Trupa britanica Hurts concerteaza pe 7 aprilie in Bucuresti

Trupa britanica Hurts va sustine joi primul concert in Romania. La doar doi ani de la lansare, succesul de care se bucura este fulminant, iar reprezentatiile lor se tin cu casa inchisa. Theo Hutchcraft (voce) si Adam Anderson (clape) vor urca pe scena Fratelli Studios joi, pe 7 aprilie, dupa ce concertul stabilit initial pentru 11 noiembrie 2010 a fost reprogramat.

Hurts este un duo britanic de synthpop originar din Manchester. In iulie 2009, la scurt timp dupa ce au aparut in peisajul muzical britanic, au fost alesi „Band of the Day” de catre publicatia The Guardian. Ulterior, s-au clasat pe pozitia a patra in sondajul de opinie al BBC, „Sound of 2010”. Albumul de debut, „Happiness”, a fost lansat in septembrie 2010 si i-a propulsat pe cei doi britanici pe locul patru in top Billboard.

Vara anului 2009. Incepe sa se vorbeasca despre o trupa pop britanica, ce isi propunea sa redefineasca muzica secolului XXI. La inceput a fost doar o pagina de Myspace si un videoclip solitar al piesei „Wonderful Life”.

In momentul in care si-au sustinut primele concerte – in februarie 2010, intr-o biserica din Manchester si o sala de concerte din Londra – nimeni nu stia la ce sa se astepte, astfel ca biletele erau ca niste pietre rare vanate de adevaratii cunoscatori ai industriei. Hurts (Theo Hutchcraft – voce si Adam Anderson – clape) au urcat pe scena Wilton’s Music Hall impreuna cu un cantaret de opera si au dat viata unui stil pop intunecat, cu „gratie cinematografica”, asa cum aveau sa constate criticii de muzica ulterior.

Ce merge mana-n mana cu asa-zisa „pretiozitate” de care ii acuza criticii? Costumele pe care le poarta Hutchcraft si Anderson? Cantaretii de opera cu care colaboreaza? Filmele de scurt-metraj, alb-negru, cu nume neobisnuite precum „Pellerin” sau „Dragostea”? Hurts vor sa recreeze vremurile cand pop-ul britanic era imbracat in costume cu umeri structurati si isi purta parul intins pe spate, acele vremuri cand se produceau videoclipuri ciudate cu fete care fac piruete si cu conotatii sexuale infricosatoare. Asta se intampla demult, pe vremea cand pop-ul britanic dinamita limitele si crea clasici, inainte ca Spandau Ballet sa fie ascultati doar la nunti, inainte ca Midge Ure sa devina „Lieutenant Band Aid” si inainte ca noi toti sa credem ca doar americanii mai sunt in stare sa domine topurile.

S-a scris despre Hurts ca jongleaza cu o fuziune de muzica si vizual si ca sunetul pe care il abordeaza este ca un fel de „matematica a emotiei”. Theo Hutchcraft nu pleaca insa urechea la ce au de spus cunoscatorii: „Muzica isi pierde din culoare si din profunzime daca vorbesti prea mult despre ea. Tot ceea ce facem noi este subtil si lasa lucrurile la imaginatia oamenilor”.

Subtilitatea lor zamisleste suficient de multa fascinatie si curiozitate, dovada ca biletele la concertul de joi s-au epuizat la cateva zile dupa punerea lor in vanzare.