South Stream a devenit Visul Balcanilor

Urmeaza sa aiba 5.000 de km lungime si va traversa o buna parte a Balcanilor. Gazoductul South Stream, initiat de Gazprom, urmeaza sa aduca gaze naturale din Caucaz pentru pietele occidentale. Un jurnalist bulgar a mers pe traseul preconizat al conductei si a constatat ca, cel mai adesea, comunitatile locale par nerabdatoare sa se alature proiectului ambitios al Rusiei, in ciuda riscului de a-si creste dependenta energetica fata de Moscova.

„Avem deja destule probleme ecologice”, spune Ivan Gebrev, un lucrator hotelier din Pasha Dere, din apropiere de Varna, oras la Marea Neagra. „Daca conducta South Stream va trece pe aici, va fi sfarsitul afacerilor noastre”.

Cu o zi inainte, plaja de la Pasha Dere, aflata aproape de locul unde se preconizeaza constructia conductei South Stream, fusese poluata de o deversare. Desi nu are legatura cu conducta South Stream, Gebrev spune ca asta e de rau augur. „Nu este prima oara cand se intampla asta”, spune el cu amaraciune. „Dar nimeni n-a fost niciodata amendat. Bineinteles, afacerile noastre sunt nesemnificative in comparatie cu asa-numitele interese strategice ale statului”.

Obiectul supararii lui Gebrev este ideea unei conducte de gaz care va transporta gaz natural din Rusia catre Italia, via Bulgaria, Grecia, Serbia, Ungaria si Slovenia. Proiectul dateaza din iunie 2007, cand compania italiana de energie Eni a semnat un memorandum cu Gazprom din Rusia.

In timp ce soarta proiectului South Stream se discuta intre guvernele europene si companiile implicate, comunitatile care traiesc de-a lungul rutei acestei conducte sunt incet-incet atrase de eventualele efecte. Unii, precum Gebrev, se tem de impactul asupra mediului si de saracirea mijloacelor lor de trai. Dar dupa ce am mers 5.000 de km pe ruta acestei conducte, am descoperit ca multi oameni vad in ea un mare avantaj economic.

Proiectul are puternice conotatii politice, dar si economice. Pentru Rusia, promotoare a proiectului, proiectul South Stream este concurent al proiectului Nabucco, initiat de Statele Unite si Uniunea Europeana (UE). Acesta din urma preconizeaza livrarea de gaz natural din Marea Caspica spre Europa, ocolind Rusia.

Tarile balcanice s-au trezit prinse intre cele doua puteri geopolitice, amandoua aplicand presiuni pentru a le atrage catre una sau cealalta dintre solutii. Multi experti occidentali si, de asemenea, cativa politicieni din Balcani spun ca Rusia a amenintat ca de obicei ca modifica ruta pentru a presa guvernele ezitante. Termenul actual de dare in functiune a conductei South Stream este 2013-2014, ceea ce coincide cu lansarea proiectului Nabucco.

Invazia Rusiei in provincia georgiana Osetia de Sud in august 2008 a dat un alt suflu proiectului Nabucco, pentru ca Georgia constituie o conexiune cheie pe ruta Nabucco. Desi rusii au fost atenti sa nu bombardeze conducta, conflictul a pus in evidenta vulnerabilitatea acesteia. Intr-adevar, unii analisti internationali apreciaza acum ca principalul scop al operatiunii Moscovei in Osetia de Sud nu a fost sa pedepseasca guvernul georgian pro-occidental al lui Mikheil Saakashvili pentru ca a bombardat Tskhinvali, ci sa zadarniceasca proiectul alternativ preferat de America si UE.

„Dupa conflictul militar cu Rusia, Georgia nu prea mai poate sa ramana pe harta energiei ca o parte de incredere pe traseul conductei de gaz si petrol”, spune Pavel Baev de la Institutul International de Cercetare in Domeniul Pacii din Oslo.

In vreme ce proiectul South Stream, care la inceput a fost considerat improbabil, pare ca se materializeaza din ce in ce mai mult, oameni obisnuiti, politicieni si analisti de pe traseul conductei aduc in discutie beneficiile si dezavantajele acestuia.

Bulgaria – calul troian al Rusiei

Calatoria mea de-a lungul conductei m-a dus de la Sofia, la 500 de km vest de Varna, unde autoritatile sprijina puternic planurile Rusiei. Desi Institutul Bulgar pentru Economia de Piata a dezvaluit in 2006 ca 90% din cantitatea necesara de gaz pentru Bulgaria depinde deja de Gazprom, presedintele Gheorghi Parvanov, a angajat Sofia sa participe la proiectul South Stream in iunie 2007, iar parlamentul a ratificat acordul in iulie 2008.

Acordul stipuleaza ca Bulgargaz Holding, compania de stat desemnata sa implementeze proiectul in Bulgaria, va detine 50% din actiuni si va acoperi jumatate din costurile pentru studiile tehnice si economice din tara. Politicienii din opozitie au acuzat guvernul de tradare a intereselor nationale. „Aceasta conducta va fi folosita ca moneda de schimb pentru scutul de aparare al NATO”, spune Assen Agov, deputat din partea Democratilor pentru o Bulgarie Puternica.

Rusia nu si-a ascuns ideea de a vedea in Bulgaria un cal troian in interiorul UE. „Datorita bunelor relatii traditionale cu Bulgaria, tara este interesanta pentru noi pentru ca este membru UE, iar acest interes nu este numai economic”, a declarat Vladimir Chizhov, ambasadorul rus la Sofia pentru saptamanalul bulgar Kapital in noiembrie 2006, cu o luna inainte ca tara sa adere la UE. „Bulgaria se afla intr-o pozitie buna pentru a fi partenerul nostru special, un fel de cal troian al nostru in UE, bineinteles fara sensul negativ al acestei metafore”.

Guvernul ramane neutru, totusi. „Daca si proiectul South Stream, si Nabucco se materializeaza, vor transporta 62 de miliarde de metri cubi de gaz pe an prin Bulgaria, care se adauga la cele 12 procente din gazul livrat catre Europa”, spune ministrul economiei si energiei, Petar Dimitrov. Spre deosebire de Nabucco, adauga el, Rusia garanteaza ca aceasta conducta South Stream va fi folosita la intreaga capacitate.

Sustinatorii din Bulgaria ai proiectului estimeaza un profit anual mai mare de 300 de milioane de euro din taxele de tranzit, profit care va creste, „daca prin Bulgaria vor trece ambele conducte; va primi de doua ori mai mult din taxe de tranzit, precum si un pret mai scazut pentru gazul pe care-l foloseste, din cauza competitiei”, spune Mihail Korchemkin, din grupul american de consultanta „East European Gas Analysis”.

Pentru Vojvodina e vorba de supravietuire

La 500 de km mai la vest, in provincia sarba Vojvodina parerea este la fel de entuziasta. „Oamenii de aici sunt saraci”, spune Vladimir Grigic, un localnic din Banatski Dvor, o localitate situata la 80 de km de capitala provinciei, Novi Sad. „Ei spera ca proiectul va fi bun din perspectiva crearii locurilor de munca”.

Banatski Dvor gazduieste cea mai mare capacitate de depozitare a gazului din Serbia, detinuta de compania de energie Naftna Industrija Srbije, NIS. Este de asteptat ca aceasta sa devina o parte importanta din proiectul South Stream. La sediul NIS din Novi Sad, nimeni nu este dornic sa vorbeasca in public despre South Stream. Dar analistii locali din domeniul energiei sunt gata sa vorbeasca despre avantajele si dezavantajele acestuia.

„Proiectul ar face ca Serbia sa fie mai putin dependenta si capabila sa se foloseasca de pozitia sa in Balcani”, spune Zorana Mihajlovic Milanovic, fost consilier pe probleme de energie din guvern. „Dar acordul dintre Rusia si Serbia este mai putin avantajos pentru noi decat cele semnate de Moscova cu alte tari”.

Pe 9 septembrie 2008, parlamentul Serbiei a ratificat un acord cu Gazprom prin care a obtinut o participatie de 51 de procente in cadrul NIS. Compania ruseasca s-a angajat sa plateasca 400 de milioane de euro si sa investeasca alte 500 de milioane in NIS pana in 2012. Dar nu toata lumea a fost impresionata si cateva partide importante au considerat neprofitabila intelegerea. Actualul guvern pro-occidental a incercat, fara succes, sa renegocieze termenii acordului.

Urmand traseul probabil al South Stream catre vest, trecand prin Croatia, ajungem in Slovenia, o tara fara legaturi stranse cu Rusia. Cu toate astea, negocierile dintre cele doua au decurs bine, iar directorul Gazprom, Alexey Miller, a castigat sprijinul presedintelui Sloveniei, Danilo Turk, si al fostului premier, Janez Jansa. „Daca South Stream va trece prin Slovenia, va creste importanta tarii [fata de infrastructura energetica europeana]”, spune Manja Vidic, de la Institutul pentru Studii Strategice.

Puterea de convingere a Rusiei

Din Slovenia, ne-am indreptat spre Italia, la sediul unui alt important actor in proiectul South Stream, compania de gaz si petrol Eni. De la Ljubljana, pornim intr-o directie gresita si, in loc sa ne indreptam spre Italia, intram intr-un tunel de 12 km care se sfarseste in Austria.

Se pare ca exista o varietate de rute catre nordul Italiei, un lucru exploatat de Gazprom, spune cineva, pentru a impulsiona colaborarea cu tarile din regiune. Pe 14 aprilie anul acesta, de exemplu, biroul de presa al Gazprom a raportat o noua posibila ruta pentru conducta ca urmare a neintelegerilor cu Austria. Korchemkin, de la East European Gas Analysis, spune ca relatiile Gazpromului cu liderul national austriac din domeniul energiei, OMV, s-au inrautatit in ianuarie, dupa ce companiile semnasera un acord de cooperare.

Gazprom trebuia sa primeasca o participatie de 50 de procente la ce va fi cel mai mare „nod” cu activitatilor din domeniul gazelor al Europei Centrale din Baumgarten si, impreuna cu OMV, urma sa construiasca depozitele subterane de gaz din Austria si tarile invecinate. A izbucnit insa o disputa in cadrul strategiei de crestere a vanzarilor de gaz catre consumatorii finali ai Gazprom. „Gazprom a discutat o noua versiune a rutei de gaz in urma neintelegerilor cu Austria, care a respins drepturile companiei rusesti de a alimenta direct utilizatorii din tara”, a relatat cotidianul rus Nevskoe Vremya, la 14 aprilie.

In ciuda speculatiilor ca un acord de participare a Austriei la proiectul South Stream va fi in curand semnat, acesta nu s-a incheiat inca, iar biroul de presa al OMV a reiterat faptul ca ramane angajat in proiectul Nabucco.

Bulgaria a fost impinsa in proiect in iulie, dupa ce media ruseasca a relatat ca ruta de gaz ar putea ocoli tara, trecand in schimb prin Turcia si Grecia. Detaliile dezacordului sunt neclare, dar o disputa a aparut intre Bulgaria si subsidiara locala a Gazprom asupra dreptului de proprietate asupra partii de conducta care va strabate Bulgaria. Recent, in octombrie, au existat rapoarte conform carora Gazprom ar putea include Romania in proiect excluzand Bulgaria.

Sergei Blagov, un expert din cadrul Jamestown Foundation, relata in editia din 21 octombrie 2008 a Eurasian Daily Monitor: „Gazprom ispiteste un numar maxim de tari, atatand-o pe una impotriva alteia cu perspectiva unui pachet individual de acorduri legat de South Stream”. Am solicitat un interviu cu Gazprom la Moscova si cu subsidiara Gazpromexport la Sofia, pentru a clarifica strategia lor in Balcani, dar cererea mea a fost respinsa.

Intre timp, la Milano, implicarea Eni in proiectul South Stream nu ingrijoreaza localnicii din localitatea unde se afla sediul central, San Donato Milanese. Compania este bine vazuta de angajati. Renata Lunata, lucratoare aici, spune: „Eni detine o gramada de proprietati in zona si multumita lor avem un nivel de trai bun”.

Conducerea Eni a refuzat sa se intalneasca cu noi si ne-a transmis in schimb o declaratie comuna de presa a Eni si Gazprom, subliniind importanta proiectului. Exprimand preocupari de ordin ecologic, comunicatul de presa spunea: „Eni si Gazprom se vor ingriji ca proiectul sa foloseasca cele mai avansate tehnologii respectand cu strictete cerintele de mediu”.

Nici chiar filiala italiana a organizatiei de protejare a mediului Greenpeace nu are nicio obiectie asupra planurilor South Stream ale Eni. „Nu cred ca avem un expert in acest domeniu”, spune purtatorul de cuvant Maria Carla Guiliano.

Singurele comentarii negative in legatura cu activitatile Eni vin dinspre bloggerii verzi din orasele din sud, Brindisi si Taranto, acolo unde conexiunea de sud cu conducta va ajunge in Italia. Acolo, pe coasta, spun ei, este deja poluare. „Nu sunt surprins ca Eni este asa de popular in San Donato Milanese, ei vad numai birourile frumoase”, spune sarcastic Massimo Gepetto, blogger din Taranto. „Toti acesti oameni ar trebui sa vina si sa vada ce a facut Eni cu rafinariile si conductele sale”. Gepetto se indoieste ca problemele ecologice sau alianta strategica cu Rusia vor suscita nemultumire in Italia. „Sunt pur si simplu prea mari si prea puternici financiar, iar influenta lor se intinde peste tot in lume”, spune Gepetto.

Grecia, incantata, America, mai putin

Mergand mai departe, in Grecia, am ajuns in portul Igumenitsa, un orasel de pe coasta de vest a continentului. Intampinati de o ceata laptoasa si nori luminosi batand spre trandafiriu in zori, am observat siluetele intunecate ale cisternelor cu titei pe colinele din jurul portului. Aceasta aparitie ciudata in peisajul Greciei ameninta sa se extinda daca si atunci cand South Stream va veni, insa nu exista prea multa ingrijorare aici.

„Este ciudat ca n-a existat nicio dezbatere publica legata de conducta in Igumenitsa”, spune Yorgos Karagunis, un hotelier local. Dar altii spun ca South Stream poate ajuta la dezvoltarea regiunii. „Numai cativa oameni aici ocupa pozitii bune in turism, asa ca nu ne putem baza numai pe asta”, spune mecanicul auto Sokratis Matreas.

Atena a ratificat acordul South Stream cu Rusia la 3 septembrie 2008, declansand proteste din partea opozitiei, dar PASOK, principalul partid de opozitie, de stanga, sprijina proiectul alaturi de partidul de guvernamant.

Entuziasmul grecesc, in afara de alte sperante compromise ale UE de mentinere a unei politici comune cu privire la energie, tulbura Statele Unite. Recent, Matthew Bryza, adjunctul Secretarului de Stat, a avertizat Grecia ca se indreapta spre o dependenta totala fata de Rusia. „Suntem ingrijorati? Nu. Ne facem oare griji in privinta interesului nostru comun referitor la piata de gaz din Europa? Da. si Grecia este parte a acestui proces”, a spus el, citat de Reuters.

Daca planurile Rusiei vor continua, pana in 2014, de la est la vest si de la nord la sud, Balcanii vor fi traversati de o noua infrastructura de gaz, exportand energie din Rusia catre Europa.

Desigur, este posibil ca South Stream sa nu se materializeze. Dupa spusele lui Korchemkin, „Ar putea fi un joc, conceput ca sa atraga Rusia in proiectul Nabucco”. Dar pe 6 mai, Comisia Europeana, CE, a exclus categoric aceasta posibilitate, invocand scopul sau strategic de diversificare a surselor de energie. „Este foarte important sa ramanem fideli scopului strategic de diversificare”, a declarat Comisarul pentru Relatii Externe si Politica Europeana de Vecinatate, Benita Ferrero-Waldner.

Aceasta a adaugat ca in vreme ce Rusia va ramane un important furnizor de energie pentru UE, celelalte tari cu posibile rezerve importante vor trebui sa se dezvolte. In aceeasi zi, CE a discutat conditiile pentru a creste furnizarea cu gaz catre UE cu reprezentanti din Egipt, Iordania, Siria, Liban, Irak si Turcia, promovandu-le rolul de posibili furnizori in cadrul proiectului UE Nabucco.

In vreme ce oficialii americani sunt precauti in declaratiile lor publice, anumiti comentatori din Statele Unite descriu in mod deschis conducta South Stream ca pe o amenintare la interesele Occidentului si ale Statelor Unite. Steve Levine, fost corespondent la Wall Street Journal si autorul unui volum despre energia din Marea Caspica, The Oil and the Glory, a declarat pentru postul de radio Europa Libera, pe 2 septembrie 2008, ca Statele Unite trebuie sa se aplece mai mult spre Serbia, Ungaria si restul tarilor din regiune. Levine spune ca Occidentul trebuie sa „spuna Rusiei ca vom tine pe loc construirea [acestei conducte] pana vom obtine cateva lucruri”. Dar, a adaugat el: „Problema este ca Occidentul nu stie ce vrea”.

Acest articol a fost realizat in cadrul programului Bursa pentru Excelenta in Jurnalism, o initiativa a Robert Bosch Stiftung si a Fundatiei ERSTE, in cooperare cu Reteaua Balcanica de Investigatii Media, BIRN (www.birn.eu.com).