FOTOGALERIE Phoenix Classics la Sala Palatului: Cand somnul ratiunii nu naste monstri

„Nu devii batran fiindca ai trait un anumit numar de ani, devii batran fiindca ai dezertat de la idealul tau. Anii rideaza pielea, dar renuntarea la ideal rideaza sufletul”, spunea George Enescu. De zeci de ani, membrii trupei Phoenix traiesc pentru un astfel de ideal, devenit un adevarat elixir al tineretii lor: idealul libertatii. La sfarsitul lunii mai, la exact 33 de ani de la trecerea clandestina a granitei cu Iugoslavia, Phoenix a prezentat la Sala Palatului „un tribut a ceea ce este pur romanesc”.

Sub titulatura Phoenix Classics, trupa a propus, pe 27 mai, vreme de doua ore, o sinteza intre muzica lui George Enescu (Rapsodia romana nr. 1 in La major si Rapsodia romana nr. 2 in Re major) si primele doua albume (LP-uri) Phoenix: Cei ce ne-au dat nume si Mugur de fluier. Doua creatii de inspiratie folclorica, nascute din dorinta lui Nicu Covaci de a raspunde, prin intermediul artei, la decizia lui Nicolae Ceausescu, din aprilie 1971, ca de atunci inainte toate productiile culturale sa aiba filon folcloric: „Vrei folclor? Iti dam noi folclor!”

Dupa o intarziere de peste jumatate de ora, cauzata de o serie de probleme cu proiectiile multimedia („Traim in Romania si totul este explicabil”, s-a scuzat liderul trupei), seara a fost deschisa de piesa Cocosii negri, o prelucrare folclorica dupa o datina din Valea Almajului, pe versuri populare, piesa ce ar fi trebuit sa apara pe albumul Cei ce ne-au dat nume. O melodie rareori interpretata in concerte, prezenta pe coloana sonora a celebrului film Nemuritorii si creata in jurul cantecului Cantecul zorilor, consacrat inmormantarii, simbolizand ingroparea unui ciclu trecut.

Seara a continuat cu prezentarea lui Cei ce ne-au dat nume si a lui Mugur de fluier, discuri de inspiratie folclorica, dovada a faptului ca masura „monstruoasa” luata de Nicolae Ceausescu in 1971 a avut drept consecinta, datorita incapatanarii unui dac pe nume Covaci, nasterea a doua dintre cele mai valoroase creatii romanesti.

De pe primul LP din istoria Phoenix, conceput ca un ciclu (pentru a urma perindarea anotimpurilor dintr-un an), au fost prezentate piese inspirate din ritualuri de primavara (Paparuga), cantece de vara (Vara), de toamna (Toamna) si de iarna (Jocul caprelor), totul terminandu-se cu punctul culminant din evolutia unei generatii (Nunta).

Au mai fost oferite, pe langa melodiile de pe Cei ce ne-au dat nume, un potpuriu (De-a lungul…, Sarba-n caruta, Ciocarlia) si un colind interpretat de Bogdan Muntenita (Colindul casei), trecerea de la o piesa la alta facandu-se cu ajutorul unor pasaje din Rapsodia romana nr. 1 in La major, ce au fost oferite cu ajutorul lui Adrian Petrescu (oboi si saxofon) si al lui Nicolae Dumitru (pian).

A doua parte a serii a fost marcata de trecerea catre Rapsodia romana nr. 2 in Re major a lui George Enescu, alaturi de al doilea LP Phoenix, Mugur de fluier, disc ce arata ca sfera de interes a trupei se intindea, in anii ’70, „din sudul Balcanilor, trecea prin muzica tiganeasca ori central-europeana pana in apusul continentului, integrand folclor de diverse nuante si culori”.

Unele dintre piese au, dupa cum recunoaste chiar Covaci, influente celtice, liderul trupei fiind la acea vreme impresionat de creatiile celor de la Jethro Tull. Lucru ce a putut fi observat si joi seara, la Mugur de fluier, Anule, hanule (intrerupta de eternele problemele tehnice), Pavel Chinezu, leat 1479, Ochii negri, ochi de tigan, Mica tiganiada, Strunga, la cateva dintre interludiile Lasa, lasa (si ele foarte rar cantate in concert), precum si la cele doua cantece de la bis: Phoenix si Andrii Popa.