ANALIZA Romania fata in fata cu automobilul electric – Lamuriri, piedici, comparatii, idei pentru o strategie

Cate masini electrice vor fi la noi in 2020? Cat costa o statie de incarcare? Cat de sigur e sa-ti lasi masina la incarcat in fata blocului? Sunt intrebari pe care putini si le pun, insa la care un raspuns oficial si bine documentat e extrem de necesar. Pentru a raspunde la ele trebuie elaborata o strategie dupa studii detaliate. Premierul Boc a promis ca se va lucra la un astfel de plan pentru Romania, insa nu e 100% o veste buna daca problema va fi ingropata intr-o comisie care va intarzia cu concluziile.

Conceptul de masina electrica e unul exotic la noi. Multi spun ca nu avem nevoie de asa ceva si ca mai intai ar trebui sa avem drumuri decente si abia dupa aceea sa ne gandim la viitorul „verde”. Intr-un fel au dreptate, dar lucrurile nu trebuie gandite in acest fel deoarece masina electrica are avantajele ei, nu e doar un moft si poate deveni importanta in viitor, iar pana atunci are de parcurs un drum lung care insa trebuie sa aiba un inceput. Despre acest inceput este materialul de mai jos.

Masinile electrice depind la inceput de ajutorul venit de la stat

Inceputul tine de alcatuirea unui plan cu niste obiective clare pentru atingerea carora trebuie gasite solutii sustinute cu bani. Autoritatile trebuie sa se gandeasca spre exemplu cate masini electrice ar putea exista pe drumurile tarii noastre in 2020. Numarul trebuie stabilit in functie de disponibilitatea de a veni cu bani pentru a ajuta dezvoltarea sectorului. Bani pentru a construi infrastructura, si anume statii de incarcare, dar si investitii pentru a ne asigura ca se va produce energia electrica necesara. Apoi un lucru extrem de important tine de capacitatea si dorinta statului de a acorda cateva mii de euro subventie fiecarui om care-si ia o masina electrica, pentru a surmonta dezavantajul pretului mult prea mare.

Altii deja fac asta. Irlanda da 5.000 de euro celor care-si iau masini electrice, in prezent nu prea exista astfel de modele la vanzare, insa peste un an va fi altfel. Japonia da maxim 10.000 de dolari, SUA pana la 8.000, astfel ca atunci cand vor aparea mai multe modele electrice oamenii vor sti

ca exista un avantaj interesant. Un alt lucru care va trebui calculat se refera la numarul de statii de incarcare ce vor fi necesare pentru o buna acoperire a teritoriului si pentru ca soferii sa fie siguri ca nu vor ramane cu bateria goala in camp. Statul va trebui sa faca investitii atat in cresterea productiei de energie electrica dar si pentru instalarea a cat mai multe statii de incarcare.

Tarile de dimensiuni mici au prins drag de masina electrica

Israelul sta cel mai bine din acest punct de vedere: 1.000 de statii sunt deja instalate, multe dintre ele in locuri precum centrele comerciale, unde oamenii stau mai multe ore si astfel masinile se pot incarca suficient cat sa poata parcurge drumul spre casa. Irlanda si-a anuntat planul de a instala 3.000 de statii de incarcare, ceea ce nu e deloc rau pentru o tara cu patru milioane de locuitori. In Israel o parte din investitii sunt facute de o companie americana care gestioneaza si statiile si va taxa soferii in functie de kilometrii parcursi si le va percepe si un abonament lunar, in stilul telefoniei mobile. Avantajul este ca atunci cand cumperi masina nu platesti si pentru baterie (care costa peste 5.000 de euro), existand si posibilitatea schimbarii bateriei cand aceasta s-a golit, cu una incarcata, operatiune efectuata de un robot timp de trei minute intr-o statie speciala de tipul QuickDrop. Astfel, de-a lungul vietii masinii aceasta va merge cu multe baterii, fiindca, nu uitati, clientul a cumparat masina fara a plati si pentru baterie. Marele avantaj e ca atunci cand s-a golit bateria nu mai trebuie sa astepti cateva ore pana se incarca. Dezavantajul e ca o astfel de statie QuickDrop costa sute de mii de dolari.

Metoda clasica de alimentare a masinilor electrice va fi la o priza clasica, o incarcare completa putand fi facuta in sase – opt ore iar ideal ar fi sa existe un set de prize langa fiecare ansamblu rezidential. Evident ca daca lasi masina in priza in fata blocului te vei confrunta cu o serie de posibile probleme, dar se fac teste pentru gasirea unui numar de solutii. Sunt prize care pot fi activate doar de un anumit sofer care detine un card, astfel ca nu e posibil ca altcineva sa incarcae masina electrica la acea priza. Alte teste tin de soft-uri specializate care determina momentul cand reteaua electrica e foarte libera astfel incat masina electrica sa fie incarcata in cel mai potrivit interval pentru a fi evitate supra-incarcari ale retelei care ar avea consecinte neplacute.

Israelul si Danermarca sunt printre tarile care au cele mai indraznete planuri si vorbesc de prezenta a zeci de mii de masini electrice pe strazile lor peste cinci ani. Cele mai receptive la electrificarea industriei sunjt, iata, tari care nu au industrie auto dar mai ales sunt mici ca suprafata, astfel ca distantele intre orase sunt si ele modeste. In plus, in aceste tari taxele pentru masinile noi ajung sa dubleze pretul automobilului mai ales daca vorbim de unul cu motor foarte mare, astfel ca perspectiva unei masini 100% electrica scutita de taxe nu suna rau.

In Marea Britanie se vand cateva modele de masini electrice. E drept ca au un design neatragator, costa destul de mult si volumele de vanzari fac cat 0,0001% din piata. INSA exista un avantaj: soferii care le conduc nu trebuie sa plateasca congestion charge, (taxele mari impuse celor care vor sa intre cu masina in centrele oraselor) si beneficiaza si de parcare gratuita in multe cazuri, lucru care inseamna scutirea unor cheltuieli de cateva mii de lire anual. Astfel de avantaje ar trebui oferite si aici daca e sa avem un viitor electric in auto.

Pasul decizisiv de la teorie la practica

Puterea exemplului conteaza mult. Instalarea unor statii de incarcare in centrul Bucurestiului si in alte mari orase ar fi un prim pas. Aducerea catorva masini si posibilitatea ca ele sa fie testate de publicul larg, asa cum se intampla de exemplu in Israel, ar fi un alt pas bun – oamenii ar vedea masina in priza, ar putea constata ca e silentioasa si deci conceptul de masina electrica ar prinde viata in mintea multora.

In Tokyo tocmai a inceput testarea unor taxiuri electrice pe sistemul QuickDrop descris mai sus. Nu sunt multe, insa oamenii de rand vor merge cu ele si vor putea vedea cum sunt, deci e un mod ideal de promovare. In alte orase europene se semneaza parteneriate, iar diverse institutii sau companii folosesc aceste vehicule care sunt furnizate de constructor, chiar daca nu se gasesc in showroom-uri. Renault va aduce anul acesta vehicule electrice de test in tara si inca din 2009 incepuse discutiile cu diverse municipalitati.

Statul trebuie sa decida mai intai daca masinile electrice sunt o prioritate si daca e dispus sa aloce sume mari, cum a alocat spre exemplu Franta: un miliard de euro in urmatorii zece ani. Daca nu e dispus sa aloce mult nici nu trebuie sa enunte obiective generoase legate de numarul masinilor electrice care vor fi pe sosele peste zece ani. Producatorii vor scoate modele electrice fiindca e depasita teoria cum ca masina electrica e sabotata de industria petrolului care nu vrea sa piarda bani. Constructorii auto si-au dat seama ca pot castiga bani si vanzand masini electrice, insa aici ajutorul statului este esential. Prima generatie de masini electrice, cele care vor aparea in 2011 – 2013 vor vea autonomie de 130 – 160 km si vor costa peste 25.000 de euro fara subventii. Insa o alta generatie de masini ar putea profita de avansul tehnologic, astfel ca dupa 2015 ar fi posibil ca pretul inainte de subventii sa fie 15.000 de euro si numarul modelelor la care autonomia poate fi de 200 km va creste si el.

Premierul a promis o strategie. Sa speram ca ea va fi facuta si nu va muri ingropata intr-o comisie care promite ca vine cu date concrete, insa nu face nimic practic. Masina electrica poate merge si intr-o tara cu putine autostrazi si cu drumuri cu gropi, insa cu siguranta ca evolutia ei va fi lenta. Ramane sa speram ca decalajul fata de Occident nu va fi prea mare.

Trebuie sa fim realisti si sa admitem ca masinile electrice vor fi extrem de scumpe in urmatorii ani fiindca abia acum intra in joc marii producatorii auto si odata cu cresterea productiei se perfectioneaza si tehnologia si va scadea pretul final de vanzare. Masinile electrice nu le vor inlocui pe cele cu motor termic in urmatorii 10-15 ani ci vor oferi o alternativa si deci vor fi complementare.

Exemplul francez

Ce lucruri trebuie stabilite exact si pentru Romania? Franta vine cu un exemplu cat se poate de serios. Toamna trecuta ministrul francez al energiei a prezentat planul national de dezvoltare a masinilor electrice. Obiectivele erau de invidiat: Franta spera sa aiba doua milioane de masini electrice pe sosele in 2020, iar pentru ele vor trebui create 4,4 milioane de puncte de incarcare. Statul s-a angajat sa investeasca un miliard de euro in crearea punctelor de incarcare, in adaptarea retelei electrice si in subventii pentru cumparatori si producatori. Cand un astfel de plan va fi creat si pentru Romania cifrele evident vor fi mult mai mici, dar macar vom avea un punct de pornire.