Jetix, Pro TV si OTV – campioane ale violentei pe micul ecran 

Posturile de desene animate isi mentin pozitia de lider in privinta actelor de violenta difuzate, prin comparatie cu restul televiziunilor, arata un studiu prezentat, miercuri, de UNICEF, CNA si Universitatea Bucuresti. Exceptand canalele pentru copii, conform studiului, postul Pro Tv se afla in top cu cele mai frecvente scene de violenta intr-o ora de emisie, la pol opus fiind clasat postul public.

Studiul „Reprezentarea violentei televizuale si protectia copilului” se afla la a 4-a editie si vine la nici sase luni de la publicarea editiei precedente, cand au fost analizate datele culese in perioada 13-19 octombrie 2008.

De aceasta data, perioada monitorizata a fost 5-11 ianuarie 2009, cercetarea fiind realizata de aceeasi echipa de cercetatori ai Centrului de Studii Media si Noi Tehnologii de Comunicare (CSMNTC) din cadrul Universitatii Bucuresti, coordonata de profesorul Ioan Dragan, directorul Centrului.

In cadrul proiectului au fost analizate frecventa, durata si ponderea actelor de violenta difuzate in emisiunile de pe 11 canale TV – TVR1, ProTV, Acasă, Antena 1, Antena 3, Realitatea TV, Prima TV, OTV si canale pentru copii Cartoon Network, Jetix, Minimax – in emisiuni informative, de divertisment, fictionale, de tip reality-show, de publicitate si in promo-uri.

Tipurile de violenta avute in vedere au fost: violenta reala si cea fictionala, precum si violenta fizica, verbala, psihologica, economica, sexuala si sociala.

Principalele concluzii ale studiului:

• Canalele de desene animate difuzeaza de doua ori mai multa violenta decat restul televiziunilor.
• Jetix este cel mai violent canal de desene animate, urmat de Cartoon Network si Minimax. In ceea ce priveste durata actelor de violenta, Cartoon Netwoork preia conducerea cu 8 minute de violenta intr-o ora de emisiune.
• Violenta de tip fizic predomina in peste 50% din emisiunile difuzate pe cele trei canale de desene animate.
• Minimax este singurul canal la care majoritara este violenta verbala. Tot acesta este canalul cu cea mai multa violenta psihologica.
• In ansamblul emisiunilor difuzate la toate cele 11 posturi monitorizate, violenta verbala este cel mai des intalnita – 44%, urmata de violenta fizica cu 33,6%.
• Pro TV se afla in top cu cele mai frecvente scene de violenta – 23,40 pe parcursul unei ore de emisie, exceptand publicitatea si promo-urile. La mica distanta ii urmeaza OTV cu 22,58, pe ultimul loc aflandu-se postul public cu 9 scene de violenta pe ora. Daca la ProTv predomina violenta de tip fizic, prezenta mai ales in filmele de actiune, la OTV predomina violenta verbala.
• OTV este cap de lista in ceea ce priveste durata actelor de violenta difuzate, cu 37,68% dintr-o ora. La polul opus se afla postul Acasa TV cu doar 6,04%.
• Pro TV are cel mai violent jurnal de stiri, ca medie a numarului de stiri violente difuzate intr-un buletin informativ.
• Cele mai multe acte de violenta au loc in casa, urmate de cele facute in natura, parc si strada. Productiile sud americane sunt cele care „promoveaza” cel mai mult casa in ipostaza de loc violent.

Studiul a analizat, pentru prima data, si imaginea copilului in presa scrisa, fiind identificate trei ipostaze de mediatizare a acestuia: copilul victima, copilul vedeta si copilul care „reuseste”. Ziarele monitorizate in perioada 5-11 ianuarie, au fost Libertatea si Gandul.

Copilul victima din Libertatea este plasat in registrul faptului divers, pus in contextul unui discurs de tip senzationalist de genul: „Tatal i-a spart ochiul”, „Si-au parasit copiii in frig”, „Bebe aruncat in tomberon”, etc. In Gandul, copilul victima apare in registrul exceptional, ca victima a razboiului.

Copilul-vedeta sau fiu de vedeta este mediatizat, cu precadere, de presa tabloida, Gandul avand foarte putine articole de acest gen.

Copiii care reusesc reprezinta un alt subiect predilect al presei de tip tabloid.

In ceea ce priveste imaginea scolii in presa scrisa, aproape unicul unghi in care a fost abordata in perioada analizata a fost cel economic. Temele preferate de discutie au avut in vedere saracia din scoli si salariile mici ale profesorilor.

„Copilul, televizorul si violenta” a fost un al doilea studiu prezentat, in cadrul aceluiasi eveniment, de organizatia Salvati Copiii. Cercetarea a fost realizata la inceputul anului 2009, pe un esantion de 327 de elevi din clasa a III-a pana la a VII-a, din Bucuresti si Galati, cu scopul de a releva opiniile acestora in privinta violentei la TV.

Pe scurt:

• Peste 60% dintre copii cred ca la TV exista multa, foarte multa sau ca se difuzeaza numai violenta.
• Copiii reclama ca violenta este intalnita aproape in toate tipurile de programe si emisiuni TV. 
• In ceea ce priveste desenele animate, ca posturile specializate difuzeaza desene de proasta calitate si deosebit de violente, in special cele japoneze.
• Intrebati cum isi dau seama ce programe sunt potrivite pentru varsta lor, cei mi multi dintre copii – 37,25% spun ca isi dau seama singuri, aproximativ un sfert spun ca sunt sfatuiti de parinti, iar peste 12% ca discuta cu cei de varsta lor.
• In ce priveste consumul de TV, aproximativ 40% dintre ei spun ca se uita la televizor intre 1-3 ore zilnic, mai mult de 26% intre 3-6 ore zilnic si peste 13% mai mult de 6 ore pe zi.

Ioan Dragan, directorul CSMNTC:

• Cresterea ponderii violentei prezentate intr-o maniera ludica, ironizanta, amplifica potentialul de informare negativa a copiilor.
• Problema cheie: copiii nu reusesc sa faca o diferenta clara intre real si fictional. Prin urmare, impactul violentei asupra copiilor vine din aceasta incapacitate selectiva.
• Nu m-as limita la efectele legate de tulburari afective si psihologice, ci as mentiona si faptul ca violenta televizuala ar putea duce la pierderea constiintei diferentei dintre bine si rau.
• Nu trebuie sa fim pudibonzi si sa credem ca traim intr-o lume lipsita de violenta, totul consta in cum ne raportam la aceasta.