Around The Black Sea: Sochi, capitala unui popor disparut

Jocurile olimpice de iarna Sochi 2014 ridica probleme similare cu cele din 2008, cand China era acuzata de incalcarea drepturilor tibetanilor. „Si totusi, chinezii nu au indraznit sa organizeze Olimpiada in Tibet”, scrie jurnalistul Stefan Candea pe blogul de calatorie theblacksea.eu.

„Anul si locul inaugurarii JO, Krasnaya Polyana, marcheaza 150 de ani de la primul genocid din istoria Europei moderne si izgonirea din propria tara a unui popor care traieste de generatii in exil. Este vorba de poporul cerchez care a fost impins in Marea Neagra de catre armatele Rusiei tariste in 1864, la sfarsitul unui razboi de cucerire a Caucazului care a durat peste 100 de ani. Randul de forturi rusesti dintre Sukhum si Anapa, acum toate statiuni turistice, au pregatit infrangerea cerchezilor. Le-au taiat legatura cu marea si cu celelalte cai de comert.

Intr-o operatiune care a folosit cu siguranta ca model masivelor deportari sovietice, peste un milion de cerchezi au fost atunci izgoniti catre Imperiul Otoman. Dintre ei, peste 300 de mii au murit inecati, infometati sau rapusi de boala pe plajele unde s-au refugiat. Dintre supravietuitori, cei mai multi s-au stabilit in Turcia, Iordania, Siria si Israel. Familii cercheze au ajuns pana in Bulgaria, Romania si Kosovo. Cam cinci milioane traiesc in lume si peste 500 de mii sunt raspanditi in prezent in Krasnodar, Stavropol, Osetia de Nord si in trei republici create artificial: Adygea, Kabardino-Balkaria si Karachai-Cherkessia. Desi sunt acelasi popor, cerchezii au fost separati, amestecati cu alte popoare si denumiti diferit, in functie de teritoriul unde locuiesc: cerchezi, cabarzi, sapsugi si adigi.

Cand am plecat din Romania nu stiam nimic despre cerchezi. La Ankara am citit despre protestele lor impotriva organizarii JO si am descoperit cartea foarte recent publicata de un jurnalistul britanic Oliver Bullough, pe care am folosit-o ca principala sursa de documentare. Printre resursele recomandate in carte se numara si un site al comunitatii cercheze la care am apelat pentru contacte in Sochi. In mai putin de jumatate de zi, mesajul meu a circulat pana la Ankara, la Nalchik si inapoi Sochi. Pe seara m-am intalnit cu reprezentantii unei organizatii locale de cerchezi, iar a doua zi am fost gazduiti intr-un sat din apropiere.

Murat si Salikh sunt doi tineri de 30 de ani care s-au nascut in satele cercheze din jurul Sochi. Fac parte din HASE, o asociatie formata pe baza tribului cerchez sapsug. Murat lucreaza in marketing si Salikh in export de energie. Amandoi au invatat la scoala o istorie falsa, care pomeneste cerchezii in treacat si mentioneaza doar “ca au existat si au plecat in masa la un moment dat”. Salikh imi arata salvate pe telefon harti vechi ale Cercheziei, simboluri, steaguri si poze de la comemorari. Imi spune ca puterea lor sta in faptul ca fiecare trebuie sa stie pe dinafara istoria propriei familii pana la a saptea generatie. E foarte interesat de cartea pe care am cumparat-o din Ankara in care un strain ii detaliaza documentat propria istorie. I-o ofer cadou”.

Citeste articolul in intregime aici.

Petrut Calinescu (fotograf) si Stefan Candea (jurnalist) sunt doi prieteni care s-au suit intr-o masina, dornici sa sfideze sabloanele prin care sunt analizate popoarele din jurul Marii Negre si hotarati sa profite de frumusetile unei regiuni prea putin explorate „fotografic”. Mai multe despre aventurile celor doi gasiti pe blogul de calatorie theblacksea.eu.

Citeste aici despre drumul parcurs pana acum in jurul Marii Negre.