VIDEO Cronica de film: "Printesa de Montpensier" – pasiuni de epoca in hainute frumoase

Cineastul francez Bertrand Tavernier revine la drama istorica cu o adaptare dupa Madame de Lafayette. Filmul sau, prezentat anul trecut in Competitia Oficiala a Festivalului de la Cannes, e o realizare cuminte si fara mari surprize. Nu degeaba a primit un Premiu Cesar doar pentru costume.

Precedentul film al lui Bertrand Tavernier, „Obsesii din trecut”/”In the Electric Mist”, fusese filmat in Statele Unite post-Katrina urmarind, in coordonatele unei intrigi politiste, un om al legii interpretat de Tommy Lee Jones care cauta un criminal in serie si care se confrunta, in ceata Louisianei, cu propriul sau trecut.

Daca in America Tavernier facea dupa romanul lui James Lee Burke un thriller psihologic de substanta si de atmosfera, in care ceata mereu prezenta crea mediul ideal pentru aparitii fantomatice (inclusiv cea a unor soldati confederati), dupa carticica scrisa de Madame de Lafayette el construieste un film care nu se remarca prin nimic si care se uita repede.

Ai putea spune ca tot farmecul filmului a fost cel care i-a cuprins pe membrii echipei lucrand pe platou la o productie de epoca. Probabil ca un thriller contemporan filmat pentru prima oara peste Ocean i-a facut pofta cineastului francez de un film „ca la mama acasa”.

Din pacate, si spectatorii din Hexagon au remarcat ca „Printesa de Montpensier” e un film frantuzesc mult prea tipic (desi nu e prea clar ce inseamna asta.). Ne-am fi asteptat ca macar ei sa guste filmul ca, deh, e istoria lor.

Actiunea filmului se petrece, asadar, in secolul al XVI-lea, in timpul razboaielor religioase dintre catolici si protestanti, si are in centru o tanara femeie (interpretata de Mélanie Thierry) a carei iubire e disputata de mai multi barbati si care se gaseste, de asemenea, si in mijlocul unor intrigi politice.

Bertrand Tavernier stie sa orchestreze scene de epoca (de lupta sau de curte) si nimic din tot harnasamentul unei productii de epoca nu suna dizarmonic fata de perioada la care se raporteaza – decoruri, costume, machiaj – dar, in lipsa unei viziuni personale sau a unei conceptii vizuale deosebite, interesul fata de cine iubeste eroina scade pe masura ce actiunea inainteaza.

Filmului nu-i lipseste o anume teatralitate care s-ar putea potrivi in context daca intregul context ar folosi teatralul ca pe un soi de instrument metatextual (eventual pentru a marca distanta in timp dintre epoca respectiva si cea de azi.).

Nu e cazul aici, unde intentia regizorului pare sa fi fost doar aceea de a face un film in care pasiunea sa se lupte cu datoria (fara a dispune totusi de un scenariu care sa puna sub lupa mecanica delicata a sentimentelor.). O alta intentie asumata a regizorului pare sa fi fost aceea de a da o sansa unor actori tineri (cu exceptia lui Lambert Wilson).

Asadar, nu va asteptati nici la un film patimas si spectacular in genul „Reginei Margot”, nici la unul de eleganta formala a „Varstei inocentei” sau la unul de modernitatea lui „Marie Antoinette” (in viziunea Sofiei Coppola), ci la un film banal si pasabil care cel mai bine ar da pe micul ecran, unde expectatiile sunt mai mici si unde, mai ales, poti trece pe alt canal.

„Printesa de Montpensier”/”La princesse de Montpensier” – regia Bertrand Tavernier, cu: Mélanie Thierry, Lambert Wilson, Gaspard Ulliel, Grégoire Leprince-Ringuet. Premiera romaneasca – 15 aprilie 2011.