Acesti blajini care ne pazesc banii

Poarta uniforme in culori blande, multi au burtica, par incaruntiti si au o privire blajina. Cand unul dintre ei imi deschide usa de la intrare imi vine sa-i spun respectuos: „lasati, nu va mai obositi”. Daca pe spatele uniformei nu ar scrie majusculat: „PAZA si PROTECTIE”, nu as avea nimic impotriva lor. Insa acesti blajini sunt cei care ne pazesc banii.

Banii sunt mai pretiosi in perioadele de criza si poftele talharilor cresc pe masura reducerilor salariale. Comisarul Aurel Catrinoiu, seful Serviciului Sisteme de Securitate din Inspectoratul General al Politiei, confirma ca in Romania „au crescut furturile, inclusiv faptele de talharie rapide, din societatile care opereaza preponderent cu numerar: banci si case de schimb valutar. E imbucurator faptul ca nu avem victime pe acest segment si practic violenta nu este asa de ridicata”.

Cum se face ca bancile si casele de schimb valutar, institutii care ar trebui (in mod normal) sa fie cele mai securizate si bine pazite, au devenit victimele predilecte ale hotilor? Comisarul Aurel Catrinoiu are o explicatie: „Persista neglijenta personalului sau instruirea superficiala si multe dintre faptele comise s-au produs pe fondul unor neglijente. In momentul producerii erau cu valorile pe birou, numarau banii in conditii neglijente. Sau procedura de transfer, de pastrare, se facea inclusiv cu incalcarea normelor. Cu toate ca norme exista, ele nu sunt respectate in totalitate”.

Nu dobanzile microscopice sunt motivul pentru care multi oameni obisnuiti isi tin banii in banci. Absorbite de functia lor camatareasca, bancile par a-si neglija chiar rolul principal de pastratori siguri ai economiilor clientilor. Expertul in securitate Gabriel Sotirescu, presedinte al Sectiei Europene a Absolventilor Academiei FBI, remarca evidenta: „Vedem cu ochii nostri, mergand pe strada, ca cei mai multi dintre paznici sunt, cel putin aparent, total nepregatiti. Este nevoie de o uniformizare la nivel national a standardelor furnizorilor de securitate. Degeaba ai un paznic daca acela este paznic doar cu numele”.

Cum se ajunge la o astfel de situatie? Explicatia am primit-o din partea unor surse apropiate sistemului bancar: „De regula, procedura alegerii unei firme de paza consta intr-o licitatie. Banca ofera un buget lunar sau anual in care compania de paza trebuie sa se incadreze. Cei care ofera cele mai bune servicii la aceiasi bani sau cei care castiga prin metoda “pretului mai mic” sunt alesi pentru paza bancii. Contractele dintre banci si firmele de paza se incheie de regula pe perioade determinate, de cel mult un an. Exista situatii in care persoanele desemnate de firma de paza sa asigure banca nu au convenit din anumite puncte de vedere si au fost ulterior inlocuite. Exista si sucursale bancare care nu dispun decat de paza video. Acestea sunt cele mai expuse si, acolo unde au fost intalnite asemenea cazuri, s-au luat masuri. Bancile invoca bugetele reduse si renunta la paznici mai ales la unitatile cu 2-3 salariati, adica exact la cele mai vulnerabile”.

In plus, probabil din aceleasi motive de eficientizare a cheltuielilor, “exista banci in care agentul de paza face orice, numai monitorizarea celor care intra in banca, nu. E o problema a calificarii resurselor umane folosite si, din cate stiu, companiile care au contracte cu bancile au fost instruite recent de catre autoritati”.

Vina nu este doar a angajatorilor si a beneficiarilor, ci si a unui „cadru legal permisiv. Nu se instituie obligativitatea unor cerinte de aptitudini fizice”, spune comisarul Aurel Catrinoiu. „Practic, cerintele se rezuma la lipsa antecedentelor penale, la indeplinirea cerintelor medicale si la o pregatire profesionala. Aceasta din urma se realizeaza insa destul de formal. Este un cerc vicios: pentru calitate evident ca trebuie sa platesti mai mult. Beneficiarii, si asta cred ca are din nou legatura cu criza, au incercat sa reduca cheltuielile si, neputand plati foarte bine, apar repercursiunile asupra calitatii angajatilor. Nu poti sa angajezi decat ce iti permiti sa platesti”.

Si asta nu e tot: „Se spune ca in perioada de criza costurile cu securitatea trebuie sa creasca. La noi se intampla invers. Inclusiv unitati care dispun de potential financiar au inceput sa renunte la diverse servicii sau cauta solutii mai putin costisitoare”. Cu alte cuvinte, fie banca oricat de tare, paznicul din poarta e tot moale.

Daca privatii nu ne mai pot pazi banii, sa ne punem nadejdea in atotprezentul stat roman. Expertul Gabriel Sotirescu inlatura si aceasta ultima speranta: „Nu numai crima organizata se bucura de criza. Toata gama de infractori si de activitati infractionale prospera intr-o perioada de criza pentru ca o criza economica aduce dupa sine o slabire a autoritatii statului si toate mecanismele legale functioneaza mai greoi”.

Sa punem asadar mana pe furci atunci cand hotul ne da tarcoale? Gabriel Sotirescu confirma de asta data: „Noua ni se pare ciudat, avand in vedere timpurile pe care le-am trait, sa dam un telefon la politie sau la o firma de paza atunci cand vedem pe scara blocului un tip care nu are ce cauta acolo. Ne facem ca nu vedem si cu asta basta. Dar este interesul meu, atunci cand vad pe strada mea un tip ciudat, sa pun mana pe telefon si sa anunt”.