Spre scoala: pe jos, cu bicicleta, cu autobuzul

Cind v-ati lasat ultima oara copilul sa mearga singur la scoala? Sau cind i-ati permis sa mearga acolo cu bicicleta? Ce ziceti, este bine sa-l lasati sa ia autobuzul spre scoala singur? Astazi suna foarte periculos sa-l lasi pe cel mic in oras sa se deplaseze singur la scoala sau la locul de joaca. Dar copiii au nevoie de libertate, de mobilitate, iar orasul tocmai de aceea pare inspaimintator, pentru ca nu sunt destui copii care sa se deplaseze singuri pe strazi.

Orasul vazut de la nivelul trotuarului

Francesco Tonucci crede intr-un viitor in care orasele europene vor fi impinzite de copii care merg singuri la scoala pe jos sau cu bicicleta. In cadrul prezentarii sale de la conferinta Velo City 2011 (23-25 martie, Sevilla), liderul proiectului Orasul copiilor a descris acest cerc vicios: parintii nu-si lasa copiii singuri pe strada deoarece li se pare periculos, dar in acelasi timp orasul pare periculos pentru ca nu sunt destui copii care sa mearga pe jos sau sa pedaleze. Parintii sunt in masini, alaturi de copiii lor, in drum spre scoala. Micutii nu au contact cu cei de virsta lor in afara deplasarilor si a orelor de scoala, ceea ce are un impact important in dezvoltarea lor.

Cind moderatorul discutiei i-a rugat pe cei din sala sa ridice mina cei care mergeau la scoala pe jos sau cu bicicleta, s-a format o padure de brate. Cind a fost vorba insa sa ridice mina cei care isi duc copiii la scoala pe jos, cu bicicleta sau cu autobuzul, foarte putine miini au fost ridicate. Semn ca exista deja o diferenta mare intre generatii, desi orasul este acelasi si scolile nu si-au schimbat amplasarea.

Tonucci cunoaste foarte bine psihologia copilului. El stie ca, o data adolescent si cu o cheie de la casa in mina, copilul va incerca sa fie mai mobil decit era cind parintii il duceau cu masina la scoala. Va dori o bicicleta si o va folosi cit de mult va putea. Insa marketingul agresiv in favoarea masinii il va convinge ca automobilul este un loc „sigur” si ca numai asa poti ajunge dintr-un loc in altul. Totul tine de educatie deci, asa ca programele de constientizare a transportului alternativ ar trebui introduse de autoritatile locale in programele scolilor. Educatia rutiera nu trebuie sa se refere numai la circulatia auto, ci si la cea pietonala si la folosirea bicicletei in oras.

Vorbitorul italian a avut doua observatii principale in cadrul prezentarii sale:

• Parintii ar trebui sa-si lase copiii de pina in 9 ani sa se deplaseze singuri in oras. De la virsta de 9 ani, Tonucci considera ca este in regula sa lasi copilul cu bicicleta singur.
• Copiii nu sunt idioti, ba chiar sunt mult mai atenti la trafic si la mers decit adultii. Ei pot avea foarte bine grija de ei insisi.

Cit priveste asa-zisul pericol al deplasarii pe jos sau cu bicicleta in oras, Francesco Tonucci crede ca este vorba despre un mit. El a cerut in repetate rinduri politiei italiene statistici privind numarul accidentelor petrecute in cazul deplasarii solitare a copiilor pe strada si rezultatul a fost mereu acelasi: zero. In schimb, accidentele de automobil in care au fost implicati si copii mai mici de sase ani se inmultesc, dar asta din cauza ca micutii se aflau in masini, alaturi de parinti.

Educatia este cheia

Este a doua zi a conferintei si a doua zi in care se ajunge la aceeasi concluzie: schimbarea se face prin educatie. Scolile trebuie sa integreze in programa scolara educatia rutiera in care notiunile despre transportul alternativ ar trebui sa fie primordiale. Publicitatea in favoarea automobilului ar trebui temperata sau echilibrata cu unele campanii de promovare a mersului pe bicicleta si a transportului in comun. In familie, parintii ar trebui sa-si educe copiii in asa fel incit acestia sa nu mai considere masina drept un simbol al statutului social al omului modern.

Lynn Sloman considera cu educatia merge mina in mina cu dezvoltarea infrastructurii sau, mai bine zis, cu educarea autoritatilor locale. Daca-i vei arata primarului ca exista in oras destui copii si adulti care merg la scoala sau la serviciu pe bicicleta, acesta va fi obligat sa creeze conditii mai bune pentru ciclistii urbani. Sloman este consultanta in consiliul de administratie al organizatiei Transport for London, membra a consiliului de administratie al Comisiei pentru Transport Integrat si membra a consiliului de administratie a asociatiei Cycling England. Ea crede ca, atunci cind tai din spatiul alocat masinilor pe strada pentru a crea trotuare mai largi si piste pentru biciclisti, nu iei ceva, ci oferi ceva, adica dai inapoi oamenilor libertatea de deplasare pe care o aveau inainte sa se dezvolte atit de mult industria auto.

Conferinta Velo City 2011 nu da sentinte si nu acuza pe nimeni, ci atrage atentia unei situatii periculoase in care se afla oamenii din orasele de astazi: utilizarea obsesiva a automobilului are implicatii acolo unde nu te astepti. Vei fi mirat cind copilul, o data ajuns adolescent, iti va cere mai multa libertate, va dori sa petreaca mai mult timp in oras, va vrea sa se deplaseze si cu altceva decit cu automobilul cu care il duceai la scoala cind era mic. Pina la urma, nu suntem dependenti de masina, ci de mobilitate.

Vezi si:

CARTE si INTERVIU Bicicleta, medicament impotriva bolii de masina