Parlamentul European este de partea medicilor: sustine o saptamana de lucru de 48 de ore si considerarea orelor de permanenta ca timp de lucru

Parlamentul European a respins miercuri proiectul de lege privind saptamana de lucru si sustine ca ea trebuie sa fie de maximum 48 de ore. Principalii beneficiari ai acestei decizii ar fi cei care lucreaza in spitale, cadrele medicale si studentii la medicina, carora perioada de garda inactiva – cazul in care asigura serviciul de permanenta, dar nu sunt chemati la serviciu – ar putea sa le fie considerata tot timp de lucru. Propunerea legislativa intra in faza de conciliere, pentru a se ajunge la o pozitie comuna intre Parlament si Consiliu. In cazul in care nu ajung la un acord, Comisia trebuie sa vina cu o noua propunere legislativa.

Eurodeputatii au solicitat, in cea de-a doua lectura a propunerii legislative privind timpul saptamanal de lucru, sa nu existe exceptii de la 48 de ore si ca perioadele de garda, inclusiv perioada inactiva (de permanenta) sa fie considerata drept de lucru. Toate exceptiile de la aceasta regula ar trebui sa expire in urmatorii trei ani. Pentru a modifica pozitia comuna a Consiliului, a fost nevoie de majoritatea absoluta a voturilor pentru amendamentele aduse de comisia de specialitate din PE, majoritate intrunita prin cele 393 de voturi pentru.

Victoria parlamentarilor europeni este, de fapt, „o victorie pentru cele 200 milioane de medici si studenti la medicina din UE”, sustin parlamentarii.

Propunerea legislativa asa cum a fost ea modificata de Parlament prevede perioade de repaus compensatorii si masuri pentru a garanta ca timpul de lucru al unui angajat cu mai multe locuri de munca sa fie definit ca suma perioadelor de timp lucrate in cadrul fiecarui contract pe care il are.

Timpul de garda trebuie considerat in integralitatea lui timp de lucru, inclusiv perioada inactiva, adica perioada in care asigura permanenta, in care nu sunt la serviciu. De altfel, potrivit jurisprudentei Curtii Europene de Justitie, elementele caracteristice ale conceptului de „timp de lucru” constau din obligatia de a fi prezent fizic in locul stabilit de angajator si de a ramane la dispozitia acestuia in vederea prestarii fara intarziere a unor servicii, daca este necesar.

PE subliniaza necesitatea concilierii vietii de familie cu cea profesionala. Lucratorii au dreptul sa solicite modificarea orarului si a structurii timpului de lucru, iar angajatorii trebuie sa analizeze aceste solicitari in mod echitabil, tinand cont de necesitatile in materie de flexibilitate ale angajatorilor si angajatilor.

In 9 iunie 2008, Consiliul a adoptat pozitia comuna care reprezinta un compromis intre statele membre UE (Spania, Belgia, Cipru, Grecia si Ungaria nu au sprijinit pozitia comuna) si care reitereaza posibilitatea derogarii cu anumite limite: in cazul in care nu exista alte prevederi in contractul colectiv de munca, lucratorii ar putea lucra in medie 60 de ore/saptamana sau 65 de ore daca se includ perioadele inactive ale perioadei de garda. Perioada de referinta pentru calculare a fost determinata la trei luni. De asemenea, ministrii au confirmat diferentierea dintre perioada de garda activa, considerata drept timp de lucru si perioada de garda inactiva.

Perioada inactiva a timpului de garda nu este considerata timp de lucru cu exceptia cazului in care legislatia nationala sau, in conformitate cu legislatia si/sau practicile la nivel national, o conventie colectiva sau un acord intre partenerii sociali prevede altfel.

Intrucat PE nu a fost de acord cu forma legislativa a Consiliului, se va lansa a treia faza a procedurii de codecizie, concilierea. Ea consta in negocieri intre Parlament si Consiliu, iar daca in urma negocierilor nu se ajunge la un acord, atunci Comisia va trebui sa faca o noua propunere legislativa in acest sens.