Afacere cu mere

In urma cu doua luni, dupa ce am cumparat cateva carti, am luat ceaiul la Carturesti. O buna prietena mi-a recomandat un suc de mere. Special. Am cerut, nu mai avea. In schimb mi-au adus o sticla goala sa vad eticheta.

Sucul de mere respectiv este un produs ecologic, produs la Malancrav. Este o intreaga istorie in jurul acestui produs. Astfel, Mihai Eminescu Trust (va recomand sa apasati pe link) al Printului Charles al Marii Britanii a cumparat o livada de 100 de hectare in localitate:

A fost salvata si revitalizata livada de peste 100 de hectare de meri si pruni, care acum este certificata ecologic si produce suc natural de mere, vindut in restaurante, baruri si hoteluri in toata tara; hala de productie a fost adusa la standarde moderne, oferind 5 locuri de munca permanente si alte peste 20 temporare in sezonul de toamna.

Initiativa a fost remarcata si de Dan Tapalaga, care scria intr-un reportaj din zona:

Acum, livada pare o povara, dar situatia s-ar putea schimba insa radical din 2008, cind Fundatia va avea, teoretic, posibilitatea sa acceseze fonduri UE. Pentru culturile ecologice certificate, subventia variaza in functie de produs intre 1000 si 7000 de RON pe hectar.

Prin urmare, livada de la Malancrav ar putea primi, dupa integrare, un ajutor financiar de cel putin 30.000 de euro pe an pentru cele 108 ha.

Nu stiu daca livada a obtinut fondurile europene. Insa asta este mai putin important.

Importanta mi se pare initiativa economica privata: un produs ecologic, de nisa, cautat. Succesul acestui produs? Povestea din jurul sau. Lumea il cauta (si in cazul meu nu il gaseste — si nici nu il gusta 🙂 , dar ii face reclama gratuita)

Iar livada face parte dintr-un program mai larg, de promovare a patrimoniului cultural si natural al tarii noastre si care nu face decat sa incurajeze turismul rural (inclusiv cu numerosi turisti straini).

Iata ce mai face acest ONG:

– prin programul de pregatire profesionala, 40 de oameni din mai multe sate au primit diploma de zidar sau dulgher, meserii pe care le pot practica acum in toata tara. Mai mult, cu ajutorul nostru, doua dintre cele mai bune echipe de muncitori-constructori, care au invatat cu profesori si specialisti din Anglia, Germania si Romania, si-au infiintat propriile firme si au creat locuri de munca pentru mai mult de 25 de oameni

– 105 cladiri din satul Viscri (biserica, scoala, case particulare sau de stat, porti, garduri, hambare si curti) au fost reparate si imbunatatite; alte 82 de cladiri (inclusiv 4 biserici fortificate sasesti si doua biserici ortodoxe) au fost restaurate partial sau total in alte sate din comunele Bunesti si Saschiz

– Satul Viscri a fost prezentat in mai multe publicatii si ghiduri turistice din Romania si din alte tari (Franta, Marea Britanie etc.) astfel incit numarul turistilor care viziteaza si stau in Viscri depaseste 30-40 pe zi in sezonul de vara

– Este in curs de restaurare (si va fi finalizat in cursul acestui an) conacul Apafy, localizat linga biserica fortificata evanghelica din sat, care prin valoarea sa istorica si culturala va deveni o atractie turistica importanta

– etc

Romania are un potential turistic enorm. Sa ne imaginam ca astfel de proiecte ar fi prezente in toate localitatile Romaniei. Daca ar fi asa, Romania nu ar mai fi pe ultimul loc din Europa in ceea ce priveste sectorul turismului in economie. Turismul ar putea deveni usor un motor economic ce are nevoie de forta de munca, atat de util si in conditii normale, nu numai de criza. In plus, turismul rural ar putea reduce diferentele dintre cele doua Romanii (cea urbana si cea rurala, atat de departate), ar putea reduce emigratia.

Initiativa guvernului cu tichetele de vacanta are anumite merite. Insa daca as fi Ministrul Turismului si as putea sa decid, as alege proiecte de dezvoltare durabila precum cel al fundatiei Mihai Eminescu. Este mai usor insa sa arunci cu bani decat sa ajuti la dezvoltarea unui proiect pe termen lung, nu-i asa?

Citeste si comenteaza pe Jeopardy.