Detalii din referatul de arestare a lui Sorin Ovidiu Vantu care pun in discutie vanzarea Realitatea TV catre Elan Schwartzenberg

Cateva detalii din referatul procurorilor (dosarul Petromservice) referitoare la actionariatul companiei Bluelink Comunicazione, care detine Realitatea Media, ridica semne de intrebare referitoare la adevaratul proprietar al televiziunii chiar si dupa vanzarea acesteia, anuntata la inceputul lunii mai 2011. Procurorii sustin ca beneficiar real la Bluelink Comunicatione a ramas Sorin Ovidiu Vintu, chiar si dupa intrarea lui Elan Schwartzenberg in companie ca actionar nominal in data de 29 aprilie 2011. Contactat de HotNews.ro, Schwartzenberg sustine ca este adevaratul proprietar si ca a fost de la bun inceput, adica de la momentul presupusei vanzari.

Procurorii Parchetului General sustin ca Sorin Ovidiu Vîntu era „beneficiarul real” al companiei off-shore Bluelink Comunicazione si dupa data de 29.04.2011, cand Elan Schwarzenberg a intrat in offshore-ul din Cipru, potrivit referatului de arestare, ca „actionar nominal” cu 1000 de actiuni alaturi de Vitalie Dobanda cu 100 de actiuni.

Vezi fragmentul relevant din rechizitioriu

Vintu1

var docstoc_docid=”102642296″;var docstoc_title=”Vintu1″;var docstoc_urltitle=”Vintu1″;

Potrivit datelor de la CNA din noiembrie 2011, Bluelink Comunicazione detine 86,5% din actiunile Realitatea Media.

Momentul intrarii lui Schwartzenberg in Bluelink Comunicazione, identificat de procurori ca fiind 29 aprilie 2011, coincide cu ziua in care Sorin Ovidiu Vantu a facut un anunt de pe scarile Tribunalului. Atunci avea sa fie arestat in alt dosar, in care este acuzat de santaj la adresa lui Sebastian Ghita.

In acea zi, vineri 29 aprilie, Sorin Ovidiu Vantu anunta ca „are o supriza” pentru Traian Basescu, care va fi anuntata luni. Pe 2 mai, copiii lui Sorin Ovidiu Vantu (Ioana si Ionut) anuntau ca tatal lor „nu mai este in aceasta afacere”. Tot atunci, omul de afaceri Elan Schwartzenberg a declarat, in aceeasi conferinta de presa, ca a cumparat 90% din pachetul de actiuni de la Realitatea Media.

• Detalii aici: Ionut si Ioana Vantu: Am vandut toate actiunile pe care le detineam in Realitatea Media. Elan Schwarzenberg: Pentru mine, preluarea Realitatea este poate cea mai importanta afacere din viata mea

Procurorii sustin insa ca adevaratul beneficiar era, chiar si dupa 29 aprilie 2011, tot Sorin Ovidiu Vantu si ca actionarii nominali si directorul nominal erau „paravane”.

La pagina 15 din referatul in baza caruia Sorin Ovidiu Vantu si Liviu Luca au fost arestati marti, se arata insa ca SOV ar fi fost adevaratul proprietar al unor companii, intre care si Bluelink, care functionau in Cipru cu diferiti actionari nominali si directori nominali:

• „Din declaraţiile depuse la deschiderea conturilor bancare şi din evidenţele departamentului de înregistrare a societăţilor din străinătate înscrisuri transmise de autorităţile judiciare cipriote în urma comisiei rogatorii internaţionale solicitate în cauză rezultă că toate companiile offshore prin intermediul cărora s-au realizat achiziţiile de acţiuni şi fraudarea patrimoniului S.C. Petromservice S.A. sunt controlate de Vîntu Sorin Ovidiu şi Ţurcan Octavian, care au contribuit astfel în mod nemijlocit la săvârşirea infracţiunii de delapidare. Astfel, din înscrisurile menţionate rezultă date cu privire la acţionarii şi directorii nominali, precum şi cu privire la beneficiarii reali ai companiilor implicate în faptele descrise anterior”.

Schwartzenberg: Am fost si sunt adevaratul proprietar

Contactat de HotNews.ro, Elan Schwartzenberg contesta referatul procurorilor si sustine ca pe 29 aprilie el a devenit adevaratul proprietar.

• Cu regret trebuie sa-i contrazic pe domnii procurori, vehement, in trei subiecte. Unu: detin in nume propriu si personal 92% din Bluelink. Sunt beneficiar total, real, cum vreti sa formulati. Doi: Sunt unicul director al companiei. Trei: compania Bluelink nu detine niciun cont in Cipru. Am vazut  ca stimatii procurori sustin ca am avea un cont si ca beneficiarul contului ar fi Sorin Ovidiu Vantu si directorul firmei ar fi domnul Vitalie (Dobanda – n.r.). Deci, la toate trei punctele: sunt actionar cu 92%; directorul firmei sunt eu – exista si la Registrul Comertului; nu avem cont in Cipru.
• Intrebat daca e beneficiar real la Bluelink de la bun inceput, din 29.04, Elan Schwarzenberg a raspuns: „Da. Am aparut la Registrul Comertului, sigur, 2-3 saptamani mai tarziu. Tot la Registrul Comertului se poate constata ca directorul firmei sunt eu, nu dl Vitalie. Iar firma Bluelink nu are niciun cont in Cipru. Da, a avut in trecut. Dar in secunda asta nu are niciun fel de cont. La momentul achizitiei conturile erau inchise. Nu le-am inchis eu, pur si simplu erau inchise.”
• Nu ii acuz pe procurori de rea-vointa. Probabil au informatii care dateaza din trecut. Ca sa nu va mai spun ca povestea cu Sorin Ovidiu Vantu este o ineptie, pentru ca probabil dumnealor au uitat ca de vandut mi-au vandut copiii dansului. Ei aveau niste acte de proprietate si ei mi-au vandut mie, nu el mie. E total ca la Radio Erevan.

Potrivit referatului de arestare, de la 30 ianuarie 2006 până la 29 aprilie 2011 singurul acţionar nominal la Bluelink Comunicazione a fost Vitalie Dobândă, unul dintre apropiatii lui SOV. De la 29 aprilie 2011 până în prezent, acţionari nominali au devenit Elan Schwartzenberg (1.000 de acţiuni) şi Vitalie Dobândă (100 de acţiuni).

Cum functioneaza un offshore in descrierea procurorilor (Referatul de arestare/ pag 14 – 15).

• „Companiile offshore sunt societăţi care, din raţiuni fiscale sau de confidenţialitate, sunt înmatriculate în afara statelor în care îşi desfăşoară activitatea comercială, în aşa numite „centre financiare offshore. Statele în care se înfiinţează asemenea companii se caracterizează de obicei printr-o fiscalitate redusă şi prin formalităţi minime de ţinere a evidenţei contabile şi permit păstrarea confidenţialităţii adevăraţilor administratori şi asociaţi ai societăţilor (beneficiari reali/beneficiari efectivi în sensul prevăzut de Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor şi de Directiva 2005/60/CE privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor şi finanţării terorismului). Confidenţialitatea beneficiarului real al unei companii offshore este asigurată prin desemnarea unor acţionari nominali şi a unor directori nominali, care figurează în mod formal în actele constitutive ale companiei, însă nu au dreptul de a administra patrimoniul şi nu au nicio iniţiativă în activitatea acesteia. Sediul companiilor offshore se stabileşte în aceeaşi modalitate, prin atribuirea formală a adresei la care funcţionează directorul nominal. Pentru a îngreuna identificarea beneficiarului real, o companie offshore poate figura, la rândul ei, ca acţionar sau administrator al unei alte companii, eventual înmatriculate în alt stat, procedeul putând fi repetat de mai multe ori.
• Toate formalităţile de înmatriculare a unei companii offshore se realizează prin intermediul unor agenţii specializate, care desemnează dintre angajaţii săi directorii şi acţionarii nominali, atribuie adresa la care urmează să funcţioneze compania şi se ocupă de ţinerea evidenţei contabile sau de plata impozitelor. Directorii nominali îşi închiriază practic numele, în schimbul unui onorariu, astfel încât unii dintre ei figurează în sute sau mii de societăţi comerciale, după cum la adresa agentului specializat figurează înmatriculate sute de alte societăţi.
• În momentul desemnării, directorul nominal întocmeşte un document în care indică cine sunt adevăraţii acţionari ai companiei. De asemenea, adevăratul proprietar poate fi împuternicit să efectueze acte în numele companiei, în special operaţiuni bancare. Astfel, beneficiarul real controlează întreaga activitate a companiei, fie în mod direct, încheind acte în baza procurii şi dispunând efectuarea de plăţi bancare prin ordine de plata sau prin intermediul internet bankingului, fie în mod indirect, prin dispoziţii transmise directorului nominal.
• Directiva 2005/60/CE a Parlamentului european şi a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor şi finanţării terorismului impune statelor membre să adopte norme care să oblige instituţiile de credit să ia măsuri de cunoaştere a clientelei, incluzând verificarea identităţii clientului şi a beneficiarului real înainte de stabilirea unei relaţii de afaceri. Aceste prevederi au fost transpuse în legislaţia internă prin Legea privind prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţarea terorismului din 2007 (The Prevention and Suppression of Money Laundering and Terrorist Financing Law of 2007), în baza căreia, la deschiderea unui cont bancar în această ţară, directorul nominal al unei companii offshore este obligat să indice beneficiarul real al companiei.”

Judecatorul care a decis arestarea preventiva a lui Sorin Ovidiu Vintu, Liviu Luca si a celorlalti opt invinuiti in dosarul fraudarii companiei Petrom Service (denumita acum PSV Company) sustine, in motivarea data publicitatii vineri, ca SOV trebuie sa fie privat de libertate pentru ca este un pericol pentru ordinea publica. Magistratul sustine ca, lasat in libertate, Vintu ar putea sterge urmele banilor din companiile osffshore prin care ar fi fraudat Petrom Service. De asemenea, in motivare se mentioneaza ca procurorii au prezentat probe consistente ca Vintu se pregatea sa fraudeze, inca o data, Petrom Service in interiorul procedurii de insolventa.

• Vezi detalii aici: Motivarea Tribunalului Bucuresti: De ce au fost arestati preventiv Sorin Ovidiu Vintu si Liviu Luca in dosarul Petrom Service