Alex Popovici lanseaza expozitia Karl Marx is alive, 14-19 martie, in Bucuresti

Luni 14 martie, orele 19:30. In vechiul Bucuresti al negustorilor si mahalagioaicelor multietnice, fix la orele 7:30 seara in spatiul de la 14 A St.Armeneasca, sect.3 al Galeriei ARTXPERT, franco-romanul Alexandru Popovici organizeaza o pomana restransa, fara lumanari si coliva, la comemorarea anilor (128) petrecuti de la moartea lui Karl Marx.

Alexandru Popovici: „Nu pot, nu vreau, nu stiu sa ofer un curs de marxism, desi m-am nascut si am crescut la Paris intr-o casa de comunisti romani veritabili. Sunt arhitect, nu ideolog sau istoric al ideilor. Dar nici nu poti sa vorbesti despre istoria intelectuala si artistics a ultimului secol fara sa-l iei in seama pe Marx. Pur si simplu nu poti. Arta, ca si democratia de altfel, traieste din acel trecut care nu trebuie uitat, ci recuperat prin contrast si refolosit.”

Cubic Dream

Foto: Alex Popovici

Obiectelor complet banale sub comunism li se insufla o noua viata, primesc nume si o alta identitate in raspar cu cea a concretului lor industrial. Ele scapa atat de impusa uniformitate comunista, cat si de dorita tipizare socialist-capitalista de azi. Scaune-replici de strungar originar din Sibiu, capsula politica cu indivizi-chibrituri, sculpturi carapace in care sunt inchise si reprimate visele noastre, cubic dreams vorbesc in felul lor despre posteritatea lui Marx si despre ramasite-relicva ale idealurilor nobile ale socialismului: libertate, egalitate, diversitate, solidaritate. Sunt ele periculoase pentru societatea romana de astazi?

Despre autor

Alexandru Popovici (31) a obtinut DPLG / Diploma Arhitect de la Ecole nationale superieure d￢architecture Paris Malaquais, in 2007.

Realizeaza in prezent proiecte pe memoria obiectelor si simbolistica lor, a lucrat la Space Syntax Romania in calitate de arhitect colaborator intre 2008 si 2010, anterior la Stefan Firimita ca arhitect de interior, perioada in care s-a ocupat de amenajare de interior pentru MADAME. In Paris, a realizat planuri si modele macheta pentru o cladire de locuinta pentru Agence Galiano-Simon-Teno (2004-2005). In 2003, a lucrat pentru OKon Arhitects, in Pusan, Coreea de Sud.

Colaborari anterioare:

Opinii sustinatori

„Ne-am intoxicat de politic si totul e o joaca de-a dreapta-stanga. Nu stii exactamente cine este stanga ca sa ai habar cine ar fi dreapta, dar pentru ambele Marx este anti-eticheta. E partidul-fantoma, e Ceausescu si Engels si Stalin si mumia lui Lenin toate la un loc, un fel de Dracu-n travesti”, arata Centrul Euroregional pentru Initiative Publice, intr-un comunicat de presa, cu ocazia lansarii evenimentului. Documentul citat, semnat de Florin Buhuceanu, face referire la motivatiile evenimentului.

• Marx se lasa invocat la noi doar in imaginarul si prin retorica celor care au fost condamnati sa fie contemporani cu posteritatea lui din comunism. Dumnealui, ganditorul socialist al secolului XIX cu o impozanta carte de munca in secolul trecut, e mort completamente si astazi pentru greseli imposibil de rascumparat acum si pururea in veci , dar traieste viu prin cei care-l neaga violent. Acuzat, deci vinovat.  Il gasim in racoarea arestului prelungit de la azilul de nebuni al istoriei ideilor. A-l comemora in Bucuresti e, care va sa zica, pornografic, pervers si exibitionist.
• Expozitia franco-romanului Alexandru Popovici nu-l acuza, nici nu-l scuza. Il respinge si-l imbratiseaza simultan prin artefacte voit si dezarmant de simplu: scaune-replici de strungar originar din Sibiu, capsula politica cu indivizi-chibrituri,  sculpturi carapace in care sunt inchise si reprimate visele noastre. Obiecte complet banale sub comunism, transformate, recuperate comemorativ, primesc nume si o alta identitate in raspar cu cea a concretului lor industrial. Ajunse in circuitul cultural public, ele scapa atat de impusa uniformitate comunista, cat si de dorita tipizare socialist-capitalista de azi. 
• Popovici il elibereaza pe Marx de Marx cel ignorat de masele dependente de noul opium al  consumismului, de cel zdrobit de istorie si bantuit de propriile idei esuate in practica.  Il iarta, luandu-l in serios si-n zeflemea. Ne readuce in lumea obiectelor unui timp de care nu putem sa uitam fara sa ne uitam.