Bucuresti: Din Baba Novac in Brancoveanu. Ce-a facut din mine orasul cind am crescut mare

Bucurestiul barii de batut covoare, cel al acoperisurilor intelectuale, cel al bautului in Club A, al lantului de trei degete de la Aprozar, al asfaltatului strazii lunar, al BMW-ului ursulet. Bucurestiul senzatiilor primite si cistigate. Bucurestiul de la Baba Novac-Cotroceni-Timpuri Noi-Brincoveanu. De la “e-n crestere” pina “hai la munca”. Alexandra Apostol scrie despre povestea mutarilor din cartier in cartier si a virstelor ei, pe blogul lui Eugen Istodor.

“Exista. Exista chestii din trecut care fac sa fie. Ce e? Depinde ce unghi am ales.

A fost in trecut Bucurestiul ala luat la picior, pentru ca biletele de autobuz costau, iar noi nu eram inca in targetul lor. A fost in trecut Bucurestiul ala cu blocurile lui sistematizate corect, cu bara de batut covoare. Nu am inteles niciodata bara. Se faceau planuri arhitecturale cu ea, era dintotdeauna acolo, era mostenirea noastra de oraseni?Asta facea diferenta. Aveam bara de batut covoare la bloc. Loc de joaca. De-acolo am plecat pe maidan. S-au descoperit nebanuite cai de exercitare ludica. Ne jucam pe muntii de moloz. Nu erau masini, decat vreo doua trei la saptamana. Strada era a mea. Apoi am luat-o usor pe drum.

Am ajuns in Cotroceni. Mi-a placut. Elevat. Parfumat. Pina si acoperisurile imi pareau intelectuale.

Am ajuns langa gara Obor. Liceenii de la teoretic nu aveau voie in afara curtii. Baiatul de la profesional cumpara merdenele pentru mine. Dupa care lui i-a placut heroina mai mult. Au fost baietii de la bloc. Unii s-au dus. Altii umbla bezmetici pe strazi. „Buna ziua, sunt din Oltenita si nu am bani sa ajung”. Nu zic nimic. Se uita la mine, ma recunosc. „Buna!”, „Salut!” Prietena mea e la colt. Are ochii rosii, privirea buimaca. Ce fata singura! Nu am vrut sa stiu.

Apoi am facut facultate. Ma duceam joia in Club A. Am baut. Mai mult nu mai am sa spun.

Acum muncesc. Acolo e liniste. Sunt Timpuri Noi! Cica am panorama. Eu vad o benzinarie, schele si blocuri. imi pun ochelari. Cand merg pe jos aud muzica si vad oameni frumosi. Domnul de la aprozar are trening si un lant cat trei degete ale mele. De aur. E prietenul meu. imi alege legumele cele mai bune.

Citeste continuarea si comenteaza pe blogul lui Eugen Istodor.