Centura de siguranță i-ar fi salvat viața: Accident auto tragic pentru o familie de români din Diaspora la întoarcerea în țară

O clipă de ațipire la volan și lipsa purtării centurilor de siguranță au dus la o tragedie în trafic pentru o familie de români cu doi copii pe drumul de întoarcere în țară din Franța, acolo unde munceau.

Cumplitul accident s-a produs în vara anului 2014 pe un drum din Ungaria în timp ce familia de români se întorcea din Franța în România, după cum arată jurisprudența Curții de Apel Oradea.

Cum s-a produs tragicul accident: Mama copiilor a murit din cauză că nu a purtat centura de siguranță

Mașina în care se afla familia de români era înmatriculată în Franța și aparținea soției, singura care muncea de altfel și își întreținea toata familia. La volan era însă alt șofer, român și el. Pe scaunul din dreapta față era soțul, care purta centura de siguranță, iar pe bancheta din spate se aflau soția și cei doi copii, unul minor și cu handicap, altul major.

Niciunul dintre pasagerii din spate nu purta centura de siguranță. A fost de ajuns ca șoferul mașinii să ațipească pentru scurt timp la volan și tragedia s-a produs.

Iată ce spune instanța:

„În fapt, la data de (…).07.2014, autoturismul (…) cu nr. (…), proprietatea numitei (D), condus de pârâtul (P1), cetățean român, a fost implicat, în Ungaria, pe autostrada M3, într-un accident rutier.
Ca urmare a acestui eveniment, Parchetul General din (Ungaria) l-a pus sub acuzare pe pârâtul (P1), fiind condamnat, prin Sentința penală nr. (…)/2015/32, dată de Judecătoria (…) Ungaria, pentru săvârșirea infracțiunii de cauzare din neglijență a unui accident rutier (pct. b). alin. 2, alin. 1 art. 235 Cod penal.
Prin hotărârea pronunțată instanțele penale din Ungaria au reținut vinovăția pârâtului (P1), în săvârșirea infracțiunii la care s-a făcut referire în paragraful anterior.
În acest sens, s-a arătat în hotărâre că, la data de (…).07.2014, (P1) a circulat cu autovehiculul proprietatea defunctei (D), cu nr. de înmatriculare (…), înmatriculat în Franța, marca (…), pe autostrada M3, calea de rulare din dreapta, din direcția Budapesta, în direcția Debrecen, pe banda de circulație exterioară.
Ajungând la borna kilometrică 152+490 m a autostrăzii, din cauza neatenției cauzate de adormirea pentru scurtă durată, a observat târziu autoutilitara (…) în fața lui, condusă de (Y), cu nr. de înmatriculare (…), care circula în mod regulamentar pe banda exterioară a autostrăzii.
În vederea evitării ciocnirii celor două autovehicule, (P1) a tras brusc volanul la stânga, iar în urma acestei manevre autovehiculul a alunecat și a deraiat pe banda interioară, după care s-a lovit de parapetul aflat lângă banda din stânga.
De asemenea, s-a reținut că, datorită rostogolirii autovehiculului, (D), care călătorea pe scaunul din dreapta spate, fără centura de siguranță legată, a căzut din autovehicul și a suferit răni grave, pierzându-și viața la fața locului.
(R1), care circula ca pasager pe scaunul din dreapta al autoturismului și care avea cuplată centura de siguranță, a suferit răni grave, cu perioadă de vindecare de peste opt zile. (R2) și (R3), care se aflau pe scaunele din spate, fără a purta centura de siguranță, au suferit răni ușoare, cu o perioadă de vindecare sub opt zile.
Din certificatele de naștere (…) și (…), precum și din certificatul de căsătorie (…) și certificatul de deces (…), reiese că, reclamantul (R1) este soțul defunctei (D), iar reclamanții (R2) și (R3) sunt copiii defunctei.
De asemenea, curtea a constatat că, potrivit contractului nr. (…)/02.04.2013, autovehiculul marca (…), cu nr. de înmatriculare (…), a fost asigurat pentru răspundere civilă de (P2), pentru perioada 01.03.2014 – 30.03.2015.”, se arată în dosar.

Șoțul și copiii victimei au cerut daune care să fie plătite în solidar de asigurătorul RCA și de șoferul vinovat

Cazul este extrem de complicat, deoarece a implicat nu doar legislația din România, ci și din alte două țări – Ungaria (unde s-a întâmplat accidentul și șoferul vinovat a fost condamnat penal) și Franța (unde era înmatriculată mașina și avea asigurare CASCO și Carte Verde).

Soțul și copiii victimei au cerut în instanță daune semnificative care să fie plătite în solidar de firma de asigurări și de cel care a fost la volan și a produs accidentul.

În primă instanță, Tribunalul a decis că „temeiurile răspunderii celor doi pârâți sunt diferite:

răspunderea societății de asigurare izvorăște din contractul de asigurare, fiind astfel vorba despre o răspundere contractuală.
răspunderea șoferului vinovat de accident izvorăște din săvârșirea faptei pentru care a fost condamnat de instanțele penale din Ungaria, fiind vorba deci de o răspundere civilă delictuală.

NOTĂ: Asigurarea de răspundere civila auto (RCA) are rolul de a acoperi posibilele prejudicii pe care le-ai putea produce unor unor terțe persoane, atunci când ești la volan, fie că vorbim de daune materiale ori vătămări corporale, daune morale și chiar deces.

O singură asigurare RCA, care costă să zicem 1500 de lei pe an, poate acoperi, potrivit legii, următoarele cheltuieli maxime în urma unui accident:

6,07 milioane de euro pentru pentru vătămări corporale, daune morale și deces
1,22 milioane de euro pentru daune materiale

Decizie în prima instanță: Mama decedată și copiii sunt în culpă comună pentru că nu au purtat centurile de siguranță

În primă instanță, Tribunalul a decis că reclamanții merită despăgubiri, dar din cauză că nu au purtat centurile de siguranță, mama decedată și cei doi copii au contribuit la producerea prejudiciului, fiind deci în culpă comună, fapt de care s-a ținut cont la stabilirea despăgubirilor.

„Având în vedere că toți reclamanții au suferit vătămări ale integrității corporale în accidentul din data de (…).07.2014, iar defuncta (D) era mama, respectiv soția reclamanților, instanța a apreciat că aceștia sunt îndreptățiți, în temeiul dispozițiilor legale sus menționate, să primească despăgubiri.
În opinia instanței, reclamanții (R2) și (R3) sunt îndreptățiți la despăgubiri în temeiul alin. 1 al art. 1391 Cod civil și în situația în care se reține o culpă comună în producerea prejudiciului.
Astfel, este adevărat că așa cum rezultă din hotărârea pronunțată de instanța din Ungaria, aceștia nu purtau centură de siguranță în momentul accidentului, contribuind astfel și prin fapta lor la producerea prejudiciului, însă culpa comună nu înlătură dreptul acestora la despăgubiri, ci influențează întinderea despăgubirilor, motiv pentru care instanța a ținut cont de această împrejurare la stabilirea cuantumului daunelor morale.”, a arătat prima instanță.

Daune morale de 44.000 de euro pe RCA – în primă instanță

Prima instanță a decis să acorde daune morale în valoare de 220.000 de lei (n.a circa 44.000 de euro) pentru soțul și cei doi copii ai femeii decedate în urma accidentului, daune care să fie plătite exclusiv de firma de asigurare.

Iată cum și-a motivat instanța decizia:

„Daunele morale nu reprezintă o reparare a prejudiciului, ci ele au rolul de a compensa respectivele prejudicii. În același timp, sumele acordate cu titlu de daune morale nu trebuie să reprezinte o îmbogățire fără justă cauză, ci ele trebuie sa aibă caracter compensatoriu pentru o suferința certă, rezultată din producerea faptei ilicite.
Prin urmare, având în vedere natura drepturilor personale nepatrimoniale vătămate prin fapta ilicită, respectiv dreptul la integritate corporală și dreptul la viață, gravitatea vătămărilor suferite așa cum acestea au fost reținute prin hotărârea pronunțată de instanța penală din Ungaria (grave în cazul reclamantului (R1) și ușoare, sub opt zile de îngrijiri medicale în cazul celorlalți doi reclamanți), împrejurarea că doar reclamantul (R1) purta centră de siguranță, nu și ceilalți doi reclamanți, relațiile dintre defuncta (D) și reclamanți (soție și mamă), instanța a apreciat că suma de 60.000 lei pentru reclamantul (R1) și suma de 80.000 lei pentru fiecare dintre ceilalți doi reclamanți (R2) și (R3) reprezintă o satisfacție echitabilă acordată reclamanților, aptă să atenueze prejudiciile morale suferite.
Întrucât, potrivit Condițiilor generale Asigurare Auto, anexă la contractul de asigurare pe care este întemeiată acțiunea, în cazul în care se stabilește responsabilitatea persoanei asigurate, asiguratorul plătește, în locul acestuia, indemnizațiile care sunt în sarcina sa, tribunalul a apreciat că obligația de plată a sumelor stabilite de instanță cu titlul de despăgubiri revine societății de asigurare, pârâtul (P1) având calitate de persoană asigurată, conform clauzelor din aceleași Condiții generale întrucât a condus autovehiculul implicat în accident.
Obligația de plată va fi stabilită doar în sarcina societății de asigurare și nu în solidar, în sarcina celor doi pârâți, așa cum au solicitat reclamanții întrucât, pe de o parte, potrivit Condițiilor generale sus menționate, asiguratorul plătește, în locul persoanei responsabile, indemnizațiile care sunt în sarcina sa, iar, pe de altă parte, izvorul obligațiilor celor doi pârâți este diferit, contractul pentru societatea de asigurare, respectiv fapta ilicită pentru pârâtul (P1).
Având în vedere toate aceste motive, tribunalul a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta P2 (n.a. societatea de asigurări) la plata sumei de 80 lei cu titlu de daune materiale, la plata sumei de 315 lei lunar de la data de 14.12.2016 până la majorat cu titlu de rentă lunară pentru reclamantul (R2) și la plata sumelor de 60.000 lei pentru reclamantul (R1) și suma de 80.000 lei pentru fiecare dintre ceilalți doi reclamanți, (R2) și (R3), cu titlu de daune morale. A respins acțiunea față de pârâtul (P1) ca neîntemeiată.
În baza art. 453 alin. 2 Cod procedură civilă, a obligat pârâta la plata sumei de 4.752,50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând cheltuieli de traducere și copiere (2.752,50 lei) și onorariu avocațial redus (2.000 lei). ”, se arată în dosar.

Soțul și copiii au făcut apel și au cerut daune morale de peste 370.000 de euro

Împotriva acestei hotărâri, soțul și cei doi copii au făcut apel solicitând printre altele majorarea daunelor morale acordate, acordarea rentei viagere și majorarea pensiei de întreținere.

Iată motivele invocate:

„Familia (R) era o familie care făcea parte din așa numita diaspora, părinții lucrând în Franța unde i-au adus și pe copii, aceste deplasări pe ruta Franța-România și înapoi fiind o problemă dificilă periodică dar și o dovadă a unei atitudini apreciabile, dovada faptului că au dorit să-și mențină legătura cu țara.
În acest context, tragicul eveniment care a afectat definitiv și irevocabil viitorul acestei familii, respectiv consecințele ireversibile care au produs suferințe incontestabile tuturor membrilor familiei merită o reparație pe măsură, prin acordarea unor daune morale majorate.
Astfel, în privința reclamantului (R1) soțul supraviețuitor al victimei accidentului de circulație (D), apelanții au solicitat acordarea de daune morale în suma de 100.000 euro pentru suferința cauzată de pierderea soției, însă raportat la culpa comună a victimei apreciază că suma de 50.000 euro ar fi o sumă just stabilită, solicitând așadar majorarea cuantumului despăgubirilor morale la acest cuantum.
Cât privește daunele pentru suferințe personale, respectiv vătămările în urma accidentului de circulație, cu consecințe grave și iremediabile, infirmitate permanentă la un membru (mâna) în urma căruia și-a pierdut capacitatea de muncă, de asemenea, raportat la culpa comună, apreciază că suma de 25.000 euro ar fi just stabilită pentru a fi suportată de pârâtă, solicitând în consecință majorarea daunelor morale la această sumă, respectiv la totalul de 75.000 euro.
În privința reclamantului (R3) fiu al defunctei (D), raportat la calitatea specială a acestuia, de copil minor care are și un handicap permanent și care a avut ca unic sprijin în viață pe mama sa decedată, apelanții apreciază că suma de 150.000 euro este just solicitată și trebuie acordată. În ceea ce privește daunele morale solicitate cu titlu de suferință personală, apelanții apreciază că lui (R3) i se cuvin 50% din cei 5000 euro, respectiv 2500 euro, astfel că, în total, solicită acordarea unei sume de 152.500 euro.
În ceea ce privește situația reclamantului (R2), fiu minor al victimei (D), ținând seama de vârsta de 6 ani a acestuia la data accidentului și raportat la culpa comună reținută victimei, apelanții apreciază că este just solicitată și trebuie acordată suma de 150.000 euro.
În concluzie, raportat la limitele despăgubirilor prevăzute de lege, de maxim 10 milioane de euro, apelanții susțin că suma totală de daune morale, 377.500 euro, nu este una nejustificat de mare, reprezentând 5% din această sumă.
În privința rentei viagere solicitată pentru apelantul (R3) raportat la situația specială a acestuia, având în vedere handicapul său permanent de dinaintea accidentului, precum și faptul că mama sa era singura persoana din familie care era angajată în Franța și întreținea familia, apelanții apreciază că se cuvine acordarea unei rente raportat la salariul minim din Franța, adică 250 euro sau acordarea unei sume globale de 100.000 euro, iar în ceea ce privește pensia de întreținere stabilită în favoarea copilului minor (R2) la suma 315 lei lunar, apelanții solicită majorarea acesteia tot la suma de 250 euro lunar.
În ultimul rând, în ceea ce privește cheltuielile judiciare acordate, solicită majorarea acestora conform chitanțelor anexate în apel, reprezentând onorariu avocațial și cheltuieli cu traduceri.”, se precizează în dosar.

Reclamanții au primit în final daune morale de 55.000 de euro. Lipsa centurii de siguranță – factor decisiv

Curtea de Apel a decis în final majorarea daunelor morale, dar nu la nivelul cerut de reclamanți.

Iată cum a decis Curtea ca asigurătorul să plătească 55.000 de euro:

„Despăgubirile reprezentând daunele morale trebuie să fie rezonabile, aprecierea și cuantificarea acestora să fie justă și echitabilă, să corespundă prejudiciului moral real și efectiv produs victimei și suferite de aceasta, în așa fel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără just temei a celui îndreptățit să pretindă și să primească daune morale, dar nici să nu fie derizorii.
Aplicând acest principiu al proporționalității, instanța este obligată să se raporteze la împrejurările concrete ale speței, statuând în echitate, astfel încât despăgubirile acordate să constituie o satisfacție echitabilă pentru cei care au suferit un prejudiciu.
În acest sens, se va avea în vedere că, urmare a accidentului rutier, reclamantul (R1), soțul decedatei a suferit în mod cert un prejudiciu moral.
Rănile grave suferite de acesta în urma accidentului produs de (P1), ce au necesitat o perioadă de vindecare de peste opt zile, corelate cu consecințele negative resimțite de victimă, intensitatea și persistența acestora în prezent, au determinat o schimbare profundă în viața lui, astfel că trebuie stabilite într-un cuantum care să compenseze, pe cât posibil, toate aceste consecințe negative suferite.
Articolul 1391 alin. 1 din Codul civil prevede că, în caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății, poate fi acordată și o despăgubire pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială.
În speță, este evident că reclamantul (R1) a avut de suferit de pe urma accidentului rutier în care a fost implicat, consecințele negative constând în schimbarea condițiilor de viață, urmând a suplini și rolul mamei decedate, în condițiile în care, unul din copii este minor, iar celălalt major, suferă de probleme de sănătate permanente, conform adeverinței medicale.
Din acest punct de vedere, instanța a considerat, că se impune majorarea cuantumului daunelor morale la care a fost obligată pârâta (P2), în favoarea reclamantului (R1), la echivalentul în lei la data plății a sumei de 15.000 euro.
De asemenea, ținând cont că, viața fiilor defunctei (R2) și (R3), a suferit modificări ireversibile, prin pierderea prematură a mamei lor, care le oferea sprijin material și moral, precum și de faptul că în accident cei doi au suferit răni cu o perioadă de vindecare sub opt zile, dar și de culpa concurentă, în proporție de 50% a fiecăruia în producerea prejudiciului pricinuit prin accident, curtea a apreciat că daunele morale cuvenite, atât lui (R2), cât și (R3), se impun a fi majorate la echivalentul în lei la data plății a sumei de 20.000 euro pentru fiecare.”, a decis Curtea de Apel Oradea.

În plus, instanța a redus și cuantumul rentei lunare la care este îndreptățit (R2), la suma de 231,25 lei lunar, ce va fi plătită de pârâtă (n.a societatea de asigurări), de la data de 14.12.2016, până la majorat.

Pentru alte cazuri de daune RCA citește: