continuare functia de ministru de Justitie (Partidul nu permitea in acel moment sa declanseze o lupta pentru putere la varf, pana cand nu prelua integral puterea). El nu mai este informat, afla totul din presa. Dupa abdicarea Regelui si in momentul in care PCR a preluat puterea in stat, imediat vine sfarsitul in politica al lui Lucretiu Patrascanu.

In februarie 1948, liderii romani sunt somati sa rezolve situatia lui Patrascanu – va fi demis din functia de ministru si nu mai este reales in CC. In scurt timp e arestat si incepe ancheta.

Problema pentru anchetator este ca nu existau niste capete clare de acuzare de care sa se lege si nici probe. S-au incercat tot felul de combinatii: acuzatii de spionaj, de atitudine nationalista, dar nu s-a obtinut obtinut probe de nici un fel. Se pare ca Ana Pauker nu dorea ca Patrascanu sa fie condamnat fara sa exista niste probe concrete.

In aceste conditii, ancheta lui Patrascanu a taraganat multa vreme, aproape un an de zile (martie 1950 – aprilie 1951) nu a mai fost anchetat deloc. A inceput apoi din nou o perioada de ancheta, dar s-a asteptat un moment mai favorabil”.

„Mana libera” pentru fabricarea de probe mincinoase

„In vara lui 1952, dupa inlaturarea Anei Pauker, Dej doreste sa solutioneze si problema lui Patrascanu. Astfel, Misu Dulgheru, seful Directiei Anchete, este inlaturat de la conducere, iar la coordonarea anchetei este numit colonelul Soltul (care colabora in stransa legatura cu consilierii sovietici).

Soltul a primit mana libera de la liderii PCR sa foloseasca orice mijloace pentru a obtine probe impotriva lui Patrascanu. Vor fi facute multe arestari in randul celor din jurul lui Patrascanu: sunt arestati sotia sa, Belu Zilber, Ratiu si la toate arestarile se foloseste violenta fizica.

Astfel incep sa apara si primele probe – probe mincinoase. Pentru a se reusi o cat mai buna incadrare juridica si a avea mai multe capete de acuzare, sunt arestate diverse persoane: se incerca obtinerea de probe pentru un presupus spionaj in favoarea anglo-americanilor, probe cum ca ar fi complotat pentru sabotarea PCR in perioada ’41-’44, ca ar fi incercat sa faca o falsa evadare din inchisoare a lui Gheorghiu-Dej, astfel incat acesta sa fie ucis in timpul evadarii.”

Nici un proces fara incuviintarea Moscovei

„Incet-incet se strange latul in jurul lui Patrascanu. In acest moment, Dej mai avea nevoie doar de incuviintarea Moscovei si de un context intern si extern favorabil pentru a transa cazul Lucretiu Patrascanu.

Dupa moartea lui Stalin are loc un proces de „destalinizare” initiat de catre Hrusciov, care se va reflecta si in blocul est-comunist. In Ungaria, Imre Nagy (viitorul prim-ministru) il critica foarte dur pe Matyas Rakosi, ceea ce constituie un semnal de alarma pentru Dej, care isi da seama ca in orice moment putea fi inlocuit cu un lider mai convenabil. In aceste conditii, dorest sa transeze cat mai rapid problema cu Patrascanu.

Dej profita de ambiguitatile politice de la varful PCUS (lupta de putere data de urmasii lui Stalin, Hrusciov, Malenkov, Molotov) si, in ianuarie 1954, se pare ca Miron Constantinescu va obtine acordul lui Malenkov prin care se putea deschide un proces impotriva lui Patrascanu”.

Un om demn in fata mortii

Patrascanu a fost scos din celula si a fost intrebat daca mai are ceva de adaugat. Ar fi raspuns „hai, terminati mai repede ce ati inceput!”.

„In martie 1954, Dej obtine avizul Biroului Politic, este constituit foarte rapid completul de judecata, iar Patrascanu este judecat si condamnat la moarte, alaturi de Remus Kofler.

Pe parcursul procesului, Patrascanu a respins orice fel de acuzatii, chiar si-a atacat dur adversarii (pe Zibler l-a numit „mincinos”, „tradator”, „porc batran”). A refuzat sa depuna o cerere de comutare a pedepsei cu moartea in inchisoare pe viata.

De asemenea, se pare ca s-a comportat foarte dur si in momentul asasinarii sale. Cu toate ca exista un proces verbal in care el este dus in fata plutonului si executat, mai multe opinii ale unor fosti ofiteri de securitate iesite la iveala in 1968 spun ca Patrascanu a fost scos din celula si a fost intrebat daca mai are ceva de adaugat. Ar fi raspuns „hai, terminati mai repede ce ati inceput!”. Apoi a fost impuscat pe la spate”.