​Around The Black Sea: Romania – o tara parasita, vandalizata si lasata in intuneric

„Din toata aceasta calatorie, pe care oficial o incheiem aici, pentru mine marea surpriza a fost Dobrogea. Dar o Dobroge laturalnica pe care o ocolesc azi chiar si variantele rutelor ocolitoare recomandate de politia rutiera in plin sezon estival. Ceea ce parea o gluma in anii ’90, cand primul val serios de emigranti isi lua zborul strigand in urma „ultimul stinge lumina!”, astazi este o realitate. Ultimul a stins deja lumina. Romania, in zona asta, arata ca o tara parasita, vandalizata si lasata in intuneric”, scrie Ioana Hodoiu pe blogul de calatorie theblacksea.eu.

„De la Isaccea ma urmareste dezamagirea de pe fata lui Petrut cand a vazut portul. Se aprinsese cum te aprind amintirile din copilarie si te trezesti ca vorbesti exaltat si cu detalii despre intamplari atat de vechi ca nici tie nu-ti vine sa crezi ca ti le amintesti. Ei bine, tot drumul Petrut mi-a povestit despre o saptamana petrecuta cu unchiul lui pe o draga in port la Isaccea. Unchiul, inginer naval, avusese ceva treaba pe-acolo si-l luase cu el. Se pare ca la vremea aceea Isaccea era un important nod comercial care aduna mastodonti de fier plutitori pe Dunare si marinari afumati prin carciumile portului. Nu stiu cat sunt imagini supradimensionate vazute prin ochi de copil, dar stiu sigur ca, pe vremuri, erau curse de pasageri regulate intre Tulcea si Isaccea si la fel de sigur stiu ca astazi, in port la Isaccea, nu mai este nimic. Stiti ce inseamna nimic? Nimic. Este atat de pustiu si o liniste atat de apasatoare ca-ti vine sa nu fi fost niciodata acolo.

Tot de la Isaccea mi-a ramas in minte un pescar de ocazie care arunca undita intr-o balta murdara, ingalata de ierburi si stufaris din care scotea la fiecare minut cate un pestisor firav si scofalcit ca un cartof degerat. Omu’ arunca cu voie buna si povestea sec, fara amareala, ci pur si simplu ca asa stau lucrurile, ca in ochiul asta de balta in care arunca, pe vremuri trageau vapoare. Dar cine sa mai dragheze aici… Vis-a-vis de noi se profila pe cer fosta fabrica de tutun, arsa de incendii, cu ferestre oarbe ca o cartita, ceva cladiri administrative parasite, niste cai liberi si cativa copii care se jucau printre gunoaie. Cica au fost pe rand aici hotel, discoteca, magazin. Dar au dat toate faliment. Inainte de ’89 aici era activitate serioasa, se prelucrau culturi intregi de tutun, se facea agricultura, era portul… Dupa Revolutie a stat timpul in loc. Si, ca un blestem, nicio afacere n-a mai prins viata. Si, intr-un final au plecat toti.

La Macin am privit muta muntii aia care pareau din cu totul alt film decat Romania. Masivi ca niste cocoase de animale preistorice, cu stanci violete din cauza apusului de soare si cu Dunarea Veche care le taie fata. Acolo am gasit niste locuri fabuloase, cu paduri mustacioase ca-n povesti, cu copaci care purtau urmele inundatiilor din vara, care aratau exact ca urmele costumelor de baie lasate pe pielea arsa de soare si cu niste locuri de pescuit senzationale, unde Petrut a prins un somn tanar cu buze groase si i-a dat drumul. Si, ca sa aveti o imagine completa, la Macin am dormit la singurul hotel din oras si, de altfel din zona, cu 150 de lei camera!!!! O camera ca de tabara, cu trei paturi si geamuri meschine; camera pe care am obtinut-o cu greu, dupa ce omul de la restaurantul comunal de jos, care se ocupa si de hotel, s-a dat greu abordabil. A trebui sa atarnam vreo ora pe-acolo pana s-a hotarat sa ne dea camera. Cica era rezervata”.

Citeste tot articolul si comenteaza aici.

Blogul de calatorie theblacksea.eu a fost creat ca un spatiu virtual pentru postarea materialelor realizate, intr-un periplu de trei luni in jurul Marii Negre, de Petrut Calinescu (fotograf) si Stefan Candea (jurnalist). In aceasta vara, ei au strabatut 13 mii de kilometri si 11 tari, realizand 53 de materiale. In prezent, blogul prezinta drumul parcurs de Ioana Hodoiu si Petrut Calinescu in cateva dintre tarile cu iesire la Marea Neagra.​