America – Europa, o analiza fara sentimente
Noile pozitionari ale Statelor Unite in Orientul Mijlociu aproape ca invita o privire asupra relatiilor bilaterale ale Europei, reprezentata de Uniunea Europeana si Statele Unite ale Americii, intr-o zona numita de noi, “esticii,” zona Euro-Atlantica. Poate mai mult decat toate administratiile prezidentiale americane, administratia Obama arata ca una care incearca sa repozitioneze SUA intr-o lume bantuita de crize de tot soiul. Nu stiu daca noile strategii americane sunt de genul “cut loses” sau sunt poate gandite mai profund. Nu vreau sa cred ca sunt simpliste si fara viziune, sunt insa sigur ca perioada apropiata ne va arata in orice caz directia.
Bineinteles ca relatiile dintre America si Europa nu pot fi un divort cu gesturi ireconciliabile, reprezinta totusi o despartire sa zicem amiabila. Indiferent daca despartirea este un interes American sau European, ea se intampla si va continua sa se petreaca pana in momentul cand ambele parti vor stabili ce fel de relatie poate fi avantajoasa pentru ele. Partajul intre Europa si America a inceput de mult, din cauza unor conjuncturi mai mult sau mai putin independente de vointa partilor. El nu s-a manifestat decat in urma cu doi ani si se va finaliza, cred eu, in acest deceniu. Ambele parti, Europenii si Americanii, sunt prinse intr-o serie de clisee si conceptii extrem de gresite in ceea ce priveste cum este celalalt cu adevarat si care sunt principiile care guverneaza politicile respectivei parti. Din punct de vedere European, lucrurile sunt si mai complicate pentru ca vom putea gasi mai multe puncte de vedere, de multe ori divergente. Fetele palide de la Bruxelles, ca dl Herman Van Rompuy si dna Catherine Ashton, nu vor avea nici o sansa sa armonizeze o politica externa a Uniunii Europene, deci vorbim de multe voci versus una si una destul de clara.
Cine doreste o mica recapitulare a relatiilor dintre Europa si SUA de la sfarsitul celui de Al Doilea Razboi Mondial o poate gasi aici. Aceste relatii, in formatul cunoscut noua, adica dupa cel de Al Doilea Razboi Mondial, au avut destul de multe metamorfoze. Am sa incerc sa le mentionez pe cele ale mai apropiate de timpul nostru, sa zicem ultimile 4 decenii:
Anii ’70 –Probabil anii care au adancit cel mai mult fisura intre europeni si americani. Sfarsitul sistemului de la Breton Woods, printr-o decizie unilaterala, fara consultarea Europenilor. Hotararea luata in 1971 de Presedintele Nixon a fost (dupa parerea mea) una din cele mai problematice hotarari economice ale Americanilor, hotarare a caror consecinte le vedem si astazi; Neue Ostpolitik, initiata de Cancelarul German Willy Brand, in incercarea de reconciliere si colaborare cu Germania de Est comunista, insotita de descoperirea spionilor comunisti din apropierea lui, reuseste sa-i ingrijoreze profund pe Americani, lucrurile ajungand pana la amenintarea cu mutarea bazelor militare din Germania Federala.
Anii ’80 –Boicotarea Olimpiadei de la Moscova din cauza invaziei sovietice a Afganistanului nu a fost acceptata de o mare parte a opiniei publice europene si de unele state ale Europei; Politica dusa de administratiile americane in Afganistan si in America Latina (Honduras-Nicaragua-Contras). Caderea “Cortinei de Fier” si formarea “noii Europe”.
Anii ’90 – 2010 –Disolutia Uniunii Sovietice, reunificarea Germaniei, razboiul din Yugoslavia si reconfigurarea NATO. Doctrina Bush (Tatal si Fiul) si “razboaiele petrolului”, cu sau fara amenintarile lui Sadam. Administratia Obama, cu doctrina resetarii (Restart), care incerca sa-si indrepte “ochii” spre Rusia, peste capetele unor aliati din estul Europei.
Un lucru este totusi clar. Fara a analiza relatiile economice si militare de dupa cel de Al Doilea Razboi Mondial, Europenii au benificiat de multe avantaje din aceste relatii si continua pana in zilele noastre.
Asa cum am spus mai sus, daca putem observa si analiza pozitiile americane, ne este aproape imposibil sa le observam cu precizie pe cele europene Mai toate statele Europene se considera “speciale” in relatiile cu America, pana si francezii! Tabelul este originar dintr-o lucrare a ECFR (European Council on Foreign Relations) numita “Towards A Post-American Europe: A Power Audit Of EU-US Relations” si reflecta parerile unor elite din tarile respective. Sa citesti parerile francezilor sau ale germanilor in acest caz si sa le pozitionezi in fata realitatilor pe care le cunosc despre cum gandesc americanii, in special cei care au ceva de zis, este cel putin hilar.
Nu stiu daca ati auzit de existenta unei institutii finantata de Consiliul Europei care se numeste “Institute for Security Studies (EUISS)” si care a produs o capodopera de ignoranta sub titlul “The Obama Moment – European and American perspectives“. Sunt sigur ca cei care i-au ajudecat Premiul “Nobel pentru Pace”, la mai putin de un an de la alegerea lui, au citit aceasta lucrare. Bineinteles ca Presedintele Obama si-a justificat si sperantele autorilor si cea a juriului de la Oslo, marind contingentele americane din Afganistan cu 21 de mii de soldati americani si creand mari problme de stabilitate strategica in Orientul Mijlociu.
Interesele americane in Europa, ca si in orice alta parte din lume, se reazema pe strategii care au la baza cele patru componente necesare implementarii ei de la FDR si pana la Obama. Aceste componente folosesc la stratificarea problemelor si folosirea metodologiilor diferite pentru fiecare nivel de probleme/interese. Prima componenta sau principiu strategic l-as numi “IGNORAREA” (Ignore) – daca cineva nu-ti poate fi de folos ignora-l. Exact ceea ce au facut americanii europenilor in relatiile cu China. Al doilea principiu se numeste “OCOLIREA” (Work Around) – daca parerile partenerului nu-ti convin ocoleste-l. Americanii au facut-o in interventia din Irak, i-au ignorat pe francezi si germani si si-au facut treaba cu cine a dorit sa participe. Al treilea principiu ar fi “ANGRENAREA” (Engage) – cand gasesti un minim consens angreneaza-l, exact ce au facut americanii in cazul sanctiunilor cu Iranul. Un ultim principiu al strategiilor americane este fara dubiu anticul “DEZBINĂ ŞI DOMINĂ” (divide et imperasau in originalul anglo-saxon, divide-and-rule), implementat excelent de americani in relatiile cu Rusia, cand occidentalii si rasaritenii au opinii absolut diferite.
Am sa incerc intr-un articol urmator sa analizez relatiile Europa – America (titlul America – Europa nu a fost intamplator). Lucrurile sunt mult mai dificile luand in considerare multitudinea de opinii pe acest subiect. Am postat si o imagine care poate explica mult mai rapid de ce este complicat sa analizezi opiniile europene. Intr-un spirit optimist am anexat o scrisoare pe care José Manuel Durão Barroso a adresat-o lui Barak Hussein Obama, imediat dupa alegerea lui ca Presedinte al Statelor Unite. Daca veti vedea imaginea EUA-4 – lucrurile din cealalta parte a Atlanticului se vad complet diferit.
Bibliografie si note
Articolul este o sinteza a unor articole mai ample. Vezi:O Europa post-Americana – premisesiO Europa post-Americana – perceptii si strategii.
ECFR:The spectre of a multipolar Europe
José Manuel Durão Barroso –A Letter from Brussels to the Next President of the United States of America;Barroso to Obama.
INTERVIURILE HotNews.ro