Breaza Brasov de Anul Nou: In pustie si-n calicia gazdelor, dind o galeata de bani

250 de euro-persoana m-a costat:

• somnul 4 nopti intr-o camera cit mine de mare
• camera cu vedere la cer
• dusul, cind prindeam
• mic dejun de mezeluri-brinzeturi de Metro in fiecare dimineata, din ramasitele caruia s-a facut platoul de aperitive de An Nou
• drum plin de hirtoape
• niste gazde antipatice, fara initiativa, fara suflet. In zilele petrecute n-au dat o data gunoiul afara din salon si camere. Prosoapele erau cit batistele aproape
• imprejurimi de natura si Munti de Fagaras cu “taisul” ascendent si spre drum
• imprejurimi turistice – gen Simbata manastire si cetate – absolut nesemnificative, recente. Ingrijite atit de exemplar ca ti se taie. Sau castelul Brincoveanu. Niste refaceri dupa cladiri demult duse la cele frumoase.

Pensiunea se numea Coltii Brezei, la familia Popa, din localitatea Breaza-Brasov. POZA E DE la propria lor prezentare. E copilul gazdei chiar. Mie nu mi-a venit sa pozez nici ciinele chior si flamind, ciobanesc urias. Nici puii de ciobanesc nazdravani si falosi.

Am ajuns astfel: Bucuresti-Brasov, apoi drumul luat spre Sibiu. Din Voila stinga spre Breaza. Drumuri bune pina-n Voila. Spre Breaza, rupere de osie.

Citeste mai mult si comenteaza pe blogul lui Eugen Istodor.