Bancher din City-ul londonez: Nu exista un consens nici la forma crizei, nici la data de incepere, nici la data de incheiere
Bogdan Patriniche este bancher in City-ul londonez de peste 15 ani. Scrie pentru diverse publicatii financiare, a condus fundatii si cluburi, printre care Clubului Oamenilor Romani de Afaceri din Marea Britanie. Patriniche a discutat cu HotNews.ro despre banci, criza, ce merge bine si ce nu in mecanismele financiare romanesti si straine, comparatii aproape imposibile intre sistemele bancare si, mai ales, a vorbit despre solutii.
Exista un consens cu privire la evolutia crizei? Va fi o criza in v sau in w?
B. Patriniche: Literele pe care le auziti din alfabet sunt de obicei V, W, U. Nu exista nici un consens. In masura in care fiecare tara, in functie de specificul activitatii economice pe care o desfasoara, in functie de balanta dintre exporturi si importuri, de data la care a inceput criza, de acuitatea crizei, poate sa manifeste simptome diferite.
Si atunci?
B. Patriniche: Si atunci nu exista un consens nici la forma crizei, nici la data de incepere, nici la data de incheiere. Toata lumea monitorizeaza diversii indicatori, diversele informatii sau diversii indicatori statistici, care pot sa-ti permita sa evaluezi daca esti sau nu in criza, daca esti mai aproape de iesire, daca sunt anumiti indicatori pozitivi sau au tendinta pozitiva. Nu exista nici un fel de consens si este foarte greu sa tragi o concluzie.
Criza din Marea Britanie se manifesta diferit si i se raspunde diferit fata de Romania. Se poate face vreo comparatie?
B. Patriniche: E foarte greu din doua motive distincte. Primul: in Marea Britanie, criza economica a fost asumata, recunoscuta si, in fine, s-au pus in miscare diverse mecanisme economice, politice, guvernamentale.
Adica?
B. Patriniche: Adica se discuta la nivel de experti, se dezbate in presa, se discuta de la nivelul asociatilor locale pana la nivelul asociatilor profesionale, se discuta dincolo de problema din Marea Britanie, se discuta aspectele crizei la nivelul Uniunii Europene, sau a tarilor din Commonwealth, sau a tarilor care au elemente comune in aspectele crizei cu Marea Britanie. Este greu de facut o paralela pentru ca, in Romania, dialogul a fost mult mai putin legat de anumite aspecte concrete si, in general, a fost mult mai polemic.
In Romania s-a inceput cu negarea crizei de catre autoritati
B. Patriniche: Ce este surprinzator este faptul ca Romania a avut o perioada economica foarte buna, dupa care orice abatere de la aceasta traiectorie sau schimbare e mai greu de acceptat, de integrat sau de considerat. Si, in sensul acesta, n-as critica pe nimeni.
R: Sunteti de acord cu ceea ce s-a spus la Conferinta studentilor romani din Londra, si anume ca Romania este cu un an in spatele Europei de Vest in ceea ce priveste criza?
B. Patriniche: Ca sa dai un raspuns si sa spui un an… Va parafrazez o replica din Procesulmaimutelor, o piesa de teatru celebra, care se rejoaca acum la Londra. Studentul care redacteaza o teza sustinand teoria darwinista este in conflict cu cei care nu sustin teoria darwinista. Intrebarea este: sunteti de acord ca actul creatiei s-a petrecut acum x ani? Si raspunsul vine, in gluma: sigur, dar nu spune exact la ca ora, Eastern time, Western time… Un an nu are relevanta daca este in urma, inainte…N-ar fi rau ca asta sa fie singurul aspect unde Romania e in urma cu un an…
R: Este relevant sa vedem cand se recupereaza celelalte tari, sa ne formam o idee pe cand sa ne asteptam si noi sa ne mearga mai bine
B. Patriniche: In sensul asta poate fi relevant, dar nu este in sensul in care decalajul de un an poate se datoreaza unor fenomene de transmisie naturale sau este generat de alte aspecte economice. Criza pe care o resimte Europa de Est este se datoreaza crizei de lichiditate. Sistemul bancar est-european se finanteaza cu bani atrasi, ca aproape orice sistem emergent. In momentul in care lichiditatea internationala a disparut, au disparut si lichiditatile pe care bancile prezente in Europa Centrala si de Est au fost dispuse sau interesate sa le aduca.
Bine, dar s-au semnat acorduri cu bancile-mama…
B. Patriniche: Faptul ca toate bancile straine au declarat ca nu se retrag din Europa Centrala si de Est nu inseamna ca vor pompa lichiditati in acele economii….
Oricum, decalajul asta de un an s-a manifestat natural. Altfel spus, tu, ca dezvoltator imobiliar, ai un proiect si banca ti-l finanteaza. E foarte greu sa spui stiti, eu sunt afectat fiindca multe lume a dat faliment si eu n-as vrea ca proiectul meu in dezvoltare de la Otopeni Sud, Bucuresti Vest sau Sighetul Marmatiei sa aiba aceeasi soarta. Si atunci tu te duci la banca, iti prezinti proiectul si banca ti-l finanteaza (sau ti-l refuza). In masura in care banca ti-l finanteaza, vei continua sa-l reprezinti. Criza de fata a fost determinata de aceasta contractie de lichiditate. Este o dificultate economica pentru care romanii nu sunt de vina, la fel ca si celelalte tari afectate de lipsa de lichiditate.
Prin urmare, daca ai ca stat un excedent comercial…
B. Patriniche: Nu sunt afectate de criza de lichiditate tarile care au un excedent comercial, sau resurse si materii prime in exces, ceea ce, din nou, nu e cazul nostru, sau tarile care se pot auto-finanta ceea ce, din nou, nu e cazul nostru. Unele tari isi permit sa emita moneda si sa-si finanteze deficitele.
- Puterea de negociere asupra pretului a contat mai mult decat reducerea de TVA
R: Romania se confrunta acum cu o scadere a incasarilor bugetare, pe fondul recesiunii severe contractate. Exista doua curente in piata locala: una care sugereaza cresterea taxelor – cu efect de suplimentare a resurselor bugetare, si o alta de scadere a lor – cu efect de stimulare a consumului. Care ar fi optiunea mai buna in opinia dvs.?
B. Patriniche: Raspunsul corect este dat de oamenii care pot face simulari, cei care, de exemplu, pot evalua elasticitatea raspunsului (cerere oferta) la o scadere de taxe. Daca maine scad taxele cu 2%, ce nivel de elasticitate si ce raspuns am si cu cat imi creste activitatea economica, pentru a-mi creaste, ulterior, incasarile la buget? Sau elasticitatea la cresterea taxelor: cat de mult din cresterea asta de taxe o regasesc in incasari sau in cresterea de consum?
Pai nu depinde si de rata de schimb, de…
B. Patriniche: Sigur, sunt si parametrii legati de rata de schimb, de elasticitatea proiectiilor bugetare: altfel spus, cat din cheltuielile bugetare sunt fixe si cat sunt variabile? Pana la ce nivel cheltuielile bugetare se pot reduce fara sa afecteze niste functii esentiale ale statului? Sau cat poti sa le expandezi pentru a executa niste planuri de investitii sau strategii de crestere comerciala?
Un raspuns concret?
B. Patriniche: Raspunsul corect vi-l pot da doar cei care au facut un studiu de fezabilitate si pot compara cele trei, patru, cinci scenarii. Concluzia pe care acestia o pot trage nu inseamna neaparat ca este cea buna, dar are in spate o argumentatie. Daca argumentatia asta se va materializa sau nu, it’s everyone’s guess. Comparatia pe care dvs. o faceti este un model care este argumentat de germani – care vor sa faca o relansare economica prin, sa spunem, reduceri de taxe – si ortodoxia clasica finaciara, argumentata mai mult in mediul academic – care spune ca poti sa iti cresti taxele ca sa iti cresti veniturile la buget. Insa ambele raspunsuri au elemente specifice unei situatii economice dintr-o anumita tara.
- Sunt simulari care se fac pe situatii economice reale si se constata care masuri sunt eficiente
E nevoie de simulari?
B. Patriniche: Sunt simulari care se fac pe situatii economice reale si se constata care masuri sunt eficiente, cat din scaderea sau cresterea de TVA sau alte taxe directe se regasesc in economia reala si cit dureaza transmisia efectului adica dupa ce interval de timp se simte. Si apoi, la care categorii de populatie. Si aici efectul este diferit, in functie de categoria de populatie pe care o aveti, de structura populatiei, de echilibrul dintre activi si pasivi, dintre pensionari si nepensionari, dintre oamenii care lucreaza in sectorul de stat si oamenii care nu lucreaza in sectorul de stat. Nu exista un raspuns simplu si atotstiutor prin care sa vi se spuna uite, asa este cel mai bine. Asta este, de fapt, paradoxul discursului romanesc, pe de o parte. Romania este o tara a certitudinilor
Si cred ca mai e un aspect..Trebuie sa stim ce vrem. Crestere economica, stagnare…
B. Patriniche: Sigur ca da. Cresterea sau scaderea de taxe se fac pe o situatie prospectiva. Trebuie sa cadem de acord pe ce perspectiva economica discutam: pe una de scadere, pe crestere zero, pe una de crestere. Este un element important pe care modelul pe care dvs il faceti.
- Pe mine, ca si consumator, reducerea TVA nu m-a afectat deloc
R: In Marea Britanie, TVA-ul a fost redus cu 2%. A avut vreun impact?
B. Patriniche: Pe mine, ca si consumator, nu m-a afectat deloc. Insa la mine la asociatia de locatari, sa va dau un exemplu, s-a facut o lucrare de investitie si TVA-ul a fost un element care a contat. Dar in perioada asta am avut o putere de negociere asupra pretului mai mare decat am avut acum un an. A contat mai mult decat reducerea de TVA.
In functie de elementele de conjunctura economica, elementele prospective, elementele fiscale, situatia economica, categoriile socio-profesionale pe care vreti sa le afectati, toate fac parte dintr-o decizie multi-criteriala care te indreapta spre un raspuns.
Comparativ cu Romania, unde exista numai certitudini, in lumea financiara ango-saxona e mai importanta ajustarea adaptiva, dinamica la incertitudine
Dobanzile la lei sunt pe un trend de evidenta scadere pe fondul apropierii datei de adoptare a euro. Cu toate acestea, diferentialul de dobanda dintre BCE si BNR continua sa stimuleze creditul in euro. Cum considerati ca va evolua euriborul pe termen mediu?
B. Patriniche: In Romania exista o particularitate tipica pentru tarile emergente: un procent mare de economie este eurizat. In Marea Britanie nu-si ia nimeni (la nivel retail) credit in euro, yeni sau in alte monede exotice. Vorbim de populatie si de societatile mici si mijlocii. Probabil societatile mari, care au investitii in alte tari in moneda locala, o fac. Englezul de rand nu-si pune problema diferentialului dintre liborul la lira sterlina si euribor. Are o problema daca locuinta pe care vrea sa si-o cumpere in Franta se scumpeste.
In general, populatia si mediul de afaceri din Romania ar trebui sa fie incurajati, si BNR-ul face acest lucru, sa ia credite in moneda locala, in masura in care au activitate economica in Romania si au costuri in lei. Societatile care au cheltuieli in alta valuta trebuie sa-si protejeze riscul de schimb, riscul la dobanda. Si, in general, orice banca poate oferi genul acesta de produse.
Nu exista o reteta magica, o miscare unica. Daca ar fi, s-ar sti. Toata lumea incearrca diverse solutii si formule care cred ca se pot aplica in contextul in care se afla, in functie de electoratului pe care il au, de structurile economice pe care vor la le dezvolte, de combinatia import-export, materii prime, bunurilor, serviciilor, produselor manufacturate, lichiditatii, dimensiunii economice. Adica spre deosebire de Romania unde exista numai certitudini, in lumea financiara ango-saxona e mai importanta ajustarea adaptiva, dinamica la incertitudine.
R: Cum vedeti o solutie pentru deblocarea creditarii?
B. Patriniche: Asa cum am sugerat-o intr-un articol din Ziarul Financiar din noiembrie 2008, daca la nivel national nu oferi nimic bancilor, nu ai ce sa le ceri altceva decit bune intentii, cam ce le cer multilateralele acum (de altfel e greu sa le ceara mai mult). Relansarea creditarii – e o parere strict personala si oferita fara a avea informatie din interior – se poate face fie ca:
-Trezoreria sau BNR sa cumpere obligatiuni emise de bancile locale pe termen lung, in asa fel incit bancile sa aiba acces la lichiditate pe termen lung;
– Trezoreria sau BNR sa schimbe activele lungi si mai putin lichide ale bancilor contra TBill-uri emise de Trezorerie (poate contra-garantate de EBRD, EIB, IFC, etc. – un fel de New Brady Bonds); aceste active sint mai atractive, mai sigure si permit bancilor sa aiba acces ulterior via piata internationala de capital la lichiditati pe termen mediu/lung (adica la finantare pe piata);
- Solutii sunt, dar trebuie bine gandite
– FNGCIMM sau FGCR sau EximBank sa cresca plafoanele de garantii emise de prin participarea CEC cu equity, mezzanine, convertible debt sau senior long term debt. Recunosc, unele din sugestiile de mai sus sunt dificil de aplicat imediat, dar exista expertiza locala si internationala pentru implementarea unor asemenea strategii;
– si sa se dezvolte o piata de sindicalizare de imprumuturi si DCM locala.
In realitate, dialogul ar trebui sa fie vis-a-vis de un set de masuri care sa includa toate variante expuse mai sus. In contrapartida, atunci autoritatile pot solicita bancilor sa relanseze creditarea. Brady bond-urile din anii ’80-’90 au facut asta si azi tarile UE mai apropiate sau mai indepartate nou (Bulgaria, UK, Irlanda, Lituania); si Rusia face acelasi lucru. La fel fac si alte guverne, dar mai discret – o cautare pe ft.com va poate lamuri rapid ce se face la nivelul guvernelor.
R: Ce solutii tehnice ar putea oferi posibilitatea dezghetului imobiliar?
B. Patriniche: Se poate articula o strategie de relansare a sectorului imobiliar (retail sau comercial). Imobiliarul se poate relansa prin:
– asumarea de catre banci a unor pierderi reale in portfolio-ul imobiliar. Acest lucru il poti face daca le ajuti sa-si rezolve problema de lichidizare a activelor lor ‘ilichide’ si daca isi pot permite, din punct de evedere al capitalului, sa preia aceste pierderi. Poti sa le ajuti sa creezi si un bad book bank, dar asta devine tehnic si complicat (sa faci un ‚TARP a la roumaine’). Nu e usor, nu se face peste noapte si dar ne-am putea inspira din solutiile incercate pina acum de Mara Britanie, Franta sau US;
– creerea unei piete ipotecare de securitizare nationala prin
transparenta legislativa, juridica, informationala, notariala si creearea unor indici imobiliari lichizi care sa transmita informatia corecta in piata;
punerea pe picioare a unui Freddie Mac local (public sau privat), poate contra-garantat la inceput de BERD/IFC/EIB;
co-interesarea bancile si societatile de investitii sau Asset Managers/Fond de Pensii sa re-finanteze ipotecile;
dezvoltarea pietei primare/secundare de tranzactionare de ipoteci ca instrumente investitionale.
Relansarea finantarii infrastructurii publice duce, inter alia, si la cresterea valorilor de RE, ceea ce implicit – intr-un cerc virtuos – atrage dupa sine capital, investitori, etc.
Cum ar arata o comparatie intre felul in care functioneaza sistemul bancar roanesc si cel englezesc?
B. Patriniche: In City aveti o suprapunere intre sistemul finaciar national al Marii Britanii – banci care finanteaza business-uri in Marea Britanie, si sistemul financiar global, care finanteaza orice altceva. De aici si aglomerarea de institutii financiare in Londra: in jur de 500, fata de 57 in Romania. Bancile active din Romania finanteaza activitati economice in Romania, iar nu in Statele Unite, Brazilia, India, China, Orientul Mijlocieu s.a.m.d. Daca separam partea internationala de partea nationala, putem face o comparatie.
Al doilea aspect: serviciile pe care le ofera bancile cu o activitate nationala difera de echivalentul serviciilor care se ofera in Romania datorita faptului ca dimensiunile economiei sunt diferite. In Romania, cele mai mari societati au o capitalizare bursiera de X, iar in Marea Britanie X este multiplicat. Ceea ce face nevoile sa fie diferite de nevoile societatilor locale. Acelasi lucru, cu diferentieri mai mici, sunt si la nivelul operatiunii IT. Dupa ce constatati ca zonele pe doriti sa le comparati au aceleasi functionalitati, comparatia incepe sa devina interesanta. In Marea Britanie, sectorul care deserveste, acopera, furnizeaza servicii pe plan intern este un sector in care exista, datorita crizei financiare si interventiei statului, doua mari banci detinute de facto de stat..
350 de ani de traditie nu pot fi concurati de sapte ani de dezvolatre bancara in Bucuresti
Dar aceasta participatie a fost creata dupa startul crizei financiare
B. Patriniche: Da. Al doilea aspect: numarul de jucatori este limitat. Pentru segmentul intern britanic aveti patru-cinci banci universale locale si inca un numar de institutii specializate. Cele specializate sunt, de exemplu, pe sistemul de ipoteca, building societies (banci de locuinte). Dar pe segmentul clasic sunt patru – sase banci. In Romania, aveti mult mai multe. Dintr-un punct de vedere, ati putea spune ca e mai bine in Romania, pentru ca aveti concurenta mai mare; din alt punct de vedere – dezintermediere, bancarizare, numar de conturi sau carti de credit pe cap de locuitor, grad de sofisticare ale produselor financiare de la retail (clienti persoane fizice sau clienti individuali) la management de active sau fonduri de investitii – e foarte probabil ca sectorul financiar intern britanic sa fie mult mai sofisticat; din pacate 350 de ani de traditie nu pot fi concurati de sapte ani de dezvolatre bancara in Bucuresti.
- Comparatiile bankingului romanesc cu alte sisteme bancare sunt dificil de facut
Dupa aceea, intrati pe segmentele de produse. Sa zicem pe segmentul clienti persoane fizice sau clienti individuali. Este de o anumita acoperire in teritoriu si o anumita gama de produse si pentru un anumit spectru de populatie. Spectrul de populatie se imparte in functie de venituri. In general, intr-o tara cu venituri mai mari pe cap de locuitor, sistemul de retail este relativ mai competitiv/sofisticat si iti permite, tot in termeni relativi, o gama mai larga de produse. Dupa parerea mea, diferentialul dintre retail-ul din Romania si Marea Britanie nu este foarte mare, pentru ca reflecta necesitati simple de activitate: o carte de credit, un cont bancar, un cont de serviciu. Diferenta poate fi mai mare nu atat la servicii pentru intreprinderi mici si mijlocii, ci la segmentul de corporatii mari, unde oferta din Marea Britanie este mai bogata.
Ce avem in Marea Britanie si nu avem in Romania?
B. Patriniche: De exemplu, bancile cu un prepoderent capital local. Dar e greu sa definesti ce este capital local, intrucat actionariatul bancii Barclay’s este un actionariat international. La fel si pentru HSBC si pentru alte banci. Da, istoric sunt englezesti. Dar actionariatul lor de astazi este international, care poate sa fie din Abu Dhabi, India, China etc. Din acest punct de vedere, o comparatie este dificila. Dar fundamental, distinctia pe care trebuie sa o faceti este intre elementele care sunt nationale si cele care nu sunt nationale. City-ul nu este un element bun de comparatie pentru ca exista activitati internationale foarte puternice. O comparatie a Bucurestiului cu Polonia, Ungaria, Republica Cehia, Portugalia, Suedia sau Danemarca este mai usoara. Comparati-l cu tari unde nivelul de activitate internationala din centrul financiar respectiv este modest, asa cum este si la Bucuresti. A-l compara cu Hong Kong, New York, Londra, cu pietele financiare mari, este foarte dificil pentru ca segmentul de activitate internationala este semnificativ. Si atunci, cand il suprapuneti, in realitate suprapuneti doua lucruri distincte.