Reportaj turistic in Mangalia. Cu camera ascunsa

Doamna Doina nu te lasa nici sa cobori bine din rapid, ca ti-a si intuit nevoile. Probabil a fost psiholog la viata ei – cum altfel sa fi intuit legatura dintre cineva care coboara dintr-un tren la malul marii si nevoia lui de a dormi sub un acoperis? “Cazare, doriti cazare?”, intreaba doamna Doina, in ochii careia vedeai nu marea, cat hotelurile si pensiunile marii. Da, doresti cazare. Ai venit doar sa faci o baie in mare si nu ai avut vreme de rezervare. Imediat, langa doamna Doina apar inca vreo 5 domni si doamne. Esti inconjurat, musai e sa te predai. Mecanismul concurential se dezlantuie. “Sa nu mergeti cu domnul ca va pacaleste”, zice una. “Cine, fa, eu?”, sare Domnul.

“Veniti cu mine, ca am curte la doi pasi de mare”, auzi Vocea din spate. Dar tu nu o iei in seama decat pe doamna Doina. Doamna Doina mai intai te masoara, dupa care iti face cu ochiul. Semn bun iti zici, cu ochii cautand marea. Marea e acolo, o auzi, o simti, o vezi. Doamna Doina te aduce cu picioarele pe pamant. “Vino cu mine”, iti porunceste ea, trecand la tutuiala ce promitea adanci prietenii. Facem doi pasi mai la stanga. Doamna isi scoate dintr-o plasa agenda – o adunatura de foi cu adrese si telefoane – si cauta numarul doamnei “Coca”. Suna. Vestea buna e ca doamna Coca are o camera libera. Vestea proasta e ca doamna Coca nu da camera doar pentru o noapte. Nu vreau sa stau totusi, o saptamana? E o minunatie de camera! Zice doamna Doina. Nu pot, doamna. Luni trebuie sa fiu la serviciu, zic plin de tristetea de a fi ratat cea mai frumoasa camera din Mangalia, la nici un kilometru de plaja.

Asta e, iti zici. E plin de hoteluri in Mangalia, la urma urmei. Esti si satul de camerele ascunse care ti s-au oferit. Dai sa pleci, dar Doina din pulpa nu te lasa. “Haideti cu mine. Am la doi pasi ceva special”. Doi pasi inseamna peste drum de gara, langa umbrele. O poarta dincolo de care sta baza turismului romanesc. O casa mica, dar cat de primitoare cu baia ei unica pentru toti locatarii, asezata la capatul holului…Cat sa socializezi cu restul vecinilor in momentele de mare tensiune interna. Nu are aer conditionat, dar pentru un million pe noapte ce vrei sa ceri? Ii multumesti politicos, iesi iar in strada. Dai peste tanti Maria. Cum???? Vreti decat o camera ? Pentru o singura nopticica? Nu va da nimeni, domnu` astazi. E concert, ce, n-ati stiut? Dar va ajut eu, ca am o prietena. E mai la bloc, dar aveti camera dumneavoastra. Un million jumate, o nimica toata… Decat lasati doamna, ii raspunzi in gluma, dand cu ochii de Vila P. In sfarsit ceva legal, simplu si eficient iti zici. La receptie, un anunt mare cat sperantele tale. Camera dubla/noapte costa 120 de lei. Aveti camere libere?, intrebi cu glas plin se sperante. Au. Ii spui ca doar pentru o noapte. Se poate, dar pretul sare brusc la 150 de lei. In fine, accepti. Ii dai buletinul, ii intinzi banii si in treacat ii spui sa iti faca o factura ca sa iti decontezi.. Cand aude de factura, receptionista se opreste din completatul formularului. Isi aminteste brusc ca nu are decat o camera unde nu curge apa. O intrebi care e legatura dintre factura si faptul ca brusc nu mai are camera. Se balbaie si repeta mecanic ca nu are decat o camera fara apa.

Iesi furios si dai peste Nae. Nae are camera cate vrei si unde vrei. Aaaaa… vrei cu aer conditionat si baie proprie? Doar pentru o noapte? Perfect. Am una la trei pasi de plaja. Ce nu iti spune Nae e ca pntru el un pas inseamna un kilometru. Fara TVA.

Renunti si iei un taxi. Mergi la un hotel si te cazezi. Pe urma stai si te intrebi care e totusi strategia turistica a Romaniei, de ce Primaria sau Anaful nu trec intamplator prin zona Garii cand vine un tren, de ce se mint singuri cei din zona ca daca incearca sa fure Statul pana la urma tot pe ei ajung sa se fure samd. Ai sentimentul ca la o camera oficiala de cazare sunt 10 camere “ascunse”. Din strada, nimic nu tradeaza o pensiune. Cand intri pe poarta, casa e plina de turisti din toate colturile tarii. Aparent, ai zice ca toti au de castigat. Turistul plateste mai putin, proprietarul isi ia si el un banut, numai ca totul e la negru. Camera ascunsa e la mare moda in Mangalia. Ar fi fost pacat sa n-o prinzi intr-un reportaj.

Totul e la negru, prin intermediarii care au agendele pline de particulari. In final te uiti pe net, gasesti o vila excelenta, te cazezi si mergi sa faci o baie. Trecusera 6 ore de analizat oferte.

Comenteaza pe blogul lui Dan Popa.