FOTOGALERIE AC/DC in Romania: Intre Ipoteza Gaia si Efectul Tesla

„Din moment ce nici aprecierea, nici capacitatea de a produce note muzicale nu sunt facultati cat de cat utile omului […], ele trebuie clasate printre cele mai misterioase dintre inzestrarile sale”, spunea Darwin in lucrarea Originea omului. Misterul din spatele existentei acestei inzestrari a fost elucidat duminica, 16 mai, in Piata Constitutiei, in seara in care „zeul fulgerului” (pe numele sau de muritor Angus Young) si colegii sai au confirmat Ipoteza Gaia, au transmis energie wireless prin Efectul Tesla si au dat nastere unui tip particular de Sindrom Burnout.

Ipoteza Gaia este o teorie care afirma ca planeta ar fi un organism viu, ce se adapteaza la modificarile survenite in mediul sau. Pentru a-i ilustra plauzibilitatea, doi oameni de stiinta realizau in 1983 un experiment teoretic intitulat Planeta Margaretelor. Pe aceasta planeta, cand soarele incalzea prea tare, incepeau sa creasca margarete albe (pentru a reflecta lumina in spatiu), iar cand soarele se racea, cresteau margarete negre (ca sa absoarba lumina si s-o inmagazineze sub forma de caldura).

Datorita acestei facultati aparent inutile prezente la om, Ipoteza Gaia a fost confirmata si in Capitala, pe 16 mai, cand, pentru a-si mentine echilibrul intern (in cazul de fata – clima nepotrivit de rece pentru Romania in ultimele luni), planeta a gasit o modalitate de a creste temperatura prin aducerea a 60.000 de fani AC/DC in Piata Constitutiei.

La nivel „celular” – „un vis implinit” pentru romanii iubitori de rock’n’roll, dupa cum se confesa un fan la finalul concertului, oferind sintagma preferata a melomanilor autohtoni in ultimele luni.

Coordonatele de inceput: o trupa Down in deschidere, cu vocalistul Phil Anselmo (fost solist in Pantera) aruncand CD-uri, freesbee-uri si sticle de apa in public, apoi un Iris care in 2001 mergea prin tara intr-un turneu intitulat Tribute to AC/DC.

Cand trupa cu nume de curent alternativ/curent continuu doreste sa isi faca aparitia in forta, te simti ca si cum te-ar fi lovit un tren in fata, ori poate doar ti s-a parut, caci ai vazut pe ecranul gigant un videoclip cu o locomotiva ce nu poate fi oprita. Locomotiva apare apoi, amenintator, pe scena, in marime naturala, insotita de interpretarea piesei Rock N’ Roll Train. Si daca intr-adevar e vorba de „un vis implinit”, te gandesti ca un bun interpret de vise ar vedea intr-un astfel de tren indreptat spre tine „o mare sansa”, caci „viata ta se poate schimba in functie de evenimentul care urmeaza sa te surprinda”.

Cateva voci constata cu ingrijorare ca din acea parte a Golden Circle-ului nu se vad prea bine Malcolm Young (chitara), Cliff Williams (bas) si Phil Rudd (tobe), dar nu mai conteaza, caci solistul Brian Johnson si chitaristul Angus Young si-au intrat in rol.

Brian declara, cu vocea sa ragusita, scopul vizitei in Bucuresti („we’re here to rock’n’roll”), isi aranjeaza nelipsita sapca si alearga pe scena lunga (care taie Piata Constitutiei in doua) inainte de Hells Bells, pentru a se agata de sfoara cu ajutorul careia balanseaza clopotul coborat din inaltul scenei, publicul are nevoie de doar cateva piese pentru a-si demonstra calitatile („I see you’ve got rock’n’roll in you”, constata Brian satisfacut), iar Angus incepe demonstratiile de fizica.

„A reusit Tesla sa transmita energia wireless?” – este intrebarea care ar entuziasma orice fizician, dar Efectul Tesla se traduce, odata cu Thunderstruck, prin Efectul Young. Purtand celebra lui tinuta de scolar, cu sapca, pantaloni scurti si cravata, Angus isi transmite energia in timp ce ne arata adevarul din spatele vorbelor lui Friedrich Nietzsche: „ascultam muzica prin muschi”. Nu numai ca bate din picior si „aplica” pasul care l-a facut celebru, dar isi afiseaza in aproape fiecare secunda acel tic al buzelor si al muschilor faciali, prin care pare sa mestece notele.

Sapca este inlaturata prima, pentru ca la numarul de striptease de la piesa The Jack, Angus sa ne arate, pret de cateva secunde, lenjeria intima ce poarta inscrisul „AC/DC”. Momentele erotice revin la piesa Whole Lotta Rosie, cand o Rosie imensa (sub forma unui balon urias), cu un tatuaj „AC/DC” pe brat, ajunge sa danseze calare pe trenul diavolesc.

Let There Be Rock ne arata o geneza in stil AC/DC (lumina, sunet, tobe, chitara, rock – asa arata ordinea lucrurilor), iar Angus devine stapan pe spectacol: canta cu chitara deasupra capului, este ridicat de o platforma din fata scenei si se tavaleste in timp ce confetti-ul invadeaza aerul, revine in fata ecranului gigant si, din nou urcat pe o platforma, isi produce incantatia sub forma de solo.

Trupa a plecat de pe scena, luminile s-au stins, coarnele fanilor de la zona VIP stralucesc multumite in spate, dar aproape nimeni nu mai are puterea sa strige. Iar vina pentru epuizarea fizica si morala a fanilor, in forma ei noua (provocata de AC/DC), o poarta Sindromul Arderii Complete (Sindromul Burnout).

Trupa cunoaste foarte bine efectul pe care l-a provocat si revine repede cu Highway to Hell si cu o piesa devenita chintesenta a muzicii rock: For Those About to Rock (We Salute You). Si in timp ce „zeii fulgerelor” isi expun propria forma de salut, de inspiratie romana (in Roma antica, gladiatorii le spuneau conducatorilor, inainte de a incepe lupta: „Those who are about to die salute you”), mai multe tunuri trag salve, indreptate fiind catre Casa Poporului: „Fire!”. Si artificiile incheie ceea ce in lumea reala inseamna doua ore. Doua dintre cele mai bune ore din viata multor romani.

Setlist

1. Rock N’ Roll Train

2. Hell Ain’t a Bad Place to Be

3. Back in Black

4. Big Jack

5. Dirty Deeds Done Dirt Cheap

6. Shot Down in Flames

7. Thunderstruck

8. Black Ice

9. The Jack

10. Hells Bells

11. Shoot to Thrill