Nimicul Paris: Un taxi numit vointa

Ajung in Gara de Nord intr-o dimineata, pe la ora 5, foarte obosit, blazat si fara chef de negociere. Am zis sa acord, totusi, o sansa astrelor sa-mi surada si am intrebat un taximetrist daca ma duce pe o anumita strada din Militari. Tipul imi zice ca ma duce daca il ghidez eu, pentru ca e nou in bransa si habar n-are unde-i strada respectiva. “Da’ porniti ceasul?”, intreb, neincrezator. Ma surprinde cu un raspuns afirmativ. A urmat un drum pe parcursul caruia am dat atatea indicatii incat as fi putut ghida si un taximetrist orb catre blocul meu. Am ajuns ragusit, iar netrebnicul de taximetrist a gasit de cuviinta sa exclame, cand a coborat sa-mi deschida portbagajul: “Aaa, pai eu stiam strada asta!” Ce sa zic, dupa razboi multi soferi se-arata.

mantzy.wordpress.com